Opinie Adrian Vasilescu: Dacă am convinge timpul să lucreze pentru noi...

De recesiune nu putem spune că am scăpat definitiv. Consolidarea rezultatului din primul trimestru este obligatorie. Şi tot nu va fi de ajuns. Problema-problemelor este ieşirea din criză.

Desigur, crizele vin şi trec. Va trece şi criza asta. Nu înainte însă ca societatea românească să rezolve trei urgenţe. Prima: o politică fiscală care să stimuleze munca performantă, economisirea şi investiţiile. A doua: o politică a veniturilor ferm orientată către asigurarea corelaţiei normale între productivitate şi salarii, ca bază pentru o activitate eficientă. Şi, nu în ultimul rând, o politică a ocupării forţei de muncă destinată formării unei noi clase de mijloc, care să contribuie la dinamizarea societăţii. Sunt trei condiţii esenţiale pentru o creştere economică sănătoasă şi de durată.

Nouă, românilor, timpul nu ne este acum prieten. Şi am în vedere nu doar decalajele ce ne despart de ţările dezvoltate, care se adâncesc în loc să fie reduse, adevăr cu rădăcini bine înfipte în istorie, ci şi evenimente recente. Dacă vrem ca, în anii viitori, timpul să lucreze şi pentru noi, va fi nevoie să ne potrivim ceasurile cu zona euro, cu pretenţiile ei de competitivitate, eficienţă şi performanţă. În această privinţă, nu va fi de-ajuns să împingem lucrurile către simple ajustări ale deficitelor. Va fi nevoie de performanţe.

Locul codaş al României în clasamentele europene e profund nedrept. Dar acest fapt, de ordin emoţional, are prea puţină importanţă. Un alt fapt este important: acela că, de mai bine de o jumătate de secol, niciodată nu am reuşit să evadăm din zona lanternei roşii. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să avem aceeaşi soartă şi în veacul XXI. Dar asta depinde de noi, de rezultatele noastre şi nu de cei care întocmesc clasamentele. Ei doar înregistrează. Atât.

Referitor la zvonistica privind eventuale conspiraţii împotriva noastră, în cazul în care ar exista aşa ceva, important este ca noi să le blocăm prin performanţe economice şi nu să le sprijinim prin tărăgănarea reformelor şi menţinerea unor rezultate modeste. Putem? Calculele arată că avem resurse pe care, valorificându-le bine, le-am putea transforma în argumente prin care să convingem timpul să lucreze pentru România. Dar mai întâi ar trebui să cunoaştem bine ce ne-a ţintuit în poziţii codaşe. Un diagnostic corect e prima condiţie esenţială a revitalizării economiei noastre. Televiziunea, cu filmele occidentale, cu reclamele, ne-a trezit gustul pentru un nou standard de consum. Cu mult sub posibilităţile economiei noastre de a ni-l asigura. Şi nici nu va putea fi asigurat atât timp cât întreprinderile, cu deosebire cele de stat, vor continua joaca de-a producţia, de-a directorii, de-a managerii financiari, menţinând în scheme funcţii, ierarhii, salarii fără producţii care să le justifice. Pentru că multe dintre aceste întreprinderi nu fac altceva decât să întoarcă spatele pieţei, prefăcându-se că au comenzi, că producţia lor e căutată şi că... reformele mai pot fi amânate. Aşa s-a ajuns la arierate şi la imense pierderi în societăţile comerciale. Iar toate aceste boli se agravează pe măsură ce trece timpul.

Motorul de care economia românească are nevoie, acum, este capitalul. O parte o aşteptăm să vină din afara ţării. O altă parte este însă aşteptată din ţară. Va veni însă numai prin consolidarea unei noi clase: investitorii. Este limpede însă că investitorii, români sau străini, vor consimţi să-şi plaseze capitalul în afaceri româneşti numai dacă se vor simţi încurajaţi de condiţii bune, care să-i stimuleze şi pe unii şi pe ceilalţi, să le creeze şanse egale, obligaţii egale. Şi dacă atât unii, cât şi alţii vor simţi în egală măsură că se bucură de înţelegere, atunci îşi vor asuma şi riscuri.

Numai cu investiţii mai multe creşterea economică va fi reală, în sensul că va aduce profit şi nu pagube; inflaţia se va domoli şi mai mult; performanţele nu vor întârzia. Şi, peste toate acestea, piaţa românească de consum va trăi revirimentul atât de mult aşteptat: ieşirea din criză.