Politicienii refuză privatizările prin Bursă: opoziţia le ignoră, Guvernul le amână

Uniunea Social Liberală (USL), principala forţă politică din opo­ziţie, şi-a prezentat vineri programul economic, care nu conţine nicio referire la privatizarea prin bursă a companiilor de stat.

Din 2005 până în prezent, statul a listat doar două companii pe bursă, Transgaz şi Transelectrica, de pe urma cărora a strâns circa 100 de milioane de euro.

În schimb, statul insistă să rămână acţionar 100% la cele mai mari companii din sectorul energetic sau din transporturi, deşi multe dintre acestea func­ţionează ineficient şi nu aduc niciun fel de beneficii acţionarului majoritar.

Listarea unor pachete minoritare de acţiuni la companiile în care statul are controlul ar rezolva dintr-un foc mai multe probleme: ar transparentiza activitatea acestora şi le-ar determina să devină mai eficiente şi ar aduce venituri suplimentare la buget, într-un mod transparent.

Este de neînţeles de ce politicenii refuză în continuare privatizările prin bursă, dar îşi asumă în continuare privatizări directe, netransparente, atât de criticate în ultimii douăzeci de ani, apreciază analiştii.

"Tranzacţiile pe bursă sunt mai eficiente şi mai transparente. Poţi să vinzi mai uşor pe bursă, poţi găsi mai mulţi investitori şi poţi strânge bani şi prin vânzarea unor pachete minoritare, adică statul nu trebuie să renunţe la controlul asupra companiilor strategice", explică Răzvan Paşol, preşedintele firmei de brokeraj Intercapital Invest.

Polonia rămâne cel mai bun exemplu în privinţa privatizărilor prin bursă şi a modului în care statul poate folosi mecanismele pieţei de capital în folosul său. Toate marile privatizări derulate în Polonia în ultimii 15 ani s-au realizat prin bursă, iar statul polonez a reuşit să păstreze controlul asupra companiilor strategice, cum ar fi cea mai mare bancă (PKO), cele mai mari companii petroliere (PKN Orlen şi PGNIG) sau cele mai mari companii energetice (PGE şi Tauron), însă a atras în acelaşi timp miliarde de euro. Păstrarea controlului statului este importantă, o afirmă chiar oficialii polonezi, şi pentru a împiedica eventuala delistare a companiilor. Pe de altă parte, prin vânzarea acţiunilor pe Bursă, statul poate controla companiile chiar şi cu mai puţin de 50%.

"Aşa cum se întâmplă în Polonia, poate să influenţeze deciziile inclusiv dacă nu mai e acţionar majoritar. Asta e şi ceea ce încercăm să convingem statul, că poate avea putere de decizie şi cu mai puţin de 50% din acţiuni, chiar şi cu 25%", spune polonezul Greg Konieczny, şeful reprezentanţei locale a Franklin Templeton, administratorul Fondului Proprietatea.

Mai mult, polonezii au reuşit recent să listeze banca BGZ, controlată de grupul olandez Rabobank, vânzând pe bursa din Varşovia un pachet de 37% din acţiuni, deţinut de ministerul trezoreriei, cel care administrează participaţiile statului polonez.

În schimb, statul român a cedat mult prea repede partida în raport cu investitorii strategici care au cumpărat cele mai mari companii din alte sectoare strategice precum bănci, metalurgie sau telecom. Austriecii de la Erste nu se grăbesc să listeze BCR, cea mai mare bancă locală, deşi şi-au asumat acest lucru prin contractul de privatizare din 2006, iar statul, care nu mai are acţiuni, nu mişcă niciun deget, lăsând SIF-urile să ducă singure această luptă.

Nici la Romtelecom, unde statul mai deţine încă 46% din acţiuni, reprezentanţii Ministerului Comunicaţiilor nu par hotărâţi să vândă măcar un pachet mic pe Bursă, astfel încât să listeze compania înainte ca grecii de la OTE să o preia în totalitate. Aici statul ar avea pârghiile pentru a forţa listarea, o spun chiar cei care au semnat contractul de privatizare cu grecii, iar vânzarea pe bursă a Romtelecom ar putea fi prima ofertă care ar atrage un interes ridicat din partea investitorilor locali de retail, având în vedere notorietatea companiei pe piaţă.

Polonia are în prezent peste un milion de investitori persoane fizice, tocmai pentru că a vândut pe bursă companiile cunoscute şi le-a dat posibilitatea micilor investitori să cumpere acţiuni. Astfel, fiecare ofertă a statului polonez a adus zeci de mii sau chiar sute de mii de investitori noi în piaţă, formând astfel nucleul de investitori care să susţină şi ofertele ce au urmat.

Polonezii au acţionat în paralel şi pentru a crea cererea de acţiuni prin fondurile de pensii, fonduri mutuale şi firme de asigurări. Fondurile de pensii au fost obligate să investească aproape exclusiv în acţiuni listate pe bursa din Varşovia, iar creşterea activelor acestora la peste 55 de miliarde de euro, în prezent, a asigurat banii necesari pentru a susţine vânzările de acţiuni ale statului.

Astfel, numai în ultimii trei ani polonezii au strâns peste 8 mld. euro din privatizări pe bursă, din care peste 3 mld. euro doar din vânzarea PZU - cel mai mare asigurător polonez, iar anul acesta au în plan noi oferte, printre care vânzarea unui pachet minoritar din PKO BP, cea mai mare bancă din Polonia, şi a unui pachet de 53% în grupul petrolier Lotos.

