Un laureat Nobel pentru Economie ne avertizează: Reformaţi piaţa muncii dacă nu vreţi să ajungeţi ca în Spania

Christopher Pissarides, profesorul englez care a primit anul trecut Premiul Nobel pentru Economie, a spus la Bruxelles că soluţia pentru crearea de noi locuri de muncă după revenirea din criză o reprezintă flexibilizarea pieţei muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă, aceasta fiind singura modalitate prin care tinerii vor avea acces la piaţa muncii.

În Spania, unde rata şomajului în rândul tinerilor a ajuns la maxime istorice, de 43%, aproape că nu s-au folosit deloc contracte temporare de muncă, pe când în Germania, unde există în prezent deficit de forţă de muncă şi cel mai scăzut nivel al ratei şomajului din ultimii 18 ani, a avut cea mai rapidă revenire pentru că a permis flexibilizarea pieţei muncii prin contracte temporare şi prin reducerea salariilor şi a timpului de lucru. În România, aproape unu din cinci şomeri înregistraţi în toamna anului trecut aveau sub 29 de ani, când 160.000 tineri nu reuşeau să-şi găsească un loc de muncă.

"Vechile joburi au o protecţie prea mare, pe când noile joburi sunt prea puţin securizate. Una dintre politicile care ar putea să conducă la o flexibilizare a pieţei muncii este folosirea contractelor temporare de muncă cu o durată de 3-4 ani pentru tinerii care nu au în prezent acces la piaţa muncii şi care să beneficieze, treptat, de avantajele pe care le au angajaţii permanenţi", a spus profesorul Pissarides, care predă la London School of Economics.

El a primit anul trecut Premiul Nobel pentru Economie alături de economiştii Peter A. Diamond, Dale T. Mortensen pentru teoria "Markets with Search Frictions" ("Pieţe unde există fricţiuni la întâlnirea cererii cu oferta"), teorie care explică de ce rata şomajului este în continuare foarte mare, deşi există locuri de muncă vacante.

Profesorul Pissarides a fost invitatul special la conferinţa "The Future of European Labour Markets", organizată la finele săptămânii trecute la Bruxelles de către Comisia Europeană.

"În prezent, rata şomajului în Europa a ajuns la 9,5%, aferentă unui număr de 23 de milioane de şomeri, cu 7 milioane mai mulţi decât în 2007. Dintre aceştia, 1,3 milioane de şomeri sunt tineri care nu au avut niciodată şansa să acumuleze experienţă de muncă", a spus László Andor, comisarul european pentru Ocupare, Afaceri Sociale şi Incluziune socială.

Prelungirea perioadei pentru care pot fi încheiate contractele tem­porare de muncă în România (de la doi la trei ani) a fost una dintre cele mai contestate măsuri introduse în actualul Cod al muncii (pe care Executivul şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului), menit tocmai să flexibilizeze piaţa muncii.

Principala provocare a statelor membre în Uniunea Europeană, care au în prezent peste 4 milioane de locuri de muncă vacante, va fi găsirea unor soluţii pentru combaterea lipsei de abilităţi potrivite pentru joburile existente pe piaţă, folosind principiile flexisecurităţii.

"Până în 2020, numărul de joburi pentru muncitorii calificaţi vor creşte cu o treime, pe când numărul de joburi disponibile pentru cei necalificaţi vor scădea cu 15%", a mai spus Andor.

În România nu există încă o instituţie care să centralizeze numărul de angajaţi temporari, însă firmele care "închiriază" forţă de muncă estimează că 50.000 de români ar avea contracte temporare de muncă. Rata de 1,1% de angajaţi temporari dintr-un total de 4,5 milioane de salariaţi români este foarte mică, având în vedere că în state precum Germania, Marea Britanie sau Danemarca aproape unu din trei angajaţi este temporar sau lucrează cu normă parţială de lucru.

Olanda, 50% din contracte în part-time

Cea mai mare pondere - aproape de 50% - a angajaţilor cu contracte de muncă part-time este însă în Olanda, potrivit statisticilor publicate de Eurostat.

