BNR a vândut aproape 1 mld. € în octombrie 2008 ca să apere leul

BNR a parat în octombrie 2008 un atac speculativ împotriva leului, iar acţiunile băncii centrale, la care au participat însă şi băncile comerciale, au dus la creşterea-şoc a dobânzilor în acea perioadă, notează Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului Mugur Isărescu, într-un studiu privind evoluţiile de pe pieţele financiare din acea lună.

"Răspunzând atacului speculativ prin vânzări de valută, banca centrală a extras lichiditate din piaţă într-o perioadă cu deficit de lichiditate la nivelul sistemului. Dar această extragere este în mod egal o decizie a băncii centrale şi a băncilor care au cumpărat valuta", notează Croitoru. Euro a urcat cu 5,6% în doar patru şedinţe de tranzacţionare, de la 3,73 lei pe 30 septembrie la 3,94 lei pe 6 octombrie. Nivelul a reprezentat un maxim zilnic al ultimelor 45 de luni.

"De pe 6 octombrie şi până la sfârşitul lunii, pe baze nete, vânzările de valută ale BNR s-au ridicat la 3,6 procente din volumul rezervelor valutare. Ca urmare, leul a început să se aprecieze, atingând 3,59 lei/euro pe 22 octombrie, fără să mai depăşească valoarea de la care a început atacul speculativ până pe 19 noiembrie 2008", notează Croitoru. BNR avea rezerve valutare de 26 mld. euro la sfârşitul lunii septembrie 2008. Aceasta înseamnă că vânzările au urcat la aproape un miliard de euro.

În paralel, dobânzile au înregistrat un salt, indicatorul pieţei monetare Robor pentru o zi urcând la peste 43% pe an, semnificativ peste dobânda-cheie de 10,25% pe an.

Practic, BNR a vândut agresiv valută şi în paralel a evitat să ofere lichidităţi la scară largă băncilor comerciale, astfel că speculatorii nu au reuşit să de­termine o creştere a cursului, aşa cum îşi propuseseră.

El conclu­zio­nează că mişcările de pe pieţele financiare - o depreciere abrutpă a cursului în decurs de câteva zile, vânzările de valută din rezerva băncii centrale pentru a proteja moneda şi vo­latilitatea foarte mare a do­bânzilor pe piaţa inter­bancară - corespund cri­teriilor pentru identifi­carea unui atac speculativ.

"Atacul speculativ explică bine şi de ce banca centrală nu s-a angajat în operaţiunile repo. (...) În măsura în care unele bănci cu deficit de lichiditate ar fi găsit optim să se angajeze în finanţarea de operaţiuni speculative, furnizarea de lichiditate prin operaţiuni repo ar fi contravenit politicii băncii centrale de a combate atacul speculativ prin vânzări de valută. În final, băncile cu deficite mari de lichiditate au fost nevoite să vândă valută pentru a finanţa operaţiile lor curente, ceea ce a ajutat la combaterea atacului speculativ."

În octombrie 2008, comparativ cu luna anterioară, creşterea vânzărilor de contracte swap pe leu a fost foarte mare. De asemenea, deşi mai mică decât aceasta din urmă, creşterea vânzărilor de lei nere­zidenţilor pe piaţa valutară a fost semnificativă.

"Datele susţin ideea că, spre deosebire de atacul speculativ din martie 1999, cel din octombrie 2008 nu a reuşit. Când aleg să atace o monedă, spe­culatorii estimează că proba­bilitatea de a reuşi o depreciere este relativ înaltă. Dacă atacul eşuează, speculatorii înregistrează pierderi."

Studiul reflectă opinii personale şi nu reprezintă o poziţie oficială a BNR.