Chen Yifei şi farmecul discret al realismului socialist/ de Daniel Nicolescu

În ciuda faptului că, în deceniul tocmai încheiat, a realizat nişte vânzări fabuloase, Chen Yifei nu face parte din noul val al pictorilor chinezi (năstruşnici, plini de umor şi iconoclaşti, de tip Zeng Fanzhi sau Zhang Xiaogang) care au înnebunit, literalmente, piaţa mondială de artă a ultimilor ani.

S-a născut în 1946, în Zhenhai, a absolvit Shanghai Art Training School, a trăit majoritatea timpului în China (cu excepţia intervalului 80-90, când a încercat experienţa New York-ului) şi a murit în 2005, de cancer la ficat, într-un spital din Shanghai. S-a specializat în regie de film (la 59 de ani, înainte de moarte, turna al patrulea său film, "The Barber", la Ninghai) şi în pictura în ulei, domeniu care, de altfel, i-a adus eticheta de "cel mai faimos pictor contemporan al Chinei".

Meseriaş de excepţie, în sensul tradiţional (al unei tradiţii fără frontiere) de stăpân al uneltelor, Yifei a pictat toată viaţa în manieră hiperrealistă, fotografică, pânze de dimensiuni uriaşe. Fragmentele de peisaj, uneori tulburătoare, din lucrările sale i-au făcut pe specialişti să vorbească fie despre un "realism romantic", fie, datorită conexiunilor stranii dintre obiecte şi personaje, chiar despre suprarealism. Adevărul e că marelui tehnician care a fost puteai să-i pui în faţă un detaşament din Armata Populară de Eliberare, un bol de orez, un crâmpei de ruină din satul Zhuzhang sau chipul unei fecioare care joacă go şi rezultatul ar fi fost la fel de admirabil.

A devenit cunoscut, în 1976, graţie aşezării pe pânză a unui moment care, la vremea lui, va fi emoţionat milioane de chinezi - e vorba despre "Takeover of the President's Residence" ("Schimbarea de reşedinţă a preşedintelui"), un mic fragment din exaltantul război de eliberare a Chinei. Spunea artistul: "Am principiile mele; la început fac ce vreau; apoi fac acest lucru câtă vreme condiţiile mi-o îngăduie; în cele din urmă iau lucrurile à la légère, dar, odată ce spiritul meu a născocit ceva, îl urmez fără ezitare." Urmându-şi principiile, de care născocirile spiritului său nu se împiedică niciodată, Yifei a pictat "Eulogy of the Yellow River" (foto 1), un tablou cu o lăţime de trei metri care, în 2007, a fost vândut la o licitaţie din Beijing cu 4,2 milioane de euro, dar şi "Warm Breeze in the Jade Pavilion" (foto 2), adjudecat pentru 1,2 milioane de euro la Şanhai.

Postum, Chifei îşi urmează neabătut ascensiunea: în 2009, tabourile sale (între care s-a desprins "Thinking of History at My Space", cu 3,8 milioane de euro, foto 3), în 21 de licitări, au însemnat 6,6 milioane euro, în 2010, cifra generată de vânzări a fost de 8,8 milioane de euro (cu doar 14 lovituri de ciocan). Lucrul a devenit posibil graţie unei sesiuni excepţionale la Christie's Hong Kong (29 mai 2010), unde "Cvartetul său de coarde" (foto 4) a dezlănţuit una dintre cele mai memorabile licitaţii şi mai înverşunate lupte înregistrate vreodată de faimoasa casă. Învingătorul a scos din buzunar nici mai mult nici mai puţin decât 5,6 milioane de euro (de zece ori mai mult decât se estima). Adică cea mai importantă adjudecare, în ultimul secol, pentru o piesă contemporană de pictură chineză. Şi, în acelaşi timp, cel mai scump tablou contemporan vândut în 2010. Un an, cum spuneam, care a consemnat resuscitarea definitivă a pieţei de artă internaţionale.