Supremaţia dolarului este atacată de euro şi de monedele ţărilor emergente

Dolarul îşi pierde poziţia de monedă dominantă a lumii, însă nu numai moneda euro va avea de câştigat, potrivit publicaţiei germane Der Spiegel. Pe viitor, anticipează economiştii, până la cinci monede diferite vor domina sistemul financiar mondial.

În cadrul primei conferinţe de presă din istoria de 98 de ani a băncii centrale americane, preşedintele Fed Ben Bernanke anunţa ceea ce toată lumea se aşteptase şi dorise să audă: "Fed crede că un dolar puternic este atât în interesul Americii, cât şi al economiei mondiale".

Invocarea puterii dolarului a făcut parte şi din repertoriul standard al predecesorilor acestuia.

Totuşi, de această dată, discursul a reprezentat un semn îngrijorător. Declaraţia este întotdeauna făcută când lucrurile nu stau prea bine pentru dolar. În realitate, moneda americană trece printr-o perioadă de slăbiciune. Rata sa de schimb s-a stabilizat la aproximativ 1,50 de unităţi în raport cu euro, nu departe de minimul atins înainte de izbucnirea crizei financiare. De la începutul anului, dolarul a pierdut 13% în raport cu moneda euro.

Declinul valorii dolarului pe pieţele monetare este însă un simplu semn al unei profunde evoluţii la nivel mondial. Dolarul este în pericol de a-şi pierde rolul de monedă de constituire a rezervelor la nivel mondial şi de unitate de referinţă pentru exporturi.

Nu numai că euro câştigă în importanţă, în pofida crizelor datoriilor de pe continent, dar monedele unor ţări emergente ca India, China şi Brazilia ar putea juca un rol mai proeminent în viitorul apropiat, atât în comerţul mondial, cât şi în practicile de investiţii ale băncilor centrale.

Există mai multe motive, atât pe termen scurt, cât şi lung, pentru declinul dolarului. Politicile fiscale ale preşedintelui Obama şi predecesorilor săi au generat semne de întrebare privitoare la capacitatea Statelor Unite de a-şi plăti datoriile.

Complicând lucrurile, politica de rate ale dobânzii scăzute urmată de Fed va eroda şi mai mult valoarea dolarului.

Banca centrală tipăreşte bani practic fără limită pentru a finanţa bugetul federal american. Aceasta este o garanţie pentru o inflaţie în creştere.

În plus, Statele Unite îşi pierd poziţia dominantă în economia mondială. Importanţa în declin a Americii are consecinţe asupra rolului dolarului.

Schimbările sunt resimţite numai gradual, dar sunt evidente. Dolarul este în continuare utilizat în de două ori mai multe tranzacţii valutare decât euro, însă cota sa a scăzut constant în ultimii zece ani, în timp ce popularitatea euro a crescut.

Situaţia este similară în cazul rezervelor monetare. Anul trecut, băncile centrale ale lumii îşi aveau 61% din deţineri în dolari. În 2000, procentul era cu aproape 10% mai mare. Locul dolarului este luat de euro, procentul acestei monede urcând de la 18% în 2000 la aproximativ 26% 10 ani mai târziu.

Mulţi economişti se aşteaptă ca moneda americană să scadă în importanţă pe măsură ce economia mondială devine multipolară.

Moneda euro are şanse excelente de a câştiga teren în continuare. Ansgar Belke, director în cadrul Institutului German pentru Cercetare Economică din Berlin, anticipează că succesul său va fi decis de cine va ieşi învingătoare dintre Fed şi BCE, la capitolul strategiei pentru stabilitate.

Belke crede că yuanul chinez are potenţialul de a deveni o monedă internaţională cheie, urmat la oarecare distanţă de moneda indiană şi cea braziliană.

Acestea sunt monede din ţări cu economii extrem de dinamice, dar care vor trebui mai întâi să îndeplinească o serie de condiţii, conform lui Belke. Ţările trebuie să se asigure că monedele lor pot fi uşor schimbate în altă monedă, oricând. În plus, vor trebui să dezvolte pieţe financiare puternice. În prezent, ambele condiţii sunt întrunite doar parţial.

G-20 a creat un grup de lucru care să reflecteze la un viitor sistem monetar mondial. Acesta este condus de Jorg Asmussen, un influent secretar de stat din cadrul ministerului german de finanţe. Asmussen nu consideră această nouă diversitate monetară drept dăunătoare, ci dimpotrivă.

După cum dolarul nu-şi va pierde importanţa peste noapte, importanţa yuanului nu va creşte brusc foarte mult. În orice caz, Asmussen şi colegii săi din grupul G-20 realizează că au un drum lung înaintea lor.

Anul trecut, băncile centrale ale lumii îşi aveau 61% din deţineri în dolari. În 2000, procentul era cu aproape 10% mai mare. Locul dolarului este luat de euro, procentul acestei monede urcând de la 18% în 2000 la aproximativ 26%.