Fără fabrici, românii plătesc cele mai mari preţuri la şampon, pastă de dinţi şi săpun

Şi sucurile sunt mai scumpe cu peste 65% în România faţă de Cehia sau Ungaria, în timp ce preţul săpunului e dublu pe piaţa locală faţă de Polonia, arată calculele rea­li­za­te de ZF pe baza unui studiu al compa­ni­ei de cerceta­re a pieţei GfK.

"De fiecare dată când ajung în străinătate îmi rezerv cel puţin câteva ore pentru a face câteva cumpărături în supermarketuri. Fac economii de câteva zeci de euro atunci când îmi iau, spre exemplu, dulciuri pentru acasă din ţări precum Germania sau Franţa", spune Andrei, 27 de ani, care merge cel puţin o dată pe lună în Germania în interes de serviciu.

Studiul realizat de compania de cer­ce­tare Gfk nu analizează însă brandu­ri­le, ci categoriile de produse per an­sam­blu. Acest studiu analizează pre­ţu­rile la 11 categorii de produse, cu o valoare totală a acestor pieţe de circa 3,5-4 mld. euro în România. Din studiul com­paniei de cercetare, ZF a extras da­tele referitoare la alte patru pieţe din re­giu­ne: Bulgaria, Ungaria, Cehia şi Polonia.

Datele arată că România are cele mai mari preţuri la detergent, pastă de dinţi, săpun şi sucuri acidulate compa­ra­tiv cu celelalte state din Europa Cen­trală şi de Est. La polul opus, este mai bine să cumperi de la noi apă îmbu­telia­tă, bere sau ulei, pentru că este mai ief­tin decât în Ungaria, Cehia, Polonia sau Bulgaria.

Astfel, dacă un săpun cos­tă în medie 48 de euro­cenţi (4,8 euro/kg, în condiţiile în care un să­pun are 100 de grame) în România, în Unga­ria acesta poate fi cum­părat cu 21 de euro­cenţi (2,1 euro pe kilogram).

Nu avem fabrici. Luăm doar din import

"Şampoanele, deodorantele şi să­pu­­nurile sunt pro­­dusele cu cea mai mare pene­tra­re de pe piaţa cos­me­­tice­lor din Ro­mâ­nia. Nu cred că aceste produse sunt cele mai scumpe din regiune, însă o expli­caţie pentru un preţ ceva mai ridicat poate fi faptul că mărcile private nu deţin o cotă semnificativă pe această piaţă în România. Preţul măr­cilor private fiind mai mic, ar putea coborî preţul mediu general", explică Erik Hageleit, directorul ge­ne­ral al Beiersdorf România, care aduce pe piaţa locală branduri precum Nivea sau Eucerin. Beiersdorf a avut anul trecut afaceri de 40,5 mil. euro, în uşoa­ră scădere faţă de 2009, când se situau la 42 mil. euro.

O explicaţie pentru preţurile mai mari la aceste produse poate fi şi faptul că în România nu mai există niciun producător mare de pastă de dinţi sau săpun solid, peste 200 de firme din sectorul cosmeticelor dispărând de pe piaţă în ultimii zece ani, după cum arată datele Registrului Comerţului. Astfel, românii trebuie să cumpere produse venite din import, al căror preţ este influenţat de cursul euro-leu, dar şi de costuri de trans­port mai mari. În cazul săpu­nu­lui, cele mai vândute branduri, Protex, Dove sau Palmolive, sunt realizate în afara graniţelor ţării.

Gigantul american Colgate-Palmo­live, cel mai mare producător de pastă de dinţi din lume, a închis în 2008 ultima fabrică pe care o mai deţinea pe piaţa lo­cală, la Braşov, unde se produceau pas­ta de dinţi Super Cristal, crema Norvea şi crema de ras Damaris, branduri des­ti­nate consumatorilor cu venituri mici şi medii. Brandurile continuă să existe, dar sunt produse peste graniţă, în Bulgaria.

În cazul detergenţilor şi şampoa­ne­lor, deşi există fabrici pe piaţa locală, acestea exportă mare parte a producţiei.

Infrastructura proastă se vede în costul mâncării

Şi în cazul sucurilor acidulate românii trebuie să plătească mai mult decât locuitorii statelor din jur, iar în ca­zul margarinei, aceasta este mai scumpă doar în Cehia.

Piaţa margarinei este o piaţă do­minată de doi jucători, Unilever şi Orkla Foods. Concurenţa scăzută poate fi la rândul său un factor care influenţează negativ preţul.

"Preţurile la margarina din Româ­nia nu sunt cu mult diferite de cele din ţările din jur. Mai mulţi factori con­cu­ră la această diferenţă însă", spune Manuela Banu, director general al Orkla Foods România. Ea spune că dintre ţările din jur, România are TVA-ul cel mai mare, acesta fiind de fapt unul dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană.

"Există ţări vecine care practică un TVA diferenţiat la alimente situat între 5 şi 10%. Acest lucru se reflectă în costul final al unui produs."

Banu adaugă că mai există şi cos­turile de transport care în România sunt mai mari faţă de cele din ţările din jur din mai multe motive: din cauza stării drumurilor, a consumului, care este mai mare, şi a costurilor de logistică.

Bem mai ieftin

Şi Valeriu Steriu, şeful Comisiei pre­zidenţiale pentru agricultură, crede că TVA mai mare la produse ali­men­ta­re poate fi una dintre cauzele pre­ţurilor mai mari.

Alte motive invocate de el sunt com­petitivitatea scăzută a industriei alimentare locale, fragmentarea agri­cul­­tu­rii, nivelul ridicat al importu­rilor de produse alimentare (30% din total), ale căror preţuri sunt dependente de fluc­­tuaţia euro-leu, consumul mai scăzut, precum şi taxele la raft.

Există însă şi câteva categorii de pro­duse unde preţurile din România sunt mai mici sau similare celor din cele­lalte state din regiune, şi anume la ulei, bere şi apă îmbuteliată.

În cazul berii, o explicaţie pentru pre­ţul mai mic decât în Ungaria sau Po­lonia ar putea fi faptul că studiul GfK analizează doar consumul casnic şi nu şi cel din HoReCa.

În ceea ce priveşte con­sumul casnic, românii preferă berea la PET, care este mai ieftină şi care este caracteristică pieţei locale, fiind slab reprezentată în Cehia sau Polonia, de exemplu.