Piss Christ, sau scandal în Oraşul Papilor/ de Daniel Nicolescu

Autor: Daniel Nicolescu 10.05.2011

Anul acesta, în Duminica Floriilor, la ora slujbei de dimineaţă, au fost vandalizate două opere ale artistului american Andres Serrano (şi, odată cu ele, grav molestaţi trei paznici muzeali). Operaţiunea, condusă manu militari, a fost efectuată la Avignon, străvechea reşedinţă a papilor, în cadrul expoziţiei "Cred în miracole", care etala opere ale colecţiei Yvon Lambert.

Asta după ce, cu câteva zile înainte, în faţa palatului unde se afla expoziţia, avuseseră loc manifestaţii răsunătoare, organizate de cercurile catolice militante din Franţa (şi, în special, Institutul Civitas şi Agrif - adică Asociaţia generală contra rasismului şi pentru respectarea identităţii franceze), împotriva aşezării pe simeze publice a lucrării lui Serrano intitulată "Immersion/ Piss Christ". Trebuie spus că valul de mânie a ultraşilor catolici primise binecuvântarea episcopului de Avignon, dar şi încurajarea laică a deputaţilor UMP Bernard Debré şi Jean Marc-Nesme, încă din decembrie anul trecut, când expoziţia şi-a deschis porţile.

Lucrarea care i-a iritat pe credincioşi este o fotografie din 1987, executată în tehnica ilfocrom montat pe plexiglas, cu dimensiuni 59,7 cm x 40,6. Dacă veţi privi cu atenţie imaginea (foto 1), veţi putea constata că nu există nimic scandalos sau blasfematoriu la nivelul figuraţiei. E vorba despre o sugestie de trup hristic ţintuit pe un crucifix luminos, văzut pe trei sferturi din stânga, care se scaldă într-o atmosferă fluidă, cu tonalităţi roşii şi aurii. Scena, iluminată din dreapta, e străbătută de nişte mici serii de puncte albicioase, cu aparenţă de bule gazoase. Cum se poate vedea, o reluare, cu mijloace moderne, a reprezentărilor de secol XVII ale subiectului.

Ciudăţenia lucrării ţine mai degrabă de faza sa de laborator: pentru a-şi realiza fotografia, Andres Serrano declară că a umplut un recipient cu un amestec din sângele şi urina personală şi că, apoi, a scufundat în el un crucifix popular, din plastic, pe care apoi l-a pozat. Ca să sublinize condiţiile "speciale" în care a fost realizată fotografia, artistul a intitulat-o, şocant e drept, "Piss Christ".

După actele de forţă de la Avignon, fotograful american, acum în vârstă de 60 de ani, îşi apără creaţia spunând că reprezintă o critică la adresa "industriei de miliarde a unui Hristos-al- beneficiilor" şi "o condamnare a celor care abuzează de învăţăturile Domnului doar ca să-şi urmeze propriile scopuri murdare." În plus, Serrano, bun creştin, explică: "Titlurile mele au un caracter literal şi sunt, pur şi simplu, descriptive. Dacă realizez o lucrare cu lapte şi sânge, o voi numi folosind cuvintele lapte sau sânge. Am recurs la sânge, la urină, la lacrimi ca să reamintesc lumii întregi prin ce calvar a trecut Hristos şi ca să vorbesc despre Dumnezeu devenit om".

Expoziţia s-a închis, după orarul oficial, săptămâna trecută, pe 8 mai. Înainte de asta, însă, în Săptămâna Mare, organizatorii au dat din colţ în colţ, neştiind dacă să continue expunerea, pentru că primiseră ameninţări telefonice cu moartea din sfert în sfert de oră. Una peste alta, sacrilegiul (din orice direcţie ai privi, un sacrilegiu tot există) a redeschis dezbaterile legate de raporturile între artă şi religie, dintre libertatea de expresie şi respectarea credinţei. Au revenit, pe prima pagină a ziarelor, polemicile legate de legitimitatea unor producţii precum "Ultima ispită a lui Hristos", filmul lui Scorsese, de pelicula lui Mel Gibson "The Passion of the Christ", dar şi de aceea a altor opere incomode precum seria "INRI" a Bettinei Rheims, sau sculptura în ceară a lui Maurizio Cattelan (foto 2) intitulată "La Nona Ora", care îl înfăţişează pe recent beatificatul Ioan Paul al II-lea strivit de un meteorit. Dar şi de gradul de toleranţă al practicanţilor contemporani ai creştinismului.

Ar mai trebui spus, în încheiere, că opera lui Serrano s-a mai izbit de reacţii potrivnice - vezi cazul congresmanilor AL D'Amato şi Jesse Helms care au vituperat, de la tribune publice, împotriva artistului, sau de alte acte de vandalism, în 1997, produse cu ocazia unor retrospective în Suedia şi apoi în Australia.