Gender X/ de Leonard Ancuţa

1.

"Shake, shake, shake... the other side awakes! (...) / We are, we are, we are the Jugglers of Jusa...!", asta era în mintea lui, cîntecul acela ca o religie, originea a tot. Îl fredona mental, mai mult ca pe-o glumă de care se plictisise, aşa cum mesteci guma prea mult şi ţi se face scîrbă, dar n-o arunci, tocmai pentru a păstra senzaţia de scîrbă.

Se aşeză pe un scaun la bar şi aţinti privirea spre raftul cu băuturi. Nu era sigur dacă să ceară o bere sau un cocktail. Toată viaţa avusese grijă să îşi respecte dorinţele şi acest lucru i se părea extrem de masculin. Acum însă, nu mai era aşa sigur. De cînd primise hîrtia acasă, se simţea aproape ca o femeie, panicat, emoţionat şi, în acelaşi timp, confuz şi deprimat.

"La dracu, la mama dracului cu toate!" îşi repeta în gînd şi aproape că-i venea să plîngă. "Nu fă ca o muiere, nu, stai liniştit şi gîndeşte", se îmbărbătă singur. Comandă un pahar de whisky cu gheaţă şi o bere neagră, numai aşa în ciuda tuturor problemelor. Cumva merita chiar mai mult, însă problema nu avea să se rezolve aşa. Trebuia să se gîndească, să analizeze profund situaţia în care se afla şi decizia urma să apară curînd.

Termină de băut şi îşi puse palmele grele, acoperite cu piele uscată, crăpată pe alocuri, pe capul lui mare, acoperit cu păr încă negru. Pe la tîmple-i străluceau cîteva fire albe, "cocori albi ai unei noi primăveri", cum le spusese maică-sa, dar nu era încă bătrîn, îl mai despărţeau 24 luni de o vîrstă rotundă.

"Încă unul!", îi ordonă barmanului, scurt şi tăios ca un cowboy care are chef de scandal. Îşi roti privirea prin bar, dornic să vadă privirile altor oameni, dar nu se propti în vreuna. Toţi îşi vedeau de ale lor, posaci şi abătuţi ca o gloată de soldaţi dintr-un război pierdut.

"Încă una, ce să fie?" îl întrebă destul de politicos barmanul, dar pe un ton care nu-i conveni. Şi-ar fi dorit să fie arţăgos, agresiv, să-l provoace, să facă oricum, numai să-l deranjeze. Aşa se simţea chiar mult mai marcat, într-un fel profund şi care avea legătură cu întreaga lui personalitate raportată în exterior. Era clar, lipsa de nerv a barmanului, amplificată şi de vocea lui de copil nedospit încă, deşi părea undeva pe la vreo 50, îi atingea sinapse pe care de multă vreme nu mai apăsase cineva.

"Încă un rînd. La fel, exact la fel", spuse şi apăsă mult pe voce la finalul comenzii, hotărît să fie bădăran pînă la capăt, ba chiar provocator în modul acela al beţivilor care caută ceartă. Îşi plimbă ochii de-a lungul barului, aşteptînd o uitătură tăioasă de undeva. I se părea că nimeni nu are boaşele atît de mari să spună nimic, toţi îşi frecau mîinile pe pahare şi înghiţeau sec, aproape cu noduri. Simţea cumva că sunt deranjaţi de tonul lui, dar nimeni nu îndrăznea nimic. Nişte fătălăi, îşi zise în sine şi se opri cu privirea pe faţa roşie şi grasă a barmanului.

"Cum doriţi", spuse el, clipind repede, ca un poponar. Era uşor nedumerit şi poate şi puţin speriat, dar mişcările mecanice, rodul unor ani îndelungaţi de trudă şi experienţă la bar, îi acopereau sentimentul de nervozitate şi nesiguranţă.

Îi puse o altă bere în faţă şi îi turnă whisky direct din sticlă, fără să mai măsoare. Apoi şterse barul cu un prosop de o culoare incertă, pe care îl avea pe umăr, dar gestul era gratuit, ca din obişnuinţă, fiindcă nu vărsase nici un strop. Aruncă apoi prosopul în spatele tjghelei şi reveni către el, clipind din ochii lui mici de porcuşor.

"Astea-s din partea casei, sper să nu vă deranjeze", ciripi rapid, fără să se încurce, dar pe el îl încurcă şi mai tare gestul, ba mai mult îl deranjă profund, pînă aproape de limita suportabilităţii. Se aplecă spre barman, căutîndu-şi cu greu cuvintele şi gesturile.

"Da ce, crezi că-s vreo pizdă sau vreun nenorocit de poponar? Încă o mai am, dobitocule, încă mai e, şi e mare şi frumoasă, aşa cum am moştenit-o de la tata! Te-aş putea sugruma cu ea dacă nu mi-ai face atîta scîrbă, adăugă el, înciudat că nu-i venise o replică mai tare, aşa ca în filme. În clipa aia îşi duse mîna la prohab şi se frecă uşor, simţind începutul timid al unei excitaţii. Ţi-aş putea face un frate cu mă-ta, adăugă el pe acelaşi ton de ţăran pierdut în oraş, zîmbind aproape fericit că de data asta îi ieşise una mai bună.

