Opinie de Adrian Vasilescu: Un film despre criza globală ce merită să fie văzut şi revăzut

Autor: Adrian Vasilescu 10.05.2011

Inside job. Adevărul despre criză. Un film documentar extraordinar, de fapt o analiză cuprinzătoare a crizei financiare globale declanşate în septembrie 2008. Filmul surprinde magistral dezastrul provocat de criză, căruia i-au căzut victime nenumărate ţări, de la marea Americă până la mica Islandă. Pagubele au depăşit de multă vreme 20 de triliarde de dolari americani. Zeci şi zeci de milioane de oameni şi-au pierdut locurile de muncă şi locuinţele. Mult mai mulţi şi-au pierdut banii şi speranţele. O depresie profundă a cuprins sistemul economic global şi lumea toată.

Filmul, regizat de Charles H. Ferguson, a câştigat un Oscar pentru cel mai bun documentar în 2011. Împărţindu-şi "pelicula" în cinci părţi, realizatorii atacă dur cauzele crizei, de la corupţia sistemică din industria serviciilor financiare din Statele Unite până la practicile de politică bancară ce au produs turbulenţele din 2007 şi seismul din 2008, care au prefaţat o criză economică clasică încă în curs. Sunt intervievaţi finanţatori, politicieni, jurnalişti, specialişti din mediul academic. Toţi vorbesc - unii deschis, alţii voalat - despre opozanţii politicilor de reglementare, despre pieţele instrumentelor derivate socotite extrem de riscante, despre conflictele de interese din sectorul financiar, despre creditele subprime, dar şi despre presiunile industriei financiare asupra procesului politic. Răul, cum sugerează titlul filmului, "e lucrat" din interiorul sistemului financiar. Aici, de vreme îndelungată, investiţiile nu mai erau făcute în condiţii de siguranţă. Creditorii erau deseori împinşi să semneze credite ipotecare fără a ţine seama de riscuri, pentru ca apoi să fie deghizate riscurile în "ambalaje de lux", prin împachetări combinate, fiind astfel vândute laolaltă ipoteci bune şi împrumuturi date cu o largheţe inexplicabilă. Cum spune un coleg al meu, şi un câine dacă ar fi avut act de identitate ar fi putut să primească credit. Balonul se umfla şi spargerea lui devenise inevitabilă.

Filmul "Inside Job", pentru care "Ziarul Financiar" dovedeşte un binevenit interes, merită să fie văzut. Iar dacă, după ultima secvenţă, ne vom vedea nevoiţi să-i dăm dreptate autorului prezentării de pe copertă - pentru că "ne va lăsa pe cât de uimiţi, pe atât de furioşi" - atunci negreşit trebuie să-l revedem. Fiindcă nici uimirea, nici furia n-au cum să ajute la rezolvarea problemei. E nevoie de analiză, ca să înţelegem bine ce s-a întâmplat. Şi e nevoie de reflecţie, ca să vedem ce ar putea fi făcut ca aşa ceva să nu se mai întâmple.

Timp de trei decenii, din 1980 şi până în 2007-2008, când lumea a intrat în criză, în America şi în ţările capitaliste dezvoltate (iar din anii 1990-2000 şi în fostele ţări comuniste) bunăstarea pe datorie nu mai era o excepţie. O mare parte a lumii ceda pieţei libere împărţirea resurselor, inclusiv a banilor, organizarea producţiei şi repartizarea profitului. Fascinaţi de ideile monetariste ale lui Milton Friedman, bancherii mai întâi, apoi miliarde de oameni s-au convins că o cale bună în economie e greu de găsit, dacă nu imposibil, fără libertatea de alegere. Dovada a venit repede, din America până în Japonia: economiile deschise - fiind mai dinamice, mai inovative, având mai multe opţiuni în aplicarea politicilor şi de valorificare a resurselor - au început să vadă o cale mai largă către bunăstare. Înainte de orice, libertatea de alegere a însemnat libertatea de schimb: de mărfuri, de titluri de valoare, de bani. Prin bănci a început să circule o mulţime de bănet; şi am văzut cum nenumărate familii, tinere sau trecute de vârsta tinereţii, luau cu asalt băncile, împrumutau bani pentru un timp îndelungat şi se mutau în case noi; iar apoi împrumutau alţi bani, pentru bunuri de consum de folosinţă îndelungată. Sigur, lipsea indicatorul "Atenţie la măsură!"... Spunea un bancher, în film: "Când vezi că poţi să faci bani din nimic, cum să te opreşti?"…În toamna lui 2008 s-a rupt însă filmul. Filmul vieţii, nu documentarul.

Continuare: miercurea viitoare