La distanţă eşti, la distanţă ai/ de Alexandru Ciolan

Datorită mediilor electronice actuale, relaţii interumane care până de curând presupuneau proximitatea fizică a persoanelor se mută şi, alături de metamorfozele virtuale cărora nu le-am putea reproşa decât, eventual, absenţa căldurii omeneşti, dau, nu de puţine ori, naştere la ciudăţenii sau chiar la monstruozităţi.

După ce am fost şcoliţi "la distanţă", nu e de mirare că vom şi munci/lucra la distanţă ("la distanţă" însemnând, de fapt, "în faţa computerului"): "Potrivit studiului Telework Exchange, organizaţie a angajaţilor care muncesc de la distanţă, peste 85% dintre angajaţi au o viziune pozitivă asupra unui serviciu care nu impune prezenţa la birou. Două treimi dintre managerii care supraveghează angajaţii cu astfel de joburi lucrează ei înşişi de la distanţă", standard.money.ro 14 III 08).

Şi dacă tot ne-am lipit de fotoliu în şcoală şi în orele de serviciu, de ce nu ne-am face şi cumpărăturile tot lipiţi de scaun? "Piaţa germana a vânzărilor la distanţă, care este o piaţă matură, spre deosebire de cea românească, aflată în plină creştere, a fost de 20,4 miliarde în 2001 şi este în creştere uşoară şi constantă încă de atunci." (wall-street.ro 8 XII 06).

Banii câştigaţi şi cheltuiţi de acasă, din faţa monitorului, sunt derulaţi prin bănci care se bucură că economisesc ţinându-ne la distanţă de ghişeele lor: "Băncile cred în relaţia la distanţă cu clienţii (…) De ce sunt mai ieftine serviciile bancare la distanţă? Pentru că băncile economisesc destul de multe resurse prin transferul operaţiunilor de la ghişeu pe Internet sau la telefon…", S.fin. 15 VIII 08.

Până aici, în pofida obiectivării, prin virtualizare, a raporturilor interpersonale şi în ciuda anulării, cel puţin sub raportul inconvenientului distanţei, a unei dimensiuni fundamentale a realităţii, lucrurile par a nu devia aberant de la normalitatea lumii fizice în care trăim şi pentru care am fost, la urma urmelor, creaţi. Din clipa în care distanţa nu mai este ştearsă, ca în cazurile de până acum, ci introdusă în relaţii care în mod tradiţional presupuneau intimitatea, rezultatele încep însă a modifica şi lipsi de substanţă vechi şi eterne concepte antropologice.

"Adopţia la distanţă", invenţie recentă a ong-urilor din satul planetar, desemnează de fapt un gest de caritate, adăugându-i ceva din statornicia responsabilă cu care părintele, fie el şi adoptiv, trebuie să îşi trateze copilul. Cei care strâng fonduri pentru aşa ceva, ştiind că se adresează unor oameni ocupaţi, au stabilit o birocraţie simplificată şi au introdus tarife, pentru a eficientiza strângerea de fonduri: "Adopţia la distanţă este o acţiune solidară în sprijinul statelor sărace, dar şi a familiilor nevoiaşe. Adoptarea la distanţă poate fi făcută de către oricine are o situaţie materială bună. (…) Cel mai sigur procedeu este să te duci la un centru pentru adopţii. Acolo, cu siguranţă vei primi toate detaliile şi vei completa un formular, unde vei completa tipul de adopţie, şi modul de plată. Cât costă o asemenea adopţie? Adopţia individuală costă lunar 26 de euro, iar în schimb vei primi rapoarte şi fotografii cu copilul. Poţi susţine şi un copil care se află internat într-un centru de plasament, iar suma cu care poţi contribui este de 15 euro. Pentru mamă şi copil poţi contribui cu 30 de euro. Aceşti bani vor ajuta copilul să se nască în condiţii decente." (femina.rol.ro 10 VIII 09). Un pas înainte spre umanizarea acestui sistem îl constituie prezenţa sporadică a copilului adoptat alături de familia binefăcătoare, un fel de adopţie de probă care poate duce sau nu la adopţia finală: "(N)u este o adopţie definitivă, ci la distanţă. Gabi are 4 ani şi de la 1 iunie îşi va petrece week-end-urile alături de noua sa familie de la Izvorani." (antena3.ro 27 V 10).

Legătura/relaţia/iubirea la distanţă este şi ea un nume nou pentru o invenţie recentă - semi-concubinajul: "Iubire la distanţă. «Living apart together»: separaţi şi totuşi împreună, sau, mai pe scurt, LAT. Dacă e să dăm crezare specialiştilor, aceasta este cea mai nouă formulă a fericirii: iubirea la distanţă, adică, de luni până joi, la tine acasă, şi în week-end, la el" (AS 949 / 10). Evident, noua invenţie promite succesul, relaţia putând dura, tocmai datorită intermitenţei, nu o veşnicie (nestatornicii nici nu-şi doresc veşnicia) ci, calendaristic, mai mult: "O relaţie la distanţă are mai multe şanse să ţină, mărturiseşte Mihaela Rădulescu într-un interviu…" (Adev. 24 I 11).

Există şi o variantă "obiectivă" a relaţiei la distanţă, care transformă povestea cuplului într-un mic roman, umanizând-o: "Capcanele legăturilor de dragoste la distanţă. Ea este la Londra, el la Paris. În această epocă a globalizării, relaţiile la distanţă nu sunt o raritate. (…) Dragostea la distanţă nu rămâne fără consecinţe. (…) Legăturile la distanţă creează o mare tensiune în plan emoţional şi foarte puţini reuşesc să menţină o relaţie îndelungată." (ziare.com 2 I 11).

Şi iată-ne ajunşi la capătul distanţei care ne separa de aberaţia absolută: sexul la distanţă, un eufemism contemporan pentru ceea ce înainte era cunoscut drept masturbare: "(C)âteva tinere femei care îţi câştigă existenţa stând de vorbă cu amatorii de sex la distanţă pălăvrăgesc nonstop, îşi împrumută generos experienţa, se ajută una pe alta să iasă din situaţiile abjecte în care le aduc uneori interlocutorii." ("22" 30 IX 04). Nu lipsesc, evident, experţi în domeniu care oferă "Sfaturi creative pentru sexul la distanţă" (madone.ro 16 X 09).

Să încheiem hâtru şi optimist, reproducând o glumă culeasă de pe net: Radio Erevan este întrebat dacă se poate face sex la distanţă. Radio Erevan răspunde: Da, cu condiţia ca sexul să fie mai mare decât distanţa.