Grecii vin cu dobânzi mari la depozite bancare

Băncile cu acţionariat elen vin cu oferte speciale la depozite, plătind dobânzi de peste 8% pe an la lei şi 4% pe an la euro, acesta fiind primul semn vizibil că au nevoie de argumente în plus pentru a-şi convinge clienţii să nu-şi mute depozitele pe fondul problemelor de imagine provocate de criza din Grecia.

De exemplu, Alpha Bank, cea mai mare bancă locală controlată de un grup financiar elen, plăteşte o dobândă brută de 8,33% pe an pentru sumele depuse pe şase luni, în condiţiile în care media la nivelul pieţei este de circa 7% pe an şi multe bănci mari au coborât deja bonificaţiile pe palierul de 6% pe an. Alpha desfăşoară o promoţie în cadrul căreia oferă clienţilor o bonificaţie suplimentară de o jumătate de punct procentual pentru sumele depuse până la 15 iulie.

Banca Românească a lansat chiar ieri un depozit cu scadenţa la şapte luni cu dobândă brută de 8,33% pe an la depozitele în lei constituite până în luna septembrie şi promite clienţilor plata în avans a bonificaţiei. Dobânda netă este de 7% pe an, în condiţiile în care banca reţine impozitul de 16% pe venit. Banca bonifică, la fel ca Alpha Bank şi Piraeus, o dobândă brută de peste 4% pe an la euro, cu un punct procentual peste media pieţei.

Cele şase bănci cu acţionariat elen active pe plan local concentrează depozite de 6 mld. euro şi 17% din activele bancare, adică aproape 14 mld. euro. Oficialii BNR au arătat în repetate rânduri că băncile greceşti au lichidităţi suficiente şi un nivel confortabil al adecvării capitalurilor.

Nu este prima dată când băncile cu acţionariat elen recurg la dobânzi mai mari pentru a-şi convinge clienţii să nu îşi mute depozitele. Mai întâi, băncile au intrat într-o cursă a dobânzilor în primăvara lui 2009, când erau constrânse să atragă fonduri pe plan local, pentru a compensa restrângerea liniilor de finanţare de la grup.

Mai apoi, în primăvara anului trecut, când Grecia a apelat la sprijinul FMI şi al UE pentru a evita colapsul financiar, băncile cu acţionariat elen au venit pe piaţă cu dobânzi mai mari, pentru a evita plecări de depozite şi pentru a com­pensa retsrângerea drastică a acce­sului la finanţare pe piaţa inter­banc­ară. Atenţia mai mare pentru fondu­rile atrase de la clienţi vine în con­tex­tul în care băncile cu acţionariat elen sunt din nou marginalizate pe pie­ţele financiare. Inclusiv persona­lul din agenţii este special instruit, fiind comunicate argumente care pot fi utilizate pentru a convinge clienţii să nu îşi retragă depozitele.

Criza fiscală din Grecia a reizbucnit în ultimele săp­tămâni. Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană au amânat a cincea tranşă din împrumutul stand-by încheiat anul trecut cu autorităţile de la Atena, iar politicienii europeni cer ca Parlamentul elen să adopte un nou plan de austeritate, după ce măsurile de anul trecut s-au dovedit insuficiente.

Situaţia nu este la fel de tensionată ca în primăvara trecută, când liniile de tranzacţionare aproape s-au blocat, însă rating-ul foarte slab - "CCC" - acordat de două dintre marile agenţii de rating băncilor din Grecia face ca şi subsidiarele lor locale să fie privite cu reticenţă.

Fiecarea bancă are stabilite anumite limite de expunere faţă de celelalte bănci partenere cu care derulează tranzacţii. Aceste limite sunt negociate între trezorerii - care au interesul de a derula tranzacţii în volume cât mai mari - şi depar­ta­mentele de risc. De multe ori deciziile privind ex­punerile sunt luate însă la nivel de grup. "Formal limitele de tranzac­ţionare cu băncile greceşti sunt încă deschise, deşi au fost diminuate, şi putem face orice fel de tran­zacţii. Dar evit să plasez depo­zite fără garanţii, în principal facem tranzacţii prin swap-uri", comentează un dealer local.

Tranzacţiile swap presupun o operaţiune în dublu sens - vânzarea şi cumpărarea unui activ între două părţi, la cursuri prestabilite, dar cu date de decontare diferite. Spre exem­plu, dacă o bancă are lei în exces, îi poate schimba contra euro, cu un jucător care are un exces de valută. Tehnic, doar o fracţie din valoarea tranzacţiei este considerată expunere directă, în condiţiile în care fiecare parte primeşte în schimb un plasament de la contrapartidă.

Inclusiv investitorii străini interesaţi de piaţa locală schimbă fondurile lor în euro contra lei prin tranzacţii swap, ulterior plasând leii obţinuţi în titluri de stat.

Analiştii băncii japoneze de investiţii Nomura scriau recent că subsidiarele băncilor elene din România au schimbat leii în exces pe care îi deţineau în euro prin astfel de swap-uri, finanţând ulterior cu valută băncile-mamă, întrucât costurile au fost astfel mai avantajoase faţă de dobânzile pe care grupurile greceşti ar fi trebuit să le plătească pentru a atrage direct fonduri de pe pieţe.