Cunoaşterea lumii şi cunoaşterea lui Dumnezeu

Editura RAO

Iată cât de incitant prezintă editura această cartea lui Michel Foucault (1926-1984), filosof şi istoric francez a cărui operă, catalogată drept postmodernistă sau poststructuralistă, a avut puternice ecouri în filosofia şi istoria ştiinţei, psihanaliză, sociologie:

<<Despre "Arheologia cunoaşterii" se poate afirma că este o carte de tranziţie, o carte-salt, o carte-parcurs. O carte-sinucidere şi o carte-renaştere. O carte împlinire-eşec. Este cartea cea mai manifest-ludică a lui Foucault, cea mai explicit-nietzcheeană, care aruncă o lumină cu totul aparte asupra modului atât de complex, de plin de surprize de a practica cugetarea filosofică a lui Foucault.>>

"- V-aţi intitulat ultima carte Arheologia cunoaşterii. De ce <<arheologie>>?"

"- Din două motive. Am folosit, mai întâi, acest cuvânt într-un mod întrucâtva orb, pentru a desemna o formă de analiză care nu este propriu-zis o istorie (în sensul în care se povesteşte, de pildă, istoria invenţiilor sau istoria ideilor), dar nici propriu-zis o epistemologie, adică o analiză internă a structurii unei ştiinţe. Acest altceva l-am numit, aşadar, <<arheologie>>; şi apoi, retrospectiv, mi s-a părut că hazardul nu m-a călăuzit prea greşit: la urma urmei, acest cuvânt, <<arheologie>>, cu preţul unei aproximaţii care-mi va fi, sper, iertată, poate însemna: descriere a arhivei."

Cartea datează din 1969. Traducere, note şi postfaţă de Bogdan Ghiu.

În orice moment al vieţii, fiecare dintre noi e situat într-un loc anume, care îi oferă o perspectivă anume. Nimeni nu poate privi lucrurile fără absolut niciun punct de vedere. Iar contextul este unul dintre cei mai importanţi factori în formarea opiniilor şi a discursurilor de orice natură. Contextul societăţii noastre este unul normat de ştiinţă - o evidenţă. În cartea de faţă, John Polkinghorne propune un model de a face teologie în contextul nostru de astăzi, cel ştiinţific. Traducere din limba engleză de Smaranda Scriitoru.

John Polkinghorne s-a născut la 16 octombrie 1930 în Weston-super-Mare (Marea Britanie), a predat matematică 11 ani la Cambridge, după care a optat pentru studii de teologie, iar în 1977 a fost hirotonit preot în Biserica Angli­cană. Din 1988 până în 1996 a fost preşedinte al Queen's College (Cambridge). A activat ca membru al Comitetului pentru etică medicală de la British Medical Association, al Comisiei pentru genetică umană şi al Comisiei pentru doctrină în Sinodul general al Bisericii Angliei. Printre numeroasele premii şi distincţii acordate se numără şi Premiul Templeton, în 2002, pentru contribuţiile aduse la cercetarea dialogului dintre ştiinţă şi teologie. Cărţile lui John Polkinghorne sunt traduse în 18 limbi, câteva dintre cele mai semnificative volume fiind: The Way the World is: The Christian Perspective of a Scientist (1992), The Faith of a Physicist (1994), Belief in God in an Age of Science (1998), The End of the World and the Ends of God (2000, cu Michael Welker), Science and Creation (2002), The God of Hope and the End of the World (2002).