Cover: Un (super)stadion în 20 de ani

Stadionul 23 August până în 1990, Lia Manoliu până în 2007 şi Naţional Arena începând de anul acesta. Patru ani a durat realizarea acestui stadion, aşteptat însă de 20 de ani, de când am început să rămânem în urmă la capitolul infrastructură sportivă. Ce înseamnă în materie de construcţii această investiţie care costă 200 de milioane de euro?

De la distanţă, ai senzaţia că este un Coloseum neterminat. Când ajungi mai aproape îţi dai seama că la exterior tronează încă nămolul, iar în loc de turişti, muncitorii mişună, lucrând de zor la ultimele detalii. E martie, frigul a părăsit Capitala, iar lucrările la stadionul Naţional Arena au intrat pe ultima sută de metri. Este finalizat în proporţie de 95%, iar la vară va fi gata să-i întâmpine pe argentinieni în amicalul cu echipa naţională.

Ce înseamnă însă acest proiect în materie de construcţii şi la ce se lucrează acum? În prima jumătate a lui martie, constructorii au început să ridice structura acoperişului retractabil, care va permite stadionului să fie funcţional de la finalul lunii martie până la sfârşitul lui noiembrie. "De câteva zile am început aşa-numitul «big lift», adică ridicarea structurii acoperişului. Mai întâi se tensionează primele cabluri, procesul urmând să dureze trei săptămâni. Ulterior se va trece la montarea învelitorilor, a nocturnei, a sistemului audio şi a altor elemente adiacente", spune Ştefan Monus, director coordonator al proiectului din partea joint-venture-ului Max Boegl-Astaldi, care construieşte stadionul.

În ultima săptămână a lui martie, ridicarea structurii acoperişului va fi gata, iar la finalul lui mai acoperişul va fi finalizat în întregime şi va fi funcţional. Constructorii au montat opt generatoare electrice, a câte 200-300 de kilowaţi fiecare, pentru a se asigura că nu au probleme în timpul "big lift-ului", în condiţiile în care întreruperea energiei electrice ar pune în pericol ridicarea acoperişului. În total, 80 de pompe hidraulice ridică acoperişul, care va avea o suprafaţă totală de 29.600 de metri pătraţi, din care suprafaţa acoperişului interior retractabil se ridică la 9.650 de metri pătraţi. Cablurile metalice care vor sprijini acoperişul au 700 de tone. Tot pe acoperiş vor exista patru ecrane video a câte 30 de metri pătraţi fiecare. "E foarte multă tehnică în spatele acestui stadion", explică Monus.

Tehnică - tehnică, dar pentru un stadion trebuie făcută şi "munca de jos". În prezent, în afara acoperişului retractabil, se lucrează la finisaje: "Se zu­grăveşte, se pun faianţa şi gresia, se montează lămpi, se face sistematizarea exterioară", mai spune Monus, în timp ce ne conduce într-un tur al stadionului.

Deocamdată, în afară de scaune, care vor avea culorile tricolorului - roşu, galben şi albastru - nimic nu aduce nicio pată de culoare în griul deschis al stadionului Naţional Arena. Însă la exterior, unde vor exista toaletele, chioşcurile cu vânzări şi pe unde se va face intrarea efectivă în stadion, constructorii vor pune gresie neagră şi faianţă roşie. Există deja câteva por­ţiuni unde au fost montate plăcile ceramice, "ca model", spune Monus.

Tot el ne arată în continuare şi intrarea VIP, unde vor exista două lifturi de sticlă. Pentru publicul larg însă, există opt scări de acces, care se află în proces de montare în prezent. Vor exista 42 de loje VIP, cu 483 de locuri în total. Deocamdată, doar una dintre loje este finalizată, "ca exemplu pentru când oficialii de la primărie fac vizite aici", spune Monus. Din păcate însă, directorul de proiect al constructorilor uitase cheia la birou, astfel că reuşim să vedem cum va arăta o lojă VIP doar prin geam.

Din totalul de peste 55.000 scaune, 3.610 vor fi locurile business din tribuna I, 270 pentu persoane cu handicap şi însoţitori şi 364 pentru presă.

Cât despre gazon, ei bine, el nu este încă pus, dar constructorii dau asigurări că aceasta va fi una dintre cele mai uşoare etape de dinaintea meciului România - Argentina. "Sub gazon există instalaţii de drenaj, de încălzire, de stropire la nivelul gazonului, abia peste vine stratul de gazon, care se poate pune chiar şi cu o săptămână înainte", explică Monus.

