O seară magică/ de Tudor Călin Zarojanu
La mijloc de februarie, aproape total ignorat în
România, a avut loc un eveniment cu totul remarcabil: cea de-a 61-a
(!) ediţie a bunului, bătrânului Festival de la San Remo. A doua zi
după Gală, Youtube s-a umplut cu înregistrări de la acea seară
magică. Magică pentru că întreaga ediţie a fost dedicată
sărbătoririi a 150 de ani de unitate a Italiei. Patriotismul
(horribile dictu pe meleagurile noastre) a dominat
spectacolele în care interpreţi şi public la un loc au cântat "Nel
blu dipinto di blu", "Ciao, ciao, bambina", "Non ho l'eta", "Una
lacrima sul viso", "Dio, come ti amo", "Non pensare a me" sau "Chi
non lavora non fa l'amore", sub faldurile tricolorului
peninsular.
Prezentatorul - nimeni altul decât Gianni Morandi, cu 45 de ani de carieră în spate, alături de două tinere superbe. La un moment dat, Morandi s-a descălţat ca să danseze twist!
Marele învingător al festivalului - profesorul universitar (sic!) Roberto Vecchioni, 67 de ani (!), cu piesa "Chiamami ancora amore", care a adunat 182.000 de voturi, 130.000 de SMS-uri şi 52.000 de apeluri pe telefonul fix, câştigând şi sufragiile juriului, şi votul popular (foto 1). Să nu credeţi însă că a apărut de niciunde: Vecchioni a debutat, tot la San Remo, în urmă cu… 44 de ani.
N-au lipsit - pe scenă, în sală şi la evenimentele
mondene din jurul manifestării - vedetele de prim rang: Monica
Bellucci, alături de Robert De Niro, colegul ei din "Manuale
d'amore 3", Take That, Toto Cutugno, Massimo
Ranieri, dar mai ales incredibilul Roberto Benigni (foto),
care a "aterizat" pe un cal alb, cu tricolorul în mână.
Sfertul de oră petrecut de el pe scenă a fost epocal - îl puteţi
vedea! Mai întâi l-a desfiinţat pe prezentator ("Extraordinar de
frumos, extraordinar de calm, orice s-ar întâmpla pe scenă, el nu
reacţionează!"…)
Apoi a început un lung discurs cu înflorituri, explicând repetat că
nu vorbeşte decât despre Imnul naţional - în realitate, trimiţând
nenumărate săgeţi către premierul italian ("150 de ani! Vă daţi
seama? La scara unei naţiuni… Italia e micuţă… e minoră…" sau
"Înainte nu eram uniţi - vă daţi seama, trei state, trei
Constituţii, trei Berlusconi!"), şi amestecând totul cu totul
("Garibaldi! Ce om! Era o vedetă europeană! Bine, au mai fost Che
Guevara, Beatles…")
În final, a cântat singur, a capella, Imnul Italiei. De fapt, nu l-a cântat, l-a jucat! Părea că nu-şi aminteşte bine cuvintele, că le caută, şi - după atâta râs - a aşezat peste sală (superbă!) un văl de emoţie teribilă. A fost aplaudat în picioare, îndelung…
TUDOR CĂLIN ZAROJANU (n. 1956) a absolvit secţia de Informatică a Facultăţii de Matematică, Universitatea Bucureşti, cu lucrarea de licenţă "O privire matematică asupra piesei «Romeo şi Julieta»", publicată ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12 ani în informatică, pe toate sistemele de calcul şi în toate tipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucrează în presă: cotidian, săptămânal, lunar, agenţie de ştiri, radio, TV. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă "Viaţa ca troleibuz" (1992, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia "Viaţa lui Corneliu Coposu" (1996, ediţia a doua 2005), romanele "Reluare cu încetinitorul" (1997) şi "Sfârşitul lumii" (2005), culegerea de proză scurtă "Copiii asfaltului" (2007). În prezent lucrează în TVR, fiind realizatorul talk-show-ului "În spatele uşilor deschise", şi este colaborator permanent al Ziarului de Duminică, Revistei Flacăra şi Radio România Cultural.