Fukushima: de două ori mai rău decât s-a crezut

După accidentul de la Fukushima, centrala nucleară japoneză avariată de cutremurul care a lovit arhipelagul în martie şi de valurile tsunami care au urmat, a ieşit la suprafaţă un laitmotiv, anume că experţii pe probleme nucleare au tendinţa să subestimeze, cel puţin în public, gravitatea dezastrului, scrie Eben Harrell, un editorialist al publicaţiei Time.

"Am primit noi dovezi în acest sens când guvernul nipon a dublat estimarea privind cantitatea de radiaţii emise de centrală imediat după accidentul din martie", spune Harrell.

Un organism de control al guvernului, Agenţia de Siguranţă Nucleară şi Industrială, a anunţat că topirea mizurilor reactoarelor - dintre care la cel puţin unul topirea a fost totală - s-a produs mult mai rapid decât Tepco, compania care administrează centrala, a sugerat anterior, ceea ce face clar că eforturile disperate ale operatorilor facilităţii nucleare de a răci reactoarele prin stropirea lor cu apă de mare nu au avut în mare parte rezultatul scontat.

Potrivit presei, agenţia niponă apreciază la 770.000 de terabecquereli (un terabecquerel este egal cu 1.000 miliarde becquereli. Bequerel este o unitate de măsură a radioactivităţii care stabileşte numărul de atomi care se dezintegrează pe secundă) cantitatea de radiaţii emise în atmosferă în prima săptămână de la accident. Anterior, agenţia a estimat la 370.000 terabecquereli cantitatea de radiaţii emisă în prima lună a crizei. În prima săptămână de la producerea accidentuluia fost eliberată cea mai mare parte a radiaţilor, a indicat autoritatea.

Noile estimări sunt mai aproiate de cele ale Comisiei pentru Siguranţă Nucleară, care cifrează la 630.000 totalul radiaţiilor emise.
Ultimele cifre reprezintă 10% din cantitatea de radiaţii emise în accidentul nuclear de la Cernobîl din 1986, dar revenirea asupra estimărilor subminează credibilitatea Tepco, a NISA şi a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică.

Este uşor de înţeles de ce în săptămânile apropiate accidentului cele trei structuri au vrut să fie precaute în estimări - au vrut să evite panica. Dar problema este modul în care au abordat situaţia. Industria nucleară s-a confruntat de mult timp cu un deficit de credibilitate şi un nivel redus de încredere din partea publicului. Comunitatea globală trebuie să ştie cât mai repede şi cât mai precis ce se întâmplă în cazul unui incident nuclear.

Se spune adesea că unul dintre cele mai înspăimântătoare lucruri legate de radiaţii este că acestea nu se pot vedea sau simţi. În cazul unei scurgeri de radiaţii invizibile, ar trebui cerut experţilor în probleme nucleare să fie cât mai vizibili, încheie editorialistul.