Trădarea ţării este atunci când o împovărezi cu datorii

Grecia are un produs intern brut per capita de 20.400 de euro, dar datoria publică per capita este de 30.000 de euro.

România are un produs intern brut per capita de patru ori mai mic decât al Greciei, adică 5.500 de euro, dar numai 1.700 de euro datorie publică per capita.

Este uluitor cum o ţară din zona euro, membră a OECD - Organizaţia ţărilor cu economii dezvoltate - din 1981, a ajuns în situaţia de paria al finanţelor mondiale, o sursă de instabilitate globală şi simbolul unui parcurs economic eronat.

Unde a greşit? Ce a fost deviat în drumul spre dezvoltare al unei ţări care a vrut modernizarea şi într-adevăr s-a modernizat?

Cifrele arată că acumularea datoriei statului într-un ritm nesustenabil, mult mai rapid decât creşterea PIB, a fost un virus letal. Modernizarea a costat prea mult. Investiţiile nu au fost remuneratorii.

Grecia s-a îndatorat cu 200 miliarde euro în ultimii 10 ani, adică a împrumutat câte 20 miliarde de euro în plus pe an. La venituri bugetare de 90 miliarde de euro în 2010, cheltuielile au fost de 114 miliarde de euro.

Diferenţa de 24 de miliarde de euro înseamnă datorie în plus.

Lecţia Greciei este că fiecare euro datorie nesustenabilă de azi înseamnă un minus pentru creşterea economică de mâine.

Recent, preşedintele Traian Băsescu a vorbit de o presupusă trădare a Regelui Mihai în 1947, când a abdicat. Istoria va judeca acel moment.

Exemplul Greciei arată însă că trădarea ţării înseamnă îndatorarea fără limită, nesustenabilă. Grecia este un exemplu de trădare a elitelor.

În România există foşti şi actuali miniştri sau secretari de stat de la Finanţe care îşi arogă un merit din faptul că România "a reuşit" să se împrumute de pe pieţele externe.

Cu 5%, cu 7%, cu 4,7% dobândă. Mai bine decât Grecia, mai bine decât Ungaria, mai bine decât Portugalia. Extraordinar.

De parcă să te împrumuţi a devenit un merit, o performanţă.

În acest timp, funcţionarii ANAF sunt înecaţi în hârtii, de sus vin circularele unde trebuie să amplaseze xerox-urile diverselor companii ale diverşilor şefi din diverse direcţii chiar în sediile agenţiei.

Totul este politizat 100%, fiecare este omul lui cutare, absolvenţi de facultate de 25 de ani sunt numiţi în consilii de administraţie ale companiilor naţionale pentru că taţii lor sunt preşedinţi de consilii judeţene. Haitele au luat în stăpânire companiile de stat, consiliile de administraţie şi au făcut ravagii.

Dar ce exemplu să dai în jos, către administraţie, când cei care clamează competenţa sau competiţia fac orice să-şi aranjeze rudele şi favoriţii în posturi de stat?

Cine să creadă voinţa de restructurare când cei mai înalţi oameni din stat îşi aranjează fiicele în posturi publice de europarlamentari, când cumnaţii foştilor sau actualilor şefi de partide conduc bănci de stat sau sunt numiţi în consilii de supraveghere? Cine?

Toate acestea se decontează în datorii. Abia aici este trădarea.