Nerezidenţii au depozite pe termen mediu şi lung de 8,4 mld. euro în băncile locale

Autor: Liviu Chiru 26.04.2011
Bancherii străini au pompat fonduri suplimentare pentru filialele locale. Soldul depozitelor pe termen mediu (1-5 ani) şi lung (peste 5 ani) ale nerezidenţilor a ajuns la un nou vârf istoric în februarie, de 8,4 mld. euro. Depozitele reflectă de fapt finanţările atrase de băncile locale de la acţionari.

Soldul acestor depozite a început să urce vizibil de la sfârşitul anului trecut, după ce bătuse pasul pe loc pentru o perioadă relativ lungă, între septembrie 2009 şi octombrie 2010, oscilând între 7,2 şi 7,6 miliarde de euro. În decembrie anul trecut soldul a făcut însă un salt, la 8,2 miliarde de euro, potrivit datelor BNR. După o sincopă în ianuarie, creşterea a fost reluată în februarie.

Rămâne de văzut dacă această creştere reflectă doar o reaşezare a liniilor de finanţare pe maturităţi mai lungi sau dacă sunt bani noi care vor începe să curgă şi spre economia reală. Bancherii de la Bucureşti încearcă să promoveze mesajul că au bani şi apetit de a da finanţări şi chiar anunţă că văd interes mai mare şi din partea clienţilor.

"Din punctul meu de vedere nu poate fi vorba de pregătirea unei ofensive a creditării - mai ales dacă avem în vedere cât de prost a mers creditarea în primele două luni ale acestui an, ci de regândirea finanţării prin accent pe termen mediu şi lung, în primul rând ca o consecinţă a acordului de la Viena", spune Nicolaie Alexandru-Chideşciuc, economistul-şef al ING Bank.

Creditul pentru sectorul privat a înregistrat scăderi de sold inclusiv la începutul acestui an, ceea ce arată că volumul împrumuturilor nou acordate încă nu ajunge să acopere măcar rambursările. Soldul era de 206 miliarde de lei (49 mld. euro) la sfârşitul lunii februarie, înregistrând o scădere cu 3,6% în termeni reali faţă de februarie 2010.

După întâlnirea din această primăvară a grupului de la Viena (în care participă nouă grupuri străine cu prezenţă puternică pe plan local, Fondul Monetar Internaţional şi BNR) s-a renunţat la angajamentul scris privind men­ţinerea expunerii pe România.

Nicolaie Alexandru-Chideşciuc, economistul-şef al ING Bank: Din punctul meu de vedere nu poate fi vorba de pregătirea unei ofensive a creditării - mai ales dacă avem în vedere cât de prost a mers creditarea în primele două luni ale acestui an, ci de regândirea finanţării prin accent pe termen mediu şi lung.Totuşi, bancherii străini şi-au arătat interesul de a menţine finanţările pen­tru filialele locale.

Depozitele pe termen mediu şi lung ale nerezidenţilor reflectă de fapt nişte tranzacţii complexe prin care băncile locale atrag finanţare de la băncile mamă, mecanismul fiind construit cu mai mulţi ani în urmă.

"Astfel se evită constituirea de rezerve minime în valută din cauza ratelor înalte. Dai lei în swap (tranzacţii valutare - n. red.) şi primeşti valută, însă tranzacţia nu se înregistrează în bilanţ. Ulterior, plasează leii la tine şi apari cu un depozit de la banca-mamă pe cinci ani. Beneficiezi de faptul că rezerva la lei este mai mică", spune un dealer.

Este puţin probabil ca aceste depozite, cu maturităţi de cel puţin un an, să reflecte şi investiţiile speculative, întrucât jucătorii de pe pieţele financiare preferă scadenţele mai scurte, de până la trei luni. Din martie anul acesta Banca Naţională a redus rezervele minime la valută la 20% din fondurile atrase, apropiindu-se considerabil de cea la lei, de 15%, astfel că motivaţia bancherilor pentru a apela la aceste mecanisme complexe este mai slabă.

Majoritatea băncilor locale au lichidităţi în lei în exces, în condiţiile în care clienţii economisesc preponderent în monedă locală, dar se împrumută în valută din cauza diferenţialului de dobânzi.

Băncile care au acţionari străini pot să îşi echilibreze bilanţurile prin astfel de aranjamente financiare, iar în plus costul finanţărilor în valută este mai mic. Prin aceste instrumente băncile locale reuşesc în paralel să facă şi o echilibrare între maturităţile creditelor acordate (în general pe termen mediu şi lung) şi cele ale fondurilor atrase.

Populaţia economiseşte în special pe termen scurt, maturitatea medie a unui depozit fiind de în medie mai mică de trei luni. Chiar dacă depozitele sunt adesea rostogolite, clienţii ezită să acceseze maturităţi mai lungi, preferând astfel o flexibilitate mai mare.