Prima traducere din literatura Golfului în limba română/ de Gabriel Biţună

Editura ieşeană Ars Longa a publicat de curând în colecţia Alif, specializată în traduceri din literaturile orientale, piesa de teatru "Întoarcerea lui Hulagu", a lui Sultan bin Mohammed al-Qasimi, în versiunea românească semnată de către arabistul George Grigore. Deşi teatrul arab se află încă la început de drum, în comparaţie cu alte arte ale cuvântului, în ultima vreme au apărut tot mai multe piese de teatru, conturându-se astfel o specificitate a acestuia. Sultan bin Mohammed Al-Qasimi, printre altele şi guvernator al emiratului Sharjah, este unul dintre dramaturgii care au contribuit la consolidarea mişcării teatrale arabe prin piese precum "Întoarcerea lui Hulagu", "Cauza", "Realitate întocmai cu originalul", "Alexandru cel Mare", "Nimrod", "Samson cel Puternic", "Piatra Neagră" etc. (N.B.: piesele "Nimrod" şi "Piatra Neagră" au fost prezentate în 2010, respectiv 2011 de către trupa Teatrului Naţional din Sharjah în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu).

Este anul 1257. Strălucitorul Bagdad se prăbuşeşte, călcat în picioare de armata mongolă condusă de Hulagu-khan, unul dintre nepoţii teribilului Genghis-khan. Pârjol. Jafuri. Violuri. Mii de morţi însângerează străzile. Tigrul curge cu apele înnegrite de cerneala cărţilor aruncate în el de către mongoli din marea bibliotecă a Bagdadului - care conţinea nenumărate documente istorice şi cărţi de medicină, fizică, astronomie şi multe altele - pentru a putea trece cu caii de pe un mal pe altul. Ultimul calif aparţinând dinastiei abbaside - cea mai înfloritoare din istoria arabilor, al-Musta'sim, încearcă să se opună invaziei mongole, însă fără succes. Marco Polo - în celebra sa carte Il Milione - spune că Hulagu l-ar fi lăsat pe calif să moară de foame, încuiat în propria sa vistierie, printre comori ce nu-i mai foloseau la nimic, în acele momente.

Odată cu prăbuşirea Bagdadului, lumea arabă va intra într-un con de umbră pentru următoarele secole.

Aceste ultime clipe ale Bagdadului abbasid sunt readuse în actualitate, prin scrierea lui Al-Qasimi, prezentate din două unghiuri de vedere diametral opuse, de la curtea califului şi din tabăra lui Hulagu. Este, aşadar, o piesă despre vitejie, onoare, laşitate şi trădare, sau, altfel spus, despre un fragment din istoria omenirii.

Scrisă într-un ritm alert, cu un dialog viu, în care replicile se întretaie în concordanţă cu evenimentele, nedându-i posibilitatea cititorului să se plictiseacă, această piesă de teatru se bucură de mult succes în rândul iubitorilor teatrului nu numai din lumea arabă, ci şi dincolo de graniţele lingvistice ale acesteia, fiind tradusă în multe limbi.

Prin revalorificarea acestor date istorice, preluate din cronici ale vremii, Sultan bin Mohammed Al-Qasimi, vrea să atragă atenţia că fiecare epocă are propriul său Hulagu, aşa cum arată în preambulul piesei: "Din lecturile mele din istoria naţiunii arabe, am înţeles că ceea ce s-a întâmplat în statul abbasid înainte de prăbuşirea lui este aidoma cu ce se întâmplă acum la nivel arab, ca şi cum istoria s-ar repeta. Aşadar, am scris această piesă de teatru, dintr-o perspectivă istorică, despre o realitate dureroasă.".