O asemenea declaraţie nu are cum să nu stârnească amintiri triste, dar uşor amuzante acum, în rândul suporterilor echipei naţionale de fotbal: în 2003 România juca pe 29 martie cu Danemarca în preliminariile Campionatului European din Portugalia. Gazonul însă a fost înlocuit de o "plajă de nisip", iar triclorii au pierdut cu 2 la 5, ratând astfel calificarea în urma unui meci pe care mulţi microbişti ar fi preferat să îl uite.

Mâna de lucru. În prezent, circa 500 de muncitori lucrează la stadion, însă au existat şi perioade de vârf, în care 700 de angajaţi lucrau simultan.

Constructorii principali sunt nemţii de la Max Boegl şi italienii de la Astaldi, însă pe lângă aceştia, mai sunt şi peste 50 de subcontractori. Spre exemplu, compania Apolodor, deţinută de omul de afaceri Radu Ouatu, a lucrat la demolarea vechiului stadion Lia Manoliu, în timp ce o firmă ce face parte din grupul UTI, controlat de Tiberiu Urdăreanu, s-a ocupat cu tehnica automată a clădirii, instalaţiile de drenaj al apelor pluviale şi instalaţiile electrice pentru curenţii tari, potrivit informaţiilor puse la dispoziţie de constructorii principali.

Cea mai mare parte a firmelor subcontractoare, adică 60-65%, sunt firme româneşti, restul sunt din ţări precum Germania, Elveţia, Ungaria sau Polonia, explică Monus. "Proiectul stadionului a fost realizat pe un server situat în Germania, la care au avut acces inclusiv inginerii din România. Pentru fiecare categorie de lucrări au existat 2-3 ingineri specialişti din Germania".

Cu 50% mai scump. Contractul iniţial pentru noul stadion valora 143 milioane de euro cu TVA, însă acum costurile totale se ridică la 200 de milioane de euro, spune Bogdan Hreapcă, director general investiţii-dezvoltare în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti. Potrivit unei ordonanţe de urgenţă din 2006 (OUG 34/2006), valoarea contractului nu poate creşte cu mai mult de 50% prin acte adiţionale.

Pentru Naţional Arena prin acte adiţionale a fost majorată investiţia cu 49,42%, la limită practic, dacă analizăm costurile în lei, fără TVA (valoarea iniţială era de 411 milioane de lei fără TVA, iar acum se ridică la 614 mil. lei fără TVA). Pentru ce se vor mai plăti însă încă aproape 60 de milioane de euro?

Un prim act adiţional a fost încheiat în mai 2009, însă Hreapcă susţine că acesta nu a avut valoare financiară şi că doar a schimbat sediul constructorilor principali.

Pe de altă parte, primul act adiţional cu valoare financiară, din august 2009, în valoare de 7,5 milioane de lei (1,8 milioane de euro), a fost încheiat pentru executarea unor lucrări suplimentare la fundaţie, în condiţiile în care nivelul pânzei freatice de sub stadion crescuse cu aproximativ 50 de centimetri faţă de momentul la care s-a realizat studiul geotehnic.

Astfel, s-a luat decizia de a se ridica nivelul terenului de joc cu 1,7 metri faţă de nivelul prevăzut iniţial, potrivit informaţiilor puse la dispoziţie de Primăria Municipiului Bucureşti.

Următorul act adiţional, din decembrie 2009, a vizat construirea unui acoperiş retractabil, lucrare care nu era stipulată în contractul iniţial. Cu o valoare de 110 milioane de lei (26 mil. euro, la cursul mediu de schimb lei/euro din 2009), acoperişul permite organizarea de evenimente sportive şi non-sportive timp de opt luni pe an. "Acoperişul acesta retractabil transformă stadionul într-o arenă multifuncţională şi are rol atât comercial, cât şi tehnic. Cupola are un sistem propriu de preluare a apelor pluviale şi de depozitare a acestora în rezervoare speciale. În 15 minute acope­rişul se poate închide sau deschide", spune Hreapcă.

Cel mai costisitor act adiţional a fost încheiat însă în decembrie anul trecut şi a vizat ridicarea clasificării stadionului până la categoria ELITE, conform stadardelor UEFA, precum şi extinderea amenajărilor şi a instalaţiilor din exteriorul arenei. Valoarea acestui nou act adiţional a fost de 139 de milioane de lei (33 milioane de euro).

"Când licitaţia a fost atribuită, se discuta despre un stadion de clasificare medie, adică nu se puteau juca semifinale şi finale de cupă UEFA. Ulterior, Federaţia (Fe­deraţia Română de Fotbal - n.red.) şi-a asumat organizarea finalei UEFA în 2012", explică Hreapcă, arătând că găzduirea unor astfel de competiţii fotbalistice implică mult mai multe lucrări, de a suplimentarea locurilor VIP la realizarea unui sistem care să permită transmisii video în sistem HD.

