De ce au fost doar 1.000 de dosare de evaziune fiscală trimise în instanţă în 2010, deşi evaziunea este de 30% din PIB, adică 40 mld. euro?

Numărul de dosare de evaziune fiscală transmise de Parchete instanţelor a fost în 2010, potrivit ultimului raport al Minis­terului Public, de doar 1.111 - mai mare cu 125% faţă de 2009 (493 de dosare). Dar de ce ar fi dublarea numărului de cauze ajunse pe rol un succes, cum îl prezintă procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, în condiţiile în care economia subterană reprezintă în Româ­nia, potrivit analiştilor, 30% din PIB, adică 40 mld. euro?

Cum explică procurorii această situaţie? "Prejudiciul este recuperat" înainte ca dosarele să ajungă în instanţe, susţin unii dintre procurori.
"Explicaţia pentru numărul mai mic de dosare ajunse în instanţă este că, în infracţiunile de evaziune fiscală, pe lângă trimiterile în judecată, există în lege o clauză de «nepedepsire». Unii vin să plătească prejudiciul creat şi, astfel, dosarele nu mai ajung în instanţă. Or, ţinta este recuperarea prejudiciului", afirmă Păunel Galoş, procuror-şef de secţie de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Galoş nu are date referitoare la prejudiciul recuperat de procurori.

Potrivit legii 241/2005 privind comba­terea evaziunii fiscale, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune, dacă prejudiciul de până în 50.000 de euro cauzat este recuperat în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, se aplică o sancţiune administrativă.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat este de până la 100.000 euro se poate aplica pedeapsa cu amendă. Iar dacă prejudiciul, dincolo de 100.000 de euro este recuperat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.

"Sunt multe cazuri în care prejudiciul de sub 50.000 de euro este recuperat în cursul urmăririi penale şi, astfel, se aplică legea administrativă fără trimitere în judecată. De aceea nu sunt multe dosare transmise instanţelor. Mulţi se prevalează de asta, achită prejudiciul şi nu mai ai cum să-l trimiţi în judecată", spune Xenofonte Purcărete, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi.

Sunt mulţi cei care comit infracţiuni de evaziune şi care folosesc o astfel de portiţă a legii - dacă mă prind plătesc, dacă nu, nu? "Nu ştiu, probabil că sunt şi astfel de cazuri. Legislativul ar trebui să vadă dacă o astfel de portiţă se justifică. Însă, dacă nu se ajunge la măsuri de patrimoniu (există din partea procurorului general intenţia de a-i obliga pe cei care comit infracţiuni economice sau care le aduc beneficii pecuniare să-şi justifice întreaga avere, iar cazul să nu se reducă exclusiv la recu­perarea prejudiciului - n.n.), nu ştiu unde ajungem", spune Purcă­rete.

Aurelian Filip, prim-pro­curor adjunct la Par­chetul de pe lângă Tri­bunalul Giurgiu, sus­ţine că nu şi-a făcut încă o idee despre numărul mic de dosare de evaziune ajuns pe masa judecă­torilor şi are un motiv: până în urmă cu două luni cauzele de evaziune erau de com­petenţa parche­telor de pe lângă jude­cătorii şi nu de pe lângă tribunale, ca în prezent.

"Noi analizăm aceste cazuri de două luni. Poate într-un an o să avem o imagine."
Dana Tiţian, consilier al procurorului general al României, Laura Codruţa Kovesi, are o explicaţie generală: "Trebuie să vedem câte dosare sunt în lucru şi să le raportăm la cele care au ajuns la instanţe. Deocamdată atât s-a putut".

Dacă lucrurile stau aşa cum spun unii procurori, atunci de ce recuperarea prejudiciului nu se vede în datele ANAF? Raportul ANAF pe primul trimestru al lui 2010 arată că prejudiciul recuperat din evaziune fiscală a fost de 3,3 mld. lei, comparativ cu 2,5 mld. lei în primul trimestru al lui 2009 şi cu 2,4 mld. lei în primul trimestru al lui 2008, adică o creştere nesemnificativă.

Şi, de asemenea, de ce nu se vede recuperarea prejudiciului în creşterea veniturilor ca pondere în PIB?
Ministrul finanţelor, Gheorghe Ialomi­ţianu, admitea recent că evaziunea fiscală este cauza principală pentru care România a rămas la 32-33% venituri în PIB din 2007 până în 2010, în vreme ce o ţară ca Bul­garia a ajuns la 40% pon­derea veniturilor în PIB.

Doar în domeniul agricol, ministrul agri­culturii, Valeriu Tabără, spune că evaziunea fiscală a ajuns la 1 mil. euro, în 2010, însă jucătorii din piaţă susţin că ea este de şapte-opt ori mai mare decât apreciază ministrul de resort. Sorin Minea, pre­şedintele Romali­men­ta, susţinea recent că, în industria alimentară, eva­ziunea (prin evitarea plăţii TVA) ar fi de 7-8 mld. euro, iar evaziunea în domeniul petrolier, al alcoolului şi al tutunului ar fi de două miliarde de euro.

O treime din piaţa tutunului, adică un miliard de euro, este reprezentată de contrabandă, susţin jucătorii de pe piaţa de profil. Iar procurorii nu au avut anul trecut decât puţin peste 1.100 de dosare de evaziune fiscală transmise instanţelor.
De asemenea, dosarele de contra­bandă ajunse în instanţă sunt puţine: 275 în 2010.