Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Din păcate Ceauşescu nu mai e să-l criticaţi

A răbdat cât a răbdat preşedintele Băsescu criticilor şi comentariilor şefilor BNR din 2009 încoace la adresa guvernului, economiei, situaţiei din România, la modul cum ar trebui făcute lucrurile, dar într-o dimineaţă de sfârşit de mai 2011, nu s-a mai abţinut.

Fără să-i pomeneasca numele direct, preşedintele l-a atacat pe guvernatorul BNR Mugur Isărescu: E uşor să dai din gură la televizor, dacă tot face pe profesorul de ce nu intră în arenă, de ce nu se murdăreşte în mocirla politică să o facă el mai curată.

Băsescu nu a uitat că în 2009/2010, când ţara era în aer, Mugur Isărescu i-a refuzat oferta de a prelua conducerea Guvernului motivând: că-i prea bătrân, că este nevoie de un om tânăr, că nu e membru de partid, că-i mai folositor la BNR, şi tot aşa. Isărescu a refuzat diplomatic oferta, s-a dat lovit şi l-a trimis pe Lucian Croitoru, consilierul lui, să se plimbe în pulover la finalul lui 2009 pe la partide, cu televiziunile în spate, ca să facă Geoană şi Antonescu mişto de el.

În ultimii doi ani, Emil Boc a luat toate înjurăturile României pentru ce s-a întâmplat şi se întamplă rău în ţară. Din fericire, Emil Boc nu a refuzat funcţia de prim-ministru, ca guvernatorul BNR. Poate nu ştie economie ca profesorul Isărescu, dar lui Boc nu i-a fost frică să iasă în faţă să conducă un guvern, o ţară. Cineva tot trebuie să o conducă, asta e. Daca alţii refuză...

După 20 de ani, guvernatorul BNR a devenit cel mai critic oficial la adresa felului cum arată România de astăzi: se munceşte prea puţin, sunt prea mulţi asistaţi social, statul e prea mare, e prea multă birocraţie, sunt prea multe dări, impozite mari etc. Oricine poate spune aceste lucruri. Dar să îndrepte aceste lucruri, nu sunt mulţi. E doar unul singur. Boc, de bine de rău, a mai tăiat, cum s-a priceput. Că alţii nu au vrut să taie. Au taiat prin curs şi inflaţie.

Dacă premierul nu i-a răspuns guvernatorului, i-a răspuns preşedintele. Oricum şi Traian Băsescu este de o ipocrizie mare: critică acum statul, când el a fost funcţionar, ministru, primar, preşedinte de când îl ştiu românii.

Acum i-a descoperit pe baronii regiilor, companiilor de stat. Ei existau şi erau negociaţi an de an de liderii politici la vedere. Nu veneau din neant, erau "de-ai partidului".

Sebastian Vlădescu, fostul ministru al finanţelor, declara nonşalant într-o emisiune televizată, că această corupţie mare, care este descoperită acum şi plimbată cu televiziunile alături pe la DNA, nu poate exista fara protecţie administrativă şi politică. Mare. E la fel cum Traian Băsescu spune/constată că regiile sunt robinete pentru clientela de partid. Cine-i în politică, acolo sus? 100 de inşi, 1.000, 2.000, 10.000. Din 20 de milioane.

Oricum, având în vedere că pe Mugur Isărescu, Traian Băsescu, Sebastian Vlădescu îi leagă multe în ultimii 15-20 de ani - multe nopţi nedormite în negocierile cu FMI, cu creditorii internaţionali, cu programe de guvernare, cu apărarea cursului, cu salvarea sistemului bancar -, acum ar mai rămâne să întocmească "scrisoarea celor şase" (sigur mai găsesc trei) de critică la adresa politicii lui …? Ceauşescu, din păcate, nu mai e. Şi nici Silviu Brucan. Pe cine mai poate să critice? Pe România, pe care ei inşişi au condus-o?