60% din obligaţiile către consorţiul Max Boegl - Astaldi au fost achitate, dar în acest moment Primăria mai are în vistierie doar 40 de milioane de lei pentru acest stadion, în condiţiile în care trebuie să mai plătească 320 de milioane de lei. "Aşa cum s-a pornit la drum în 2007, există o înţelegere cu guvernul, care şi-a asumat 70% din costul stadionului", spune Hreap­că. Până acum însă, guvernul a achitat doar 230 de milioane de lei. "Nu e vorba de milă, e vorba de o obligaţie pe care şi-a asumat-o. Bugetul Primăriei se duce în mare parte pe subvenţii şi alte aspecte sociale, astfel că nu are cum să suporte restul de lucrări".

La începutul lunii martie, la propunerea consilierilor generali ai partidului aflat la guvernare, PDL, aproximativ 50 de modificări au fost aduse proiectului de buget al Primăriei Capitalei, cele mai importante fiind legate de obiectivele de investiţii. Lia Manoliu nu a scăpat. După ce i s-au luat 124 de milioane de euro, primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a mai rămas cu 400 mil. euro pentru investiţii în 2011, astfel că la începutul lunii martie el a declarat că în acest caz vor fi oprite o serie de investiţii aflate în derulare, printre care şi Stadionul Naţional Lia Manoliu. Hreap­că este însă optimist şi spune că au existat discuţii între Oprescu şi premierul Emil Boc şi că banii vor fi alocaţi. "Orice s-ar întâmpla, până pe 10 august, când are loc amicalul dintre România şi Argentina, stadionul e gata", dă asigurări Hreapcă.

Stadionul nu va putea fi operat de Primăria Capitalei şi se ia în calcul un parteneriat public-privat, pentru care se va organiza o licitaţie internaţională. "Săptămâna aceasta sau săptămâna viitoare (interviul a avut loc pe 15 martie - n.red.) veţi vedea că va apărea pe SEAP (Sistemul Electronic de Achiziţii Publice - n.red.) anunţul privind licitaţia la Naţional Arena. Municipalitatea rămâne proprietarul, dar vine în plus un partener care are experienţă în administrarea unui stadion de asemenea talie, are putere de a influenţa şi de a găsi mai uşor evenimente pe care să le organizeze pe stadion".

Costurile cu mentenanţa stadionului sunt de ordinul milioanelor de euro. La un grad de ocupare de 30%, Hreapcă estimează că acestea se ridică la 1,5 milioane de euro anual, în timp ce pentru un grad de ocupare de 80%, costurile cu men­tenanţa sunt de trei ori mai mari: 4,5 mil. euro.

Arenă cu brand? "Stadionul îşi va păs­tra denumirea de Na­ţional Arena din Bucureşti, însă în condi­ţiile în care partea privată va avea sponsori care doresc să aibă şi numele lor trecut, nu e nicio problemă, se poate adăuga la denumirea oficială", mai spune Hreapcă, care adaugă că la nivel internaţional, aceasta este o practică extrem de întâlnită. Un exemplu este noul stadion al echipei turce Galatasaray, care poartă denumirea de Turk Telekom Arena, în timp ce stadionul echipei Bayern München este denumit Allianz Arena, iar Arsenal Londra joacă pe Emirates. Gigantul turc de telecomunicaţii va plăti timp de zece ani câte 10,25 mil. dolari pe an pentru dreptul de a numi stadionul celor de la Galatasaray.

În afara evenimentelor echipei naţionale de fotbal şi de cele ale cluburilor angrenate în competiţii internaţionale, Primăria Capitalei se gândeşte la multe concerte şi chiar şi la evenimente de tip corporate. "Stadionul are un lounge de 3.000 de locuri care poate fi împărţit modular şi patru săli în care pot încăpea până la 800 de persoane pe scaune. Putem organiza atât evenimente mari, cât şi evenimente medii, de tipul târgurilor sau expoziţiilor, chiar şi evenimente pentru companii. În străinătate am văzut chiar şi o nuntă la stadion. Nu cred însă că va fi cazul pe Naţional Arena", spune zâmbind Hreapcă.

De asemenea, în jurul stadionului va exista un parc cu destinaţie sportivă, unde vor fi construite, spre exemplu, puncte comerciale, piste de skateboard sau pentru role. "Nu puteam avea stadion şi de jur-împrejur nămol", arată Hreapcă.

Directorul de investiţii de la Primăria Capitalei estimează că investiţia în stadion ar putea fi recuperată în 15 ani, la un grad de ocupare de 60%.

