Sunteţi pregătiţi să plătiţi preţul pieţei libere cerut de bancheri? Sau mergeţi pe mâna BNR cu restricţii la credite?

Pornesc de la ideea că Banca Naţională pregăteşte un pachet de restricţii la acordarea de credite retail, adică la creditele de consum şi la creditele imobiliare. Adică aceste credite vor fi acordate mai greu, va fi mai dificil să te încadrezi în condiţii: avans de 30% la împrumuturile imobiliare în euro, 40% dacă vrei franci elveţieni, 20% dacă preferi leul. Avantaj leul.

La creditele pentru achiziţia de bunuri de folosinţă îndelungată trebuie să vii cu un avans de 20% şi cu o garanţie reală sau personală (poliţa de asigurare) de 133% din suma împrumutată.

BNR încă nu a pus oficial în discuţie aceste noi condiţii/restricţii, care sunt mult mai elaborate. Şeful bancherilor, Radu Gheţea, preşedintele CEC Bank, a replicat imediat: piaţa trebuie lăsată liberă, iar limitarea creditului în valută nu ar trebui făcută prin măsuri administrative.

Săptămâna trecută guvernatorul BNR Mugur Isărescu constata că creditul în valută pentru populaţie nu a fost bun. Aşa o fi, dar oamenii ce să facă dacă dobânda la euro era mai mică? Ar fi plătit cineva de nebun 6-12% la euro, dacă la lei plăteai 15-20%? Chiar şi în condiţiile deprecierii leului din ultimii doi ani, când tragi linie, tot la euro plăteai mai puţin. Bine, aici şi BNR a ţinut la stabilitatea cursului, în jurul a 4,1- 4,3 lei/euro, pentru a nu declanşa o revoltă naţională, având în vedere câţi au de plătit credite în valută.

Problema nu este creditul în valută, ci creditul în lei! De ce nu este mai ieftin, astfel încât atunci când calculezi să-ţi iasă că plăteşti mai puţin? Bancherii arată cu degetul spre BNR şi spun că aici e de vină Isărescu, că inflaţia este mare, că ţine dobânda de politică monetară sus artificial, că impune rezerve minime obligatorii mari atât la lei, cât şi la valută şi măreşte costul surselor atrase. Dacă adaugi marja băncii, plus comisioanele, plus una, plus alta, rezultă un cost mare, mare.

Iar dacă am scădea dobânzile la depozitele atrase în lei pentru a le reduce astfel şi pe cele la credite, populaţia şi-ar retrage banii, spun bancherii. Plus că resursele în lei sunt finite, iar resursele în valută sunt peste tot sau au fost.

Grea viaţa, atât pentru BNR, cât şi pentru bănci. Numai bancher să nu fii în vremurile astea, nu?

Acum bancherii vor să dea credite către popor, cu orice preţ cum se spune, cu promoţii, cu premii, cu tombole, cu cât mai puţine acte, numai să dea, pentru că aici au marja mare, de aici vine câştigul. Dar nimeni nu vine să ia. Iar dacă vin noi condiţii/restricţii, gândiţi-vă numai la scandalul mediatic care va ieşi, nu le mai trece nimeni pragul. De aceea şeful bancherilor a ridicat degetul către BNR, piaţa trebuie să decidă, nu veniţi cu măsuri administrative.

Şi cum să mai crească piaţa de credit? Guvernatorul BNR îşi pune speranţa în creşterea creditării pentru companii, pentru că piaţa de împrumuturi pentru retail s-a epuizat. În schimb, firmele îşi pun speranţele în reluarea creditării populaţiei ca să poată să vândă mai mult, pentru că altfel nu au cum să se ridice. Salariile nu cresc, locurile de muncă nu se fac peste noapte, investiţiile străine mai aşteaptă etc. Fiecare aşteaptă de la altul creşterea. Alt cerc vicios. La câte cercuri vicioase are România, unul în plus sau în minus nu mai contează acum.

Bancherii vor piaţă liberă, clienţii au vrut credite în franci elveţieni că acum 3 ani erau mai ieftine, au vrut credit cu "buletinul" etc. Dar îşi asumă şi consecinţele şi pierderile dacă vremurile se întorc împotriva lor. Şi bancherii şi cei care au luat credite? Alt cerc vicios. Cine a fost de vină că oamenii fac faţă greu acum plăţii ratelor? Bancherul că le-a dat bani, că i-a atras la bancă prin reclamă, zugrăvindu-le o viaţă fără griji, sau oamenii că au luat creditul, au plecat în vacanţă, şi-au luat maşină "bună", iar apoi şi-au pierdut jobul pentru că a venit criza şi nu mai au de unde să plătească? Sau Isărescu că nu a oprit prin măsuri administrative creditarea în perioada de glorie 2005- 2008, că a lăsat leul să se aprecieze când nu era cazul, inducând astfel ideea că s-a îmbunătăţit nivelul de trai pentru că economia "duduie"?

Acum urmează dezbaterea între Asociaţia Bancherilor şi BNR pe marginea noilor condiţii/restricţii de acordare a creditelor.

Toată lumea se uită cu invidie la Germania. Vrea să aibă organizarea şi ordinea nemţească, autostrăzile lor, companiile lor, rezultatele, economia lor, salariile lor, fotbalul lor. Dar să fie români.

În Germania nu poţi să-ţi iei casă fără avans mare, nu poţi să speculezi terenurile, să cumperi azi de pe planşetă trei apartamente şi peste două luni să le dai la dublu etc. Adică poţi, dar plăteşti impozite şi taxe, de nu devine rentabil. Dacă vrem stabilitate, predictibilitate, să fim ca nemţii, măsurile administrative reglează violenţa pieţei. Viaţa te învaţă şi acest lucru. Dacă vrem să luăm credit doar cu o hârtie, trebuie să fim pregătiţi să plătim şi preţul pentru acest lucru. Sau să găsim pe cineva să plătească pentru noi. Până acum a fost statul. Dar nici el nu mai are de unde.

Cristian Hostiuc este directorul editorial al ZF