Apucă paharul cu un gest hotărît şi-l dădu pe gît dintr-una. O parte i se scurse pe bărbie şi piept, udîndu-i cămaşa, dar nu-i păsa. Se căută de ţigări, avea pe undeva prin buzunar, dar nu le nimerea. Tot încerca să se lase de vreo 8 luni, dar nu-i ieşea deloc. Îşi înfipse una-ntre buze şi-o aprinse metodic, din aerul fierbinte de deasupra flăcării, ca un fumător de categorie grea. Suflă fumul cu poftă şi dispreţ, acoperind imaginea celor din jur. Abia atunci observă că toată lumea se oprise din monotonia cu care îşi consuma băutura şi se holba către el.

Simţi cum muşchii i se încordează pe tot corpul. Nu fusese niciodată un bătăuş, dar nici n-o încasase de multe ori, oricum niciodată fără să apuce să dea şi el. Nu era însă cazul acum, în mai puţin de o secundă atmosfera se uşură ca un cîine la un colţ de stradă. Fiecare îşi reluă ocupaţia de a privi atent în băutura lui, chiar dacă privirile mai alunecau către colţurile ochilor. Barmanul se dăduse strategic în spate, la suficientă distanţă de bar cît să se considere în siguranţă, însă tremura uşor şi un luciu de transpiraţie îi acoperea fruntea şi obrajii moi şi rotunzi ca de copil.

Liniştea devenise aproape o stare de spirit, se auzea foşnetul tuturor, gîlgîitul băutorilor din sticlă, zgomotul făcut de paharele aşezate. Nu spunea nimeni nimic şi lui i se păru că ar fi chiar o îndrăzneală să comenteze cineva ceva. Vibra în tot trupul şi ar fi vrut să se întîmple, atunci, acolo, ceva care să-i arate că nu degeaba a fost bărbat aproape patrujde ani. Spre nefericirea lui, deja lumea din bar căuta să-l ignore, cu o singură excepţie, un puţoi ce părea că abia devenise major, şi căruia ar fi trebui să-i mijească mustaţa, dar n-o avea.

"N-am vrut să vă jic-nesc, dom-nu!", spuse barmanul, poticnindu-şi vocea de emoţie. "am vrut do-ar să vă fi-e bi-ne" continuă lamentaţia patetică, făcînd încă un pas în spate şi împiedicîndu-se de ceva, dărîmă vreo cîteva sticle, care se sparseră cu zgomot.

"Stai liniştit băiete. O să distrugi tot barul şi n-o să mai avem ce bea!", spuse el cu o voce pe care şi-ar fi dorit-o mai gravă şi mai puternică, aşa împrăştiase doar un val de căldură plăcută în atmosfera aia rîioasă din bar. De fapt nu mai avea de gînd să bea, nu acolo, deja realiza că se află într-o companie nepotrivită. Nu guiţa nimeni, o adunătură de scroafe bătrîne şi puturoase care nu mai aşteptau nimic.

Aruncă pe tejgea o hîrtie, dădu uşor cu pumnul, ca şi cum ar i spus "Asta a fost", apoi se roti pe scaun şi o luă spre ieşire, păşind apăsat, în aşteptarea cuiva care are să se ridice de la masă şi să-l pocnească.

Pînă la uşă erau vreo 20 de paşi, şi de fiecare dată cînd aşeza talpa tot spera să se întîmple ceva. La jumătatea distanţei era mai mult ca sigur că nu se va petrece nimic neobişnuit. Deja îi analizase pe toţi de acolo. Tipul cu chelie, burtă şi cămaşă în carouri care bea dintr-o halbă se uita deja în altă direcţie, cei doi indivizi în costume negre, cu cămăşi apretate, albe, care vorbeau mai mult prin semne păreau că suflă uşuraţi.

În colţul barului mai erau doi, cu moace de alcoolici, nebărbieriţi şi probabil mirosind a canal, care îşi turnau vin dintr-o sticla ieftină, fără să fie atenţi la ce e în jur, iar alte patru feţe comune, obosite, înconjurau singura masă ocupată şi o apărau timid, protejînd-o cu trupurile lor. Mai era un puţoi, ras în cap, cu piercieng-uri în ureche şi nas, cu hainele atîrnînd pe el de parcă era o cruce de lemn îmbrăcată, încă rotindu-şi în orbite ochii de şoarece speriat, dar el nu prezenta nici o ameninţare.

Avu o ezitare cînd puse mîna pe clanţă să deschidă uşa, probabil insesizabilă din exterior. Păşi în lumina ştearsă a serii şi se izbi de aerul rece de-afară. Era singur, dar încă bărbat, avea ceva care pentru foarte multă lume însemna mai mult decît o avere. Era bogat, mai bogat decît regele, şi nu în sens finaciar sau spiritual. Pur şi simplu încă mai avea totul la locul lui, încă mai avea pulă şi coaie, şi lucrul acesta îl făcea atît de viril încît îşi închipui că poate fute în gură toată planeta.