Referitor la costul ridicării noului stadion, Hreapcă spune că este chiar mai mic decât în alte state din regiune. "Donbass Arena, stadionul ucrainenilor de la Şahtior Doneţk, are tot 50.000 de locuri şi a costat 300 de milioane de euro, în condiţiile în care vorbim de o investiţie privată. Similar, investiţia în stadionul naţional din Varşovia, care acum este în construcţie, a fost de peste 300 de milioane de euro. Tot de circa 50.000 de locuri vorbim", explică oficialul de la Primărie. Tot el spune că trebuie avut în vedere şi faptul că legislaţia din România este mai complicată, în condiţiile în care după cutremurul din '77 s-au luat măsuri pentru asigurarea unor structuri mai rezistente ale unor obiective de anvergura acestui stadion. "Stadionul Naţional Arena va fi a doua clădire, după Casa Poporului, care nu va cădea în caz de cutremur puternic", spune Hreapcă.

Pe Naţional Arena se vor putea organiza evenimente sportive din toate domeniile, mai puţin din atletism. De asemenea, municipalitatea vrea să construiască în inelul interior al stadionului o parcare de 1.800 de locuri, care va fi funcţională, contra cost, în zilele cu meciuri sau concerte. "Şi locuitorii din zonă vor putea să-şi aducă maşinile în această parcare, care va fi cu plată doar până la orele serii".

O sursă de venituri, ce-i drept destul de mici, va fi reprezentată şi de vizitele bucureştenilor sau ale turiştilor din străinătate în interiorul stadionului. "O să fie exact ca în străinătate, vrei să vezi stadionul, plăteşti".

Pe de altă parte, Primăria se gândeşte ca biletele la meciurile care vor fi organizate pe Naţional Arena să includă în preţ şi călătorii cu orice mijloc de transport în comun din Capitală, valabile pentru ziua în care are loc meciul respectiv. De altfel, în străinătate nu există moda de a veni la stadion cu maşina şi nici de a se forma înghesuiala tipică României, afirmă oficialul Primăriei, în încercarea de a încuraja folosirea mijloacelor de transport în comun.

"La Londra, mijloacele de transport în comun nu te duc până la stadion, ci la câţiva kilometri distanţă, iar tu trebuie să mergi pe jos vreo 20-30 de minute. De altfel, UEFA nu permite o aglomerare urbană la un meci internaţional la mai puţin de un kilometru. În cazul nostru s-a făcut o concesie".

Anul superstadioanelor. În afară de Naţional Arena, şi stadionul de la Cluj - Cluj Arena - va fi clasificat ELITE, astfel că în 2011 România va avea două stadioane la standarde UEFA. La Cluj însă, stadionul a costat 36,5 milioane de euro fără TVA, în condiţiile în care are 30.000 de locuri, potrivit declaraţiilor de la finalul anului trecut ale lui Alin Tişe, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj. Şi la Cluj au început recent lucrările de montare a acoperişului, astfel că stadionul transilvănean se apropie de asemenea de final.

Primul care va găzdui un meci de talie internaţională va fi însă Naţional Arena din Bucureşti. Pentru meciul România-Argentina din vară, biletele vor fi puse în vânzare în luna mai şi vor costa între 15 şi 50 de euro, cu excepţia lojelor şi a zonelor VIP, potrivit celor mai recente declaraţii ale lui Mircea Sandu, şeful Federaţiei Românie de Fotbal. Închirierea unei loje VIP de 12 locuri va costa 5.000 de euro, iar un bilet VIP - 100 de euro. Sandu a estimat că încasările din meciul din vară se vor ridica la 1-1,2 mil. euro.

Următorul mare eveniment care va avea loc pe Naţional Arena ar putea fi concertul celebrei formaţii irlandeze U2. Primarul Capitalei a anunţat la mijlocul lunii martie că încă aşteaptă confirmarea de la irlandezi, însă a declarat că valoarea contractul cu U2 s-ar putea ridica la peste un milion de euro, iar preţul unui bilet va fi comparabil cu cel din alte ţări europene: între 25 şi 80 de euro.

Nu ar fi pentru prima oară când fostul Lia Manoliu găzduieşte un concert de asemenea anvergură. În 1992, când Michael Jackson a concertat pe acest stadion, peste 70.000 de oameni au fost prezenţi la evenimentul care a fost difuzat şi de HBO, aceasta fiind considerată una dintre cele mai bune prestaţii live ale artistului. Şi Metallica, una dintre cele mai apreciate formaţii rock din istorie, a concertat în 1999 pe stadionul Lia Manoliu.

De unde va încasa Primăria Capitalei şi eventualul său partener cei mai mulţi bani, din meciuri de fotbal sau concerte, rămâne însă de văzut.

Cert este că din vara acestui an bucureştenii şi nu numai se vor putea lăuda cu un stadion de talie internaţională.