Este o bună oportunitate pentru băncile româneşti să preia sucursale ale băncilor elene

Autor: Sorin Pâslaru 05.07.2011

Grecia trebuie să restructureze sistemul ban­car, extrem de fragmentat, iar băncile elene au nevoie de o recapitalizare de 20-40 miliarde de euro în cazul unei restructurări a datoriei pu­blice a statului grec, afirmă Eric Chaney, eco­no­mistul-şef al gigantului francez de asigurări AXA, care are sub administrare active de 1.000 mld. euro în toată lumea.

Băncile greceşti au în portofoliu circa 50 mld. euro bonduri ale statului elen. Res­tul, de până la cele 292 miliarde de euro, cât era dato­ria publică elenă "marketable", adică obliga­ţiuni şi certificate de trezorerie cotate, în mai 2011, se află în portofoliul Băncii Centrale Eu­ro­pene şi a Băncii Naţionale a Greciei (70 mld. euro), Fondului Public de Pensii al Greciei (30 mld. euro), băncilor franceze şi germane (30 mld. euro) şi a altor bănci, companii de asi­gu­rări, fonduri mutuale şi hedge-fund-uri. Cele 292 mld. euro reprezintă 130% din PIB-ul Greciei.

Ce se va întâmpla pe pieţele unde băncile ele­ne au o prezenţă considerabilă, cum este cazul României (17% din activele bancare), în cazul unei restructurări a datoriei?

"Nu numai în Bulgaria şi România au o prezenţă puternică, ci şi în Turcia sau Egipt. Opinia mea este că vor avea nevoie de bani şi va trebui să vândă sucursale şi active din străi­nă­tate. Este o oportunitate pentru alte bănci străine sau chiar bănci naţionale, locale, să cum­pere băncile greceşti", crede Chaney.

În Grecia cererea internă nu a scăzut destul pentru ca, economia să nu mai depindă de exterior. "Grecia are încă un deficit de curent foarte mare. Consumul intern nu s-a contractat destul. Va mai trebui ajustări ale consumului şi, din nefericire, şi ale investiţiilor. Economia trebuie să se restrângă. Va accepta populaţia? Nu are de ales. Grecia este în mod fundamental insolventă", crede Cheney. Deficitul de cont curent a fost în 2010 de 10,5% din PIB, deşi acordul cu FMI prevedea 8,4%. El spune că bondurile greceşti cu scadenţa după 2020 sunt cotate la sub 50% din valoare nominală.

Scenariul lui Cheney este că, chiar dacă va avea loc un roll-over, adică o rostogolire a dato­riilor şi FMI împreună cu UE vor refinanţa o parte din datorie, Grecia va declara default în 2014 pe împrumuturi suverane, ale statelor, şi nu pe bonduri. Aceasta, crede economistul francez, va de­ter­mina nemulţumiri politice serioase în Franţa şi Germania.

Un risc pentru eco­nomia europeană este îngheţarea finanţă­ri­lor bancare pentru compa­ni­ile non-financiare, mai ales cele cu capital lo­cal şi de dimensiune re­dusă. A fost dată ca exemplu Spania, unde com­­paniile mari nu au pro­­bleme, dar com­paniile mici care depind de băn­­cile locale în­tâmpină dificultăţi. Asfel, cre­di­tele nou-acor­date companiilor non-financiare sunt la nivelul din 2001 în Europa.

Chaney a fost foarte dur la adresa Greciei. "Nmeni nu plăteşte taxe în Grecia. Firmele ne­gociază pur şi simplu cu inspectorul fiscal. Este puţin probabil ca în 2-3 ani situaţia să se schim­be. Dacă toată societatea va vrea să schim­be, poate că legile se vor aplica, dar mă îndoiesc că se va întâmpla asta", este foarte convins Chaney.

Economistul francez mai spune că Grecia are probleme structurale care împiedică creş­te­rea economică. "Spre exemplu, nu există un re­gis­tru public al deţinătorilor de terenuri şi imobile. Oamenii spun că Biserica Ortodoxă are multe proprietăţi, dar cine ştie?"

Problema Greciei este că în 2012 nu a reuşit să revină pe pieţele financiare, să se împrumute prin bonduri pe termen lung, pentru că indicatorii economici nu au fost conform aşteptărilor. Din această cauză datoria nu poate fi susţinută decât dacă FMI şI Uniunea Euro­pea­nă o refinanţează. În ritmul actual de trans­for­mare a datoriei private în datorie pu­blică, în 2013 53% din datoria publică a Grecia va fi către FMI şi UE, iar în 2014 ponderea va fi de 64%. Cum creditul de la FMI este "senior", adi­că la rambursare are prioritate, în cazul unei re­struc­turări a datoriei pierderile mai mari vor fi la nivelul statelor Uniunii Europene, adică ale contribuabililor din ţările dezvoltate.