CE forţează România să exporte gaze. Rezervele interne se vor termina mult mai rapid

Exportul de gaze naturale dinspre România spre Ungaria va fi posibil din punct de vedere tehnic cel mai devreme în 2-3 ani, deşi guvernul s-a angajat că va lua toate măsurile pentru ca producătorii locali să-şi poată vinde gazele şi pe alte pieţe până la finalul anului viitor, potrivit unui memorandum de înţelegere convenit de Executiv cu Comisia Europeană.

Angajamentul guvernului de a da drumul la exporturile de gaze naturale vine în contextul în care România este dependentă de importurile ruseşti, anul trecut 17% din consumul de 14 miliarde de metri cubi de gaze venind de la Gazprom. În primele luni ale acestui an importurile de gaze ruseşti au ajuns la un nivel record de aproape 40% din consum. Acest lucru s-a înregistrat în contextul în care, potrivit jucătorilor din piaţă, depozitele s-au golit în perioada în care mai multe industrii, cum este cea chimică, au fost alimentate numai cu gaze din producţia internă şi nu cu un coş format din importuri şi exporturi. Pe de altă parte însă, rezervele de gaze ale României mai ajung numai pentru încă 15 ani în ritmul actual de consum, moment din care importurile vor avea o pondere din ce în ce mai mare în consum, iar eventualele exporturi de gaze vor duce la epuizarea mult mai rapidă a rezervelor. Aceasta ar putea să fie un risc pentru securitatea energetică a României, având în vedere că la începutul anului 2008 Rusia a oprit gazele, iar ţările care nu au avut resurse interne ca Serbia sau Bulgaria au suferit mult mai mult decât România.

Miza cea mare a realizării acestor exporturi este mai ales pentru cei doi producători interni Petrom şi Romgaz. Cele două companii îşi vând gazele produse local la un preţ recomandat de către Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), care este de două ori mai mic comparativ cu cel al importurilor din Rusia. Deşi libertatea acestor companii de a exporta gazele produse local ar însemna încasări mai mari şi impozite mai generoase plătite către statul român, preţul către consumatorul final ar putea creşte prin mărirea importurilor necesare acoperirii consumului. În majoritatea ţărilor producătoare de gaze politica statului este de a proteja populaţia şi între­prinderile locale prin preţuri mai mici decât cele practicate pe plan internaţional, până când acestea, prin acumulări de competitivitate şi productivitate, vor putea face faţă preţurilor externe.

Încă doi-trei ani

Guvernul va trebui "să întreprindă toate acţiunile necesare pentru a se asigura că fluxul bidirecţional de gaze la graniţa cu Ungaria este stabilit până la sfârşitul anului 2012", se arată în memorandumul amintit. În realitate însă, până în prezent, cele două părţi implicate în proiect, Transgaz şi FGSZ Natural Gas Transmission Close Company, compania de transport al gazelor din Ungaria, membră a grupului petrolier MOL, nici măcar nu au ajuns la un acord de dezvoltare în comun pentru această fază a proiectului.

"Este nevoie de o investiţie într-o staţie de compresare a gazelor pe partea ungară a conductei şi sunt necesare anumite investiţii şi pe partea română a conductei. Trebuie să ajungem la un acord de dezvoltare în comun şi după această etapă ar mai fi necesari 2-3 ani pentru realizarea proiectului", au spus reprezentanţii FGSZ.

Investiţii suplimentare

De cealaltă parte, Transgaz spune că fluxul de gaze dinspre România spre Ungaria depinde de decizia ope­ra­torilor de transport, deşi Transgaz este chiar ope­ra­torul de transport de gaze naturale din România.

"Data estimată pentru asigurarea tehnică a transportului de gaze prin conducta Arad - Szeged de­pinde de decizia operatorilor de transport de a rene­gocia Acordul de Operare. Pentru asigurarea exportului de gaze naturale prin conducta Arad - Szeged sunt necesare investiţii suplimentare. Valoarea investiţiei va fi stabilită după realizarea unui proiect tehnic pentru asi­gurarea posibilităţii curgerii fizice a cantităţilor de gaze în ambele sensuri", au precizat reprezentanţii Transgaz.

În prezent, România nu este conectată în sensul exportului de gaze naturale cu niciuna dintre pieţele vecine.

Exportul pe hârtie

Reprezentanţii FGSZ spun însă că dincolo de exporturile efective de gaze naturale, cu livrare propriu-zisă, se pot face şi livrări virtuale de gaze, un fel de swap-uri, care însă nu presupun exporturi fizice de gaze dinspre România spre Ungaria.

"Am avut discuţii despre aceste livrări virtuale (cu Transgaz - n.red.), dar până acum nu am ajuns la nicio concluzie", au mai precizat reprezentanţii părţii ungare.

Conducta Arad - Szeged a fost pusă în funcţiune la mijlo­cul lunii octombrie anul trecut, după aproape 10 ani de discuţii, lucrări şi amânări. Ungaria a devenit astfel primul vecin pe unde România a putut lua gaze, în contextul în care până acum la capătul conductei s-au aflat mereu ruşii de la Gazprom. Specialiştii au spus la acel moment că nu este exclus ca o parte din gazele importate prin Arad - Szeged să fie tot ruseşti, dar preţul este mai avantajos.