Guvernul de la Bucureşti şi-a asumat pentru acest an vânzarea unui pachet de 9,84% din OMV Petrom, în care statul este acţionar minoritar cu 20,6%, şi a câte 15% din Transgaz (TGN) şi Transelectrica (TEL), prevăzând în buget venituri din privatizări de 700 mil. euro. Spre deosebire de Polonia, care are un calendar bine definit, Guvernul României nu ştie nici acum dacă vinde pachetul din Petrom până la finele lunii iulie, cum este prevăzut în contractul semnat cu intermediarul (consorţiul condus de grupul rus Renaissance Capital), sau dacă amână oferta pentru luna septembrie. O amânare ar da peste cap şi ofertele de la Transelectrica şi Transgaz unde nici măcar nu a fost ales intermediarul, în timp ce oferta publică iniţială (IPO) pentru listarea unui pachet de 15% din Romgaz, aprobată de asemenea de Guvern în septembrie 2010, nu poate avea loc mai devreme de primul trimestru al anului viitor, iar termenul continuă să se dilate.

Cu toate astea, reprezentanţii Ministerului Economiei nu au nicio problemă în a vorbi despre listarea în 2012 a unor pachete de 10-15% din acţiunile Hidroelectrica sau Nuclearelectrica, la fel cum fostul ministru al economiei Adriean Videanu dădea ca sigură în urmă cu un an listarea Romgaz până la finele lui 2010.

Cu astfel de angajamente nerespectate, nu e de mirare că reprezentanţii fondurilor de investiţii străine care s-au întâlnit cu reprezentanţii Ministerului Economiei în cadrul unei conferinţe organizate la Londra de Bursa de Valori Bucureşti, în urmă cu două luni, au întrebat de nenumărate ori cât de serios este statul în respectarea acestor angajamente.

Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi americanii de la Franklin Templeton, care administrează Fondul Proprietatea, sunt principalii factori care presează statul să demareze mai repede programul de privatizare prin Bursă. Reprezentanţii celor două instituţii afirmă că doar aşa poate fi impulsionată restructurarea şi eficientizarea companiilor de stat, opinie susţinută de majoritatea analiştilor şi managerilor de fonduri locali.

"Este important ca statul să listeze pachete minoritare de acţiuni la companiile din sectoare strategice (de ex. energie) la care este acţionar majoritar, pentru a le impulsiona să se eficientizeze, a le creşte gradul de transparenţă şi implicit valoarea. Iar acest demers ar trebui început cu companiile care nu sunt încă listate, pentru ca acolo s-ar obţine impactul cel mai puternic din toate punctele de vedere. O asemenea abordare aduce multe avantaje pe termen lung atât pentru companiile respective, cât şi pentru piaţa locală de capital, iar decizia este exclusiv în mâna acţionarului majoritar, statul", explică Radu Hanga, directorul general al BT Asset Management, administratorul celui mai mare fond de acţiuni de pe piaţa locală.

"Programul de privatizare a companiilor de stat prin Bursă este foarte important pentru că aduce investitori noi în companii, iar acestea trec la un alt nivel din punctul de vedere al transparenţei, al raportărilor, dar şi al managementului, care va fi obligat să urmărească performanţa", spune Răzvan Paşol.

Companiile listate sunt obligate să-şi publice trimestrial situaţiile financiare în termen de cel mult două luni de la sfârşitul trimestrului. Astfel, la companiile de pe Bursă se cunosc în acest moment rezultatele pe primul trimestru, în timp ce pe site-urile unor companii precum Hidroelectrica sau Nuclearelectrica nu sunt disponibile încă rezultatele pe 2010.

În plus, listarea unor pachete semnificative poate permite accesul în consiliile de administraţie ale companiilor unor administratori independenţi, veniţi din mediul privat, care să pună presiune asupra managementului privind eficientizarea. În prezent, Fondul Proprietatea are reprezentanţi în consiliile de administraţie ale celor mai mari companii din energie.

Pe de altă parte, aducerea unor companii importante de stat pe Bursă poate ajuta la atragerea de investitori străini pe piaţa locală şi chiar la creşterea investiţiilor străine directe, pe măsură ce creşte notorietatea României ca destinaţie de investiţii.

În urma programului de privatizări prin piaţa de capital, Polonia a ajuns cea mai fierbinte piaţă din estul Europei, lucru confirmat săptămâna trecută la CEE IPO Summit, organizat de bursa din Varşovia, la care au participat cele mai mari bănci de investiţii din lume. În schimb, România rămâne încă o destinaţie puţin cunoscută marilor investitori străini.

"României îi lipsesc tranzacţiile mari, poveştile de succes care să atragă atenţia investitorilor. Fondul Proprietatea a fost un exemplu singular, care într-adevăr a făcut să se vorbească despre România, însă este nevoie de mai mult, de mai multă lichiditate pe piaţă. Dacă Guvernul reuşeşte o listare de succes cu Petrom şi continuă pe această cale cu Transelectrica, Romgaz şi celelalte, se va acumula o masă critică şi România va intra pe radarele investitorilor care vor începe să se gândească să-şi aducă banii aici", spune Tibor Pandi, şeful Citibank România.

Efectul secundar al acestei politici ar fi dezvoltarea pieţei de capital şi crearea unei alternative de finanţare pentru companiile locale, mult prea dependente de bănci în ultimii ani.