ING: Niciodată nu trebuie să mai ajungem în situaţia să fim salvaţi de stat

Momentul în care Jan Hom­men a fost "curtat" pentru preluarea şefiei ING Groep părea să fie cât se poate de nepotrivit. Olan­dezul inten­ţiona să se mute în SUA şi să petreacă mai mult timp cu copiii şi nepoţii. Având puţină experienţă în afaceri bancare şi asigurări, el nu era nici pe departe cea mai evidentă alegere pentru a ghida grupul financiar prin cea mai gravă criză din istoria sa, scrie The Wall Street Journal.

"Trebuie să recunosc că eram un pic zăpăcit. Primul meu gând a fost: Am tot ce trebuie pentru a o scoate la capăt?", spune el. Doi ani mai târziu îndoielile lui au dispărut. Gustând o cană cu ceai în biroul lui din Amsterdam, Hommen pare relaxat. "Cred că începe să-mi placă munca asta", zice el zâmbind. Deşi nu vrea să vorbească despre viitor - mandatul i se sfârşeşte în 2013 - Hommen spune că munca lui nu s-a terminat şi că trebuie să se asigure că ING, grup salvat de două ori de stat în timpul crizei financiare, se va menţine în formă.

"Trebuie să fim siguri că nu va mai trebui niciodată să cerem sprijin guvernului, indiferent de circumstanţe".

El are meritul de a ghida unul dintre cele mai mari grupuri financiare europene prin criza creditelor, care a dus la demisia direc­to­ru­lui executiv din acea pe­rioadă, Michel Til­mant, şi de a pune fun­daţiile unei restructurări care va transforma gi­gantul într-o bancă axată pe Europa. "Nimeni nu pune la îndoială că el este li­derul. A făcut o treabă bună ajutând compania să se ridice pe picioare şi reducând cheltuielile. Sper că va rămâne aici", spune Tom Muller, analist la banca olan­deză Theodoor Gilissen.

Găsirea unui nou CEO într-un timp scurt a fost dificilă. Hommen, la acea vreme preşedintele consiliului de administraţie al ING, a fost considerat cea mai potrivită persoană pentru preluarea şefiei grupului.

Se sparge pentru că a primit ajutor de stat

Comisia Europeană a impus restructu­ra­rea grupului ca o condiţie pentru aprobarea aju­torului acordat de stat. Această restruc­turare forţată pune capăt statutului ING de jucător cu greutate pe scena financiară globală. Va rămâne o bancă care va obţine cea mai mare parte din venituri din ţările Benelux.

Apărut în 1991 prin fuziunea unui asi­gurător olandez şi o bancă, ING a devenit unul dintre cele mai mari grupuri la nivel mondial în prima decadă a acestui mileniu, având operaţiuni în peste 50 de state şi mai mult de 100.000 de angajaţi. Extinderea s-a făcut prin mai multe achiziţii şi un model de banking pe internet de succes (ING Direct) rulat pe multe pieţe, printre care SUA şi Germania. Logoul ING, un leu portocaliu, putea fi văzut la evenimentele importante sportive, de la Formula 1 la Maratonul oraşului New York. Sub con­du­cerea lui Hommen, ING va fi "destrămat" şi micşorat la stadiul unei companii mai uşor de gestionat. Anul viitor ING intenţionează să dezlipească divizia de asigurări prin două oferte publice iniţiale, în SUA şi Europa. În plus, grupul caută cumpărători pentru banca online ame­ricană ING Direct USA. Această remodelare re­pre­zintă una dintre cele mai mari restructurări din istoria companiilor olandeze. ING a fost nevoit ca în primul rând să dezlipească afacerile de asigurări de cele ban­care, operaţiune care va costa la final aproape 300 mil. euro. Hommen lucrează peste program pentru a-şi duce planurile la capăt. "N-am mai citit o carte bună de ceva vreme", oftează el. Una dintre cele mai mari provocări este de a se asigura că restructurarea nu afectează performanţele ING.

Expert în reduceri de costuri

Hommen, care deţine o diplomă de master în afa­ceri economice, este un nou venit în lumea financiară. El şi-a început cariera ca inspector la o companie de alu­miniu din Olanda, achiziţionată ulterior de Alcoa. Aven­tura lui de 22 de ani la producătorul american de alu­miniu a culminat prin numirea în funcţia de director fi­nan­ciar în 1991. Şase luni mai târziu s-a întors în Olanda pentru a deveni director financiar la Royal Philips Electronics.

La ambele companii Hommen şi-a câştigat re­pu­taţia de "maniac" al cifrelor, axat pe reducerea chel­tuielilor şi care monitorizează îndeaproape rezultatele. El a supravegheat restructurări masive la Alcoa şi este cre­ditat cu repunerea pe picioare a Philips la finele anilor 1990. Hommen consideră că experienţa în restructurări financiare s-a dovedit utilă la ING.

"Cea mai importantă întrebare este dacă poţi asigura repere strategice şi claritate pentru angajaţi", a spus el. Unii analişti s-au temut că ING nu va fi suficient de mare pentru a respinge ofertele de preluare făcute de ju­cători mai grei din Germania sau Franţa. Hommen accepta că mărimea este importantă pentru păstrarea in­de­pendenţei, apreciind că o industrie bancară puternică este vitală pentru o economie deschisă, cum este cea olan­deză. "Ca om de afaceri olandez, nu vrei să mergi, să zicem, la Madrid, Berlin sau Paris pentru a primi un îm­pru­mut. Aşa că este important că putem rămâne o com­panie independentă. Prin urmare, va trebui să con­ti­nuăm să creştem", spune el, adăugând că ING se găseşte într-o poziţie foarte bună pentru a se dezvolta, iar el a iden­tificat mai multe oportunităţi de extindere în Europa. Şeful ING notează, în plus, că situaţia ca­pi­ta­lu­lui şi a lichidităţilor companiei este solidă, una dintre cauze fiind intrările de capital prin intermediul depo­zi­te­lor făcute de clienţii ING Direct.

Afacerile de banking online generează mari can­tităţi de finanţare ieftină, în prezent la mare căutare, în condiţiile în care băncile se pregătesc să se conformeze unor reguli mai severe privind capitalul.

Hommen a fost criticat după ce a acceptat un bonus de 1,24 mil. euro pentru 2010. Politicienii olandezi au pro­testat zgomotos şi au adoptat în Parlament o mo­ţiune prin care să recupereze toate bonusurile plătite de com­paniile salvate de stat. Cu toate că guvernul olandez nu a sprijinit acest demers, Hommen a renunţat până la urmă la bonus.

Problemele au început din SUA

Problemele ING au început când un portofoliu de instrumente financiare americane garantate prin ipoteci de aproape 30 de miliarde de euro s-a redus semnificativ în valoare din cauza crizei financiare. În octombrie 2008, chiar înainte de a raporta prima pierdere trimestrială din istorie, grupul a cerut guvernului olandez ajutoare financiare de zece miliarde de euro. Ajutoarele nu au calmat investitorii, ceea ce a determinat guvernul să-şi asume 80% din riscurile portofoliului american câteva luni mai târziu. În urma acestor probleme, CEO-ul din acea perioadă, Michel Tilmant, a demisionat.