Opinie Dorin Oancea, Business Magazin: O să ne îmbolnăvim cu toţii şi o să ne luăm creioane, pixuri, dermatografe, cu care o să desenăm regiuni, hărţi

Boala mintală a nemţilor a fost cauzată de hiperinflaţia care a lovit Germania după Primul Război Mondial, pe fondul despăgubirilor pe care trebuia să le plătească Germania conform Tratatului de la Versailles, alături de lipsa de pricepere a liderilor Republicii de la Weimar de a administra finanţele statului, precum şi a slăbiciunilor sistemului bancar.

La 31 ianuarie 1919 o uncie de aur valora în Germania 170 de mărci. La 30 noiembrie 1923 aceeaşi cantitate de aur valora 87.000.000.000.000 de mărci, reprezentând o creştere de 51.176.470.588.235%. La 1 noiembrie 1923, o pâine costa 3 miliarde de mărci, carnea 36 de miliarde şi o halbă de bere 4 miliarde de mărci.

Se spunea atunci că preţul unei ceşti de cafea se putea dubla chiar în timp ce era băută, o situaţie care chiar îţi poate întuneca minţile. Iar oamenii - bancheri, casieri, dar şi simple gospodine, altfel perfect normali - nu numai că începeau să scrie şiruri nesfârşite de cifre, ci şi declarau că au 8 miliarde de ani şi 20.000 de miliarde de copii.

N-ar fi interesant să împărţim România în 850 de miliarde de judeţe, pe care să le finanţăm cu cele 300.000 de mii de trilioane de lei pe care îi vom lua confiscând averile ilicite?

Bat câmpii, desigur, dar mai elegant şi măcar am un plan şi o idee, lucruri pe care nu le regăsesc în nicio expunere pe tema reorganizării teritoriale a României, pe tema statutului licit sau ilicit al averii, în niciun demers guvernamental sau prezidenţial. Observ însă troc şmecheresc, o delimitare de teritorii pe criterii proprii numai dulăilor, negocieri cu viitorul şi şansele şi banii acestui popor amărât la niveluri pe care nu le credeam posibile; başca o sumedenie de oameni suficient de alienaţi de ceea ce li se întâmplă încât confundă propriile lor interese şi nevoi cu agenda publică indusă de personaje politice cel puţin îndoielnice. Nu ştiu în ce măsură reorganizarea teritorială a României, aşa cum este ea vehiculată, poate face bine. N-am văzut şi n-am auzit să se fi făcut vreun studiu economic şi social care să analizeze toate faţetele trasării de noi hotare administrative. Cum se vor combina orgoliile zonale, etnice cu noua împărţire. Cât îi va costa pe oamenii de afaceri din Focşani deplasările în capitala de judeţ Constanţa sau cum se vor împăca cei din Alba Iulia cu deplasările la Braşov. Nu cred nici în ruptul capului povestea cu reducerea birocraţiei, nici cu eliminarea corupţiei; cred în schimb că vor apărea opt - zece superbaroni cu suitele şi interesele proprii care vor transcende orice interes local sau regional.

În toată această zarvă se pierd adevăratele probleme. De o bună bucată de timp văd o copertă de BUSINESS Magazin care să pună o întrebare simplă, aceasta: "W?". Adică în cât timp o vom lua de la capăt în a măsura căderi de PIB şi producţie, după risipa inconştientă de timp şi bani şi resurse din ultimii trei ani, botezată "plan de măsuri anti-criză"? În siajul Greciei stau alte naţii europene şi sunt sigur că elanurile electorale care au început vor însemna 1. noi şi noi credite pe care România le va angaja şi 2. tragerea urgentă a banilor din noul credit de la FMI.

Reforma statului ar însemna nu hotare trase cu rujul în funcţie de interese, ci legi logice şi folositoare. Veţi fi citit în actualul număr al revistei cât costă să aduci, în România, competenţă, adică un executiv din străinătate care să ştie să conducă cu adevărat o afacere. Legea românească spune că trebuie să-l cauţi întâi pe la Forţele de Muncă şi abia pe urmă îl poţi aduce de la Londra. Şi ce-i mai rău este că acesta este un demers absurd şi inutil - executivii buni nu-şi depun dosare la oficiile judeţene de forţă de muncă. Eu înţeleg ceea ce li s-a părut unora a fi protejarea forţei de muncă locale, dar cred că îi protejam mai eficient dacă stabileam bazele unei competiţii corecte şi cinstite între români şi străini, care să-i motiveze şi nu să-i corcolească pe primii.

Veţi mai fi citit tot în revistă despre demersul singular al unei companii care dă credite ţăranilor, în baza unei formule care ar face să se crucească un bancher dintre cei cu costum elegant şi grai complex; banii daţi sunt nu puţini, iar modul cum una dintre cele mai oropsite categorii din societate a răspuns este la fel de uimitor: oamenii iau bani, pornesc afaceri, sunt chibzuiţi şi cumpătaţi (aşa cum orăşenii nu prea s-au dovedit) şi n-au somn până nu dau datoria înapoi.

Sunt acestea fâşii dintr-o Românie reală, adevărată, care n-are nevoie de acuzaţii absurde cum că unul a fost sluga altcuiva, ci au nevoie să fie conduşi, administraţi, îndrumaţi.

Din păcate spun din ce în ce mai des că aşa ceva nu mi se mai pare posibil. Aşa că singurul demers care mi-a rămas este să scriu 0000000000 000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000.

Dorin Oancea este redactorul-şef al BUSINESS Magazin