În opinia profesorului Pissarides, deşi ar trebui să existe o flexibilizare pe piaţa muncii, nu este corect să se ia beneficiile primite de angajaţii permanenţi până în prezent, însă nu este corect nici dacă există două clase de muncitori pe piaţa muncii: unii prea securizaţi şi alţii deloc securizaţi.

"În scurt timp, şi salariile ar trebui să fie flexibile în materie de alocare, ceea ce înseamnă că salariile de bază nu vor mai fi rezultatul negocierilor cu sindicatele", a mai spus Pissarides.

Germania a ştiut foarte bine să gestioneze perioada de criză din punctul de vedere al gestionării fenomenelor de pe piaţa muncii: a tăiat salarii, a redus timpul de lucru, a permis să se facă concedieri mai uşor, dar a şi facilitat procesele de angajare.

În Danemarca, unde s-au folosit de asemenea contracte temporare de muncă, oamenii au fost concediaţi mai uşor, dar se şi puteau reangaja mai uşor. Deşi oficialii europeni spun că nu acesta este modelul ideal pentru flexibilizarea pieţei muncii, dar a fost foarte folositor pentru scăderea ratei şomajului.

În Spania, care are încă o rată a şomajului de 20%, aproape că nu s-au folosit niciodată contracte temporare de muncă. "În Spania nu se poate vorbi de flexisecuritate, ci de securitate", spune un oficial de la Bruxelles. De altfel, în luna ianuarie, aproape 367.000 de şomeri din Spania nu au avut un loc de muncă anterior, întrucât piaţa muncii nu permite în continuare accesul tinerilor la locuri de muncă. În prezent, rata şomajului în rândul tinerilor din Spania a ajuns la 43%, dublu faţă de acum trei ani.

Europenii, în urmă cu 30 de ani faţă de americani

Guvernul olandez, care de asemenea a implementat o flexibilizare a pieţei muncii prin introducerea contractelor temporare, a oferit şi subvenţii pentru trainingul angajaţilor temporari.

Statele europene urmează modelul pieţei americane în materie de evoluţie a pieţei muncii.

"Se vor crea noi locuri de muncă în sectorul serviciilor: în sănătate (sector care va fi un mare angajator, pentru că vor creşte standardele de trai, dar şi preocupările pentru îmbătrânirea populaţiei), în educaţie (oamenii vor fi din ce în ce mai calificaţi, iar şcolile au nevoie de profesori) şi în domeniul serviciilor comunitare (întotdeauna va exista o nevoie de grădinari sau de personal pentru curăţenie)", a mai spus Pissarides.

În urmă cu 30 de ani, principalul angajator era statul, acesta era şi locul ideal de muncă pentru că oferea stabilitate, însă după ce marile companii de stat au fost preluate de către străini, brusc, securitatea joburilor la stat a dispărut. Ulterior, a venit sectorul bancar, unde şi salariile au fost mai mari, dar care s-a dovedit a nu fi cel mai sigur sector în care să lucrezi.

Cum a evoluat piaţa muncii în marile economii europene în 2 ani de criză

Germania: are cea mai mică rată a şomajului din ultimii 18 de ani; are peste 800.000 de angajaţi temporari, dintre care o mare parte lucrează în sectorul public; pentru a flexibiliza piaţa muncii, a redus timpul de lucru şi a tăiat salariile, dar acum are deficit de forţă de muncă.

Spania: are cea mai mare rată a şomajului din Europa, de peste 20%; rata şomajului în rândul tinerilor este de peste 43%, majoritatea dintre aceştia nereuşind să lucreze niciodată până în prezent; are una dintre cele mai rigide legislaţii în domeniul muncii, dar şi o politică de securitate a angajaţilor foarte mare; număr redus de contracte temporare.

Danemarca: piaţă flexibilă pentru tineri, se fac concedieri uşor, dar se fac şi angajări uşor şi de aceea rata şomajului a scăzut.

Olanda: ţara cu cei mai mulţi angajaţi în regim part-time (aproape 50%); a oferit angajatorilor şi subvenţii pentru trainingul angajaţilor temporari.

Polonia: 200.000 de angajaţi lucrează în regim temporar, fiind cea mai dezvoltată piaţă de forţă de muncă temporară din Europa de Est.