Băncile continuă să se împrumute de afară, dar se reorientează spre scadenţe lungi

Băncile au continuat să se împrumute din străinătate în primul trimestru, în condiţiile în care pe plan intern capacitatea de economisire - atât a firmelor, cât şi a populaţiei - dă semne de oboseală, tendinţa fiind de reorientare de la scadenţe scurte la termene mai lungi.

Datoria externă pe termen lung contractată de bănci, care reflectă în mare parte finanţările primite de la acţionarii din străinătate, a crescut într-un an cu mai mult de un miliard de euro, ajungând la sfârşitul primului trimestru la 16,2 mld. euro, în timp ce ritmul de creştere al datoriei pe termen scurt a fost mult mai lent.

"De obicei, majoritatea împrumuturilor externe ale băncilor erau pe termen scurt, acestea făcând rollover (erau reînnoite, realizându-se practic o rostogolire a datoriei - n. red.). Însă există unele avantaje legate de rezervele minime obligatorii. Există o diferenţiere legată de exceptarea de la plata RMO a depozitelor de peste doi ani. Asta ar putea să fie explicaţia", apreciază Radu Crăciun, director de investiţii Eureko Pensii.

Scăderea datoriei externe pe termen scurt a băncilor ar putea fi explicată prin încercarea de a transforma o parte din finanţările atrase pe termen scurt în credite pe termen lung, pentru a-şi îmbunătăţi indicatorii de lichiditate.

Datoria externă totală a băncilor a ajuns la sfârşitul lunii martie 2011 la 22,9 mld. euro, cu 1,3 mld. euro peste nivelul din martie 2010. Datoria pe termen lung a urcat cu circa 1,2 mld. euro comparativ cu valoarea din martie 2010, în timp ce avansul datoriei pe termen scurt în acelaşi interval a fost de doar 161mil. euro. Faţă de sfârşitul anului trecut, băncile şi-au majorat datoria externă pe termen lung în primul trimestru cu jumătate de miliard de euro, în timp ce datoria pe termen scurt a fost în scădere cu aproape 300 mil. euro, la 6,7 mld. euro.

Reorientarea spre scadenţe lungi ar putea indica şi o îmbunătăţire a percepţiei de risc din partea finanţatorilor străini. Tradiţional, creditele obţinute de la băncile-mamă erau mai degrabă pe termen scurt, de un an, la care apoi instituţiile de credit făceau rollover. Instituţiile de credit au reluat încă din 2010 trendul de creştere a datoriei externe, după un an de pauză. Nivelul s-a menţinut însă sub vârful istoric de aproape 25 mld. euro înregistrat la sfârşitul anului 2008.

Ca urmare a extinderii scadenţelor pe termen mediu şi lung şi a diminuării datoriei externe pe termen scurt, riscurile s-au atenuat în ultimii doi ani.

Evoluţia datoriei externe a băncilor este corelată şi cu evoluţia creditării în România. Analiştii nu anticipează o creştere semnificativă a datoriei externe a băncilor având în vedere aşteptările nu foarte optimiste legate de creşterea creditării în acest an. Anul trecut băncile locale au repatriat unele credite exportate în trecut pentru a-şi majora baza de venituri, în condiţiile în care cheltuielile cu provizioanele au urcat abrupt. Portofoliul a trebuit însă să fie finanţat, cel mai probabil metoda aleasă fiind împrumuturile intra-grup.

Datoria externă privată acumulată de bănci şi companii continuă să reprezinte peste jumătate din datoria externă totală a României, dar ritmul de creştere a încetinit semnificativ, semnale de alarmă venind acum dinspre sectorul public a cărui îndatorare a accelerat. Începând din 2009 îndatorarea externă s-a mutat de pe traiectoria sectorului privat la nivelul sectorului guvernamental. În consecinţă, cea mai mare ameninţare rămâne viteza de creştere a datoriei externe şi a celei publice interne.

Statul a fost nevoit în primăvara lui 2009 să ia un împrumut gigant de 20 mld. euro de la FMI şi Comisia Europeană pentru a "calma" investitorii străini, care se temeau că BNR nu are suficiente rezerve pentru a apăra cursul, în cazul în care finanţarea externă s-ar opri brusc. Analiştii străini care criticau în 2008 România indicau nivelul ridicat al datoriei externe pe termen scurt, chiar dacă era concentrată la bănci şi companiile private.

Cât s-a îndatorat statul

Datoria sectorului guvernamental pe termen scurt s-a dublat într-un an, ajungând la 2,2 mld. euro la sfârşitul lunii martie. La nivelul îndatorării pe termen lung se constată o creştere cu 1,6 mld. euro faţă de primăvara anului 2010, la 17,9 mld. euro.

Comparativ cu sfârşitul anului trecut s-a înregistrat o creştere a datoriei pe termen scurt cu 726 mil. euro, sub avansul datoriei pe termen lung, de 1,07 mld. euro.

"Datoria externă guvernamentală a înregistrat un ritm alert de creştere în ultimul an, datorită preferinţei investitorilor străini de a credita statul român pe termen scurt, din cauza percepţiei unor riscuri însemnate la derapaje de ordin fiscal-bugetar pe perioada alegerilor, ca urmare a deciziilor populiste de la alegerile anterioare. De aceea, consider ca anul viitor este crucial pentru România şi deciziile clasei politice vor avea impact pe termen lung asupra posibilităţilor de finanţare a datoriei publice, a ratingului de ţară şi a atractivităţii pentru investitorii străini", a concluzionat Hăncilă.

claudia.medrega@zf.ro