Paradisul libertăţii/ de Rodica Grigore

În 1980, la Havana se petrecea un fapt cu adevărat neobişnuit şi care a ţinut nu puţină vreme prima pagină a ziarelor din întreaga Americă Latină, trecând chiar şi dincolo de graniţele acestui continent: un tânăr diplomat, ambsadorul Republicii Peru în Cuba, lua decizia temerară - pe care unii n-au ezitat s-o catalogheze chiar drept sinucigaşă (măcar în ceea ce priveşte cariera sa, dacă nu cumva şi într-un sens ceva mai concret!) - de a deschide porţile ambasadei peruane pentru cubanezii care doreau să plece din micul imperiu comunist al lui Fidel Castro şi să trăiască în lumea liberă.

Pare o poveste desprinsă din romanele vreunui scriitor latino-american al ultimelor decenii? Dacă este aşa, de vină e doar amănuntul că protagonistul întâmplării menţionate este un peruan care a întrevăzut în deschiderea spre democraţie a ţării sale, la începutul anilor '80, momentul favorabil pentru impulsionarea idealurilor de libertate ale celor care trăiau încă sub regimuri totalitare.

Se numeşte Ernesto Pinto Bazurco Rittler, actualmente este ambasadorul Republicii Peru în România şi vorbeşte extrem de rar despre toate aceste evenimente care i-au marcat existenţa. Sau, atunci când o face, alege calea discursului literar, nu a celui politic. Aşa se întâmplă şi în recentul său roman, intitulat "Encuentro en el Paraiso", scris în limba spaniolă, dar care va vedea lumina tiparului pentru prima dată în limba română (în curând, la Editura Humanitas).

Iar discursul autorului, literar fiind, reprezintă, deopotrivă, punctul unde apele se despart. Astfel, experienţa directă este tratată cumva pieziş sau tangenţial, aşa cum Ernesto Pinto însuşi mărturiseşte. Căci el nu alege să utilizeze relatarea la persoana întâi, ci pe aceea la persoana a treia şi să pună în centrul textului său destinele unor protagonişti, veritabile fiinţe de hârtie ale unei ficţiuni romaneşti reuşite, care se dovedesc a fi, într-un mod mai mult sau mai puţin vizibil, legaţi de evenimentele cu profunde consecinţe petrecute în capitala Cubei în primăvara anului 1980.

Beneficiind de un Prolog scris de Alonso Cueto, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de litere din Peru şi raportându-se, nu o dată, chiar la personajele reprezentative ale prozei acestuia, precum şi la ilustrul exemplu al operei lui Mario Vargas Llosa, cel mai recent laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, cartea lui Ernesto Pinto Bazurco Rittler demonstrează, astfel, de la bun început că autorul este pe deplin conştient de dificultăţile pe care le presupune un roman provenind dintr-un asemenea spaţiu cultural şi plasat în lumea latino-americană, dar şi că, în egală măsură, reuşeşte să facă faţă cu succes acestei provocări. Căci "Întâlnire în Paradis" este un text care te prinde, ca cititor, încă din primele pagini.

Subiectul, în sine, pe alocuri cu note de naraţiune poliţistă, dovedind, deci, capacitatea autorului - de formaţie jurist - de a menţine suspansul şi de a crea ingenioase puncte de tensiune, este axat pe întâmplările prin care trec două personaje care, la un moment dat, se vor şi întâlni: Carlos Herrera, peruan de origine columbiană, aflat în căutarea unei vieţi mai bune şi care ajunge, finalmente, in "Ţara cea Mare", un tărâm al făgăduinţei pe care nu i-l promisese nimeni, dar la care visa încă din adolescenţă ca la un veritabil paradis. Numai că Statele Unite ale Americii, locul unde ajunge la capătul a numeroase privaţiuni, nu e nicidecum universul luminos şi strălucitor al reclamelor colorate, ci o lume dură, unde egalitatea de şanse a cetăţenilor e doar o lozincă ce sună bine, însă unde realitatea se dovedeşte, nu o dată, a fi desprinsă, parcă, dintr-un coşmar. Căci aici Carlos va ajunge să fie implicat în întâmplări ale căror consecinţe scapă capacităţii sale de înţelegere şi, mai ales, de gestionare.

Arestat şi ajuns în faţa unui tribunal american, tânărul va avea şansa de a o întâlni, în calitate de avocat numit din oficiu, pe Mirella, cea care îl va înţelege cum nu se poate mai bine şi care va reprezenta şansa lui de salvare. Pe jumătate de origine română, frumoasa şi inteligenta Mirella, Mia, cum îi va spune Carlos, s-a aflat, în 1980, printre persoanele refugiate la ambasada peruană din Havana, visând, ca şi mulţi alţii, la paradisul de dincolo de graniţele lumii comuniste.

Aducând mereu în discuţie relaţia fiinţei umane cu puterea politică sau economică şi ştiind cum să evite excesul de senzaţional sau de sentimentalism facil, raportându-şi textul la marile nume ale poeziei latino-americane ale secolului XX dar demonstrând şi o excelentă cunoaştere a climatului cultural şi politic românesc al ultimilor ani, Ernesto Pinto Bazurco Rittler îşi duce cititorul, uneori ca într-un vârtej ameţitor, în atmosfera specifică a unor ţări diferite, de pe trei continente, pentru a demonstra că paradisul nu este neapărat nord-american, sud-american sau european, ci e pur şi simplu acel loc unde găseşti, dacă ştii cum să cauţi şi ai perseverenţa necesară, nu doar iubirea, ci mai cu seamă libertatea.

RODICA GRIGORE esteconferenţiar universitar, Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, disciplina Literatura universală şi comparată; licenţiată (1999) şi doctor în filologie din anul 2004. Volume publicate: Despre cărţi şi alţi demoni (2002), Retorica măştilor în proza interbelică românească. Mateiu Caragiale, Urmuz, Max Blecher, G.M. Zamfirescu, G. Călinescu (2005), Lecturi în labirint (2007), Literatura universală şi comparată. Puncte de reper în evoluţia romanului universal (2008), Evoluţia formlor romaneşti. Între modernism şi postmodernism (2008). Traduceri: Octavio Paz, Copiii mlaştinii. Poezia modernă de la romantism la avangardă (2003), Manuel Cortés Castañeda, Oglinda celuilalt. Antologie poetică (2006), Andrei Codrescu, Un bar din Brooklyn. Nuvele şi povestiri (2006, Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor). Coordonează şi realizează (în colaborare) antologia de texte a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, apărută, în ultimii ani, sub următoarele titluri: Semne (2005), Împreună (2006), Next (2007), Energii (2008), InOvaţii (2009), Întrebări (2010). A publicat numeroase articole şi traduceri în presa literară românească, colaborând la revistele: "Cultura", "Contemporanul", "Adevărul literar şi artistic", "Euphorion", "Saeculum", "Scrisul Românesc", "Viaţa Românească" etc. O scurtă antologie de poezie românească i-a fost publicată în Mexic (2005, 2009), Spania (2006) si Venezuela (2007). Colaborează frecvent la publicatii literare din Statele Unite ale Americii, Spania, Mexic, Peru si Venezuela.