Băsescu acuză lobby-ul furnizorilor de medicamente că provoacă arierate în sănătate. Vedeţi aici discursul integral

Preşedintele Traian Băsescu a cerut, miercuri, încetarea plăţii arieratelor la medicamente, afirmând că "nu trebuie plătit niciun leu pentru arieratele la medicamente până când nu se reglementează sistemul de achiziţii de medicamente şi în spitale şi cele distribuite prin farmacii".


"Avem probleme serioase la achiziţiile de medicamente. Probabil lobby-ul furnizorilor de medicamente este atât de puternic, încât nimeni nu reuşeşte să stăvilească această veselie a arieratelor adunate de pe urma medicamentelor", a declarat Traian Băsescu, făcând trimitere la raportul tehnic al Comisiei Europene privind MCV.


El a mai spus că o delegaţie FMI se află în prezent la Bucureşti şi, cu siguranţă, arieratele din sănătate, în mod deosebit din plăţile la medicamente, vor fi o prioritate în discuţii.


"Vreau să ştiţi public punctul meu de vedere, indiferent ce va decide Guvernul. Nu trebuie plătit niciun leu pentru arieratele la medicamente până când nu se reglementează sistemul de achiziţii de medicamente şi în spitale şi cele distribuite prin farmacii. A continua la fiecare şase luni să tot constatăm că avem arierate în condiţiile în care şi Comisia Europeană constată nereguli în achiziţiile de medicamente cred că e o mare greşeală, indiferent cine ne cere să plătim cu prioritate în zona de arierate la medicamente", a conchis şeful statului.

Prezentăm mai jos discursul integral al preşedintelui României:

"Bună ziua. Aş vrea să fac o scurtă declaraţie legată de Raportul cu privire la Mecanismul de Cooperare şi Verificare ce a fost făcut astăzi public şi care vine în urma unui lung şir de alte rapoarte din ultimii patru ani. Aş trage o primă concluzie: Raportul este un raport corect. Un Raport care relevă pe de o parte progrese făcute în direcţia atingerii obiectivelor de a avea un sistem de justiţie eficient şi compatibil cu justiţia la nivel european, pe de altă parte însă Raportul pune degetul şi pe problemele care se perpetuează în justiţie şi care afectează credibilitatea sistemului de justiţie în ansamblul său, dar şi credibilitatea României. Raportul care a fost făcut public astăzi este, în opinia mea, o consolidare a Raportului pozitiv pe care România l-a avut în februarie anul acesta. Un Raport de etapă, dar el este consolidat acum de Raportul anual, cel care se ia în dezbaterea cancelariilor din statele membre ale Uniunii Europene. Aş spune că Raportul certifică progresele pe care România le-a făcut în ultima perioadă şi nu voi ezita, deşi multora nu o să le placă, nu voi ezita să menţionez aprecierea extrem de consistentă şi pozitivă la adresa Guvernului, care în opinia celor care au adoptat Raportul, deci a Comisiei Europene, a dovedit determinare şi angajament în procesul de reformă. Vă pot da o mică explicaţie a acestei formulări, pentru că o ştiu. Ea vine mai demult şi a fost consolidată în aceste 12 luni de la ultimul Raport. Faptul că Guvernul şi-a asumat răspunderea pe cele patru coduri, şi-a asumat răspunderea pe Legea micii reforme, a revenit cu o formulă acceptabilă pentru Agenţia Naţională de Integritate şi a repus în drepturi DLAF au fost elemente care au convins Comisia Europeană că există o deplină determinare a Guvernului să creeze cadrul instituţional necesar şi funcţionării justiţiei, dar şi luptei anticorupţie.

Nu aş intra în detalii tehnice, dar nu voi ezita să-şi exprim punctul de vedere cu privire la instituţii şi nu am pretenţia că este un punct de vedere corect sau 100% corect, ci este punctul meu de vedere. Instituţiile nu au decât şi ele să aibă puncte de vedere despre ele însele, aşa cum se văd reflectate în Raportul Comisiei Europene. Aş spune că dincolo de Guvern, care este apreciat foarte pozitiv, aprecieri pozitive primesc următoarele instituţii: DNA, Parchetul General, Direcţia Generală Anticorupţie din Ministerul de Interne, Direcţia Antifraudă din Inspectoratul General al Poliţiei Române şi ANI, care şi-a refăcut track record-ul după ce activitatea sa a fost suspendată. Instituţii neconvingătoare, aşa cum rezultă din citirea Raportului, sunt: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, CSM şi Parlamentul României. Dacă mi-aş permite un comentariu, ar fi legat de Parlamentul României, unde, trebuie să recunoaştem că a existat o majoritate care a susţinut asumările succesive de răspundere ale Guvernului, pe toată legislaţia care viza justiţia. Dar, faptul că Parlamentul a reacţionat mai puţin pozitiv la ridicarea de imunităţi sau la permisiunea de extindere a unor anchete, a generat, cred eu, această apreciere, pe care nu o susţin întrutotul. Este clar că, oricâtă voinţă politică ar fi avut Guvernul, dacă nu exista o majoritate parlamentară care să-l susţină la asumarea răspunderii pe coduri, pe Legea micii reforme şi pe multe altele, n-ar fi putut să implementeze această legislaţie. Pe de altă parte, este posibil ca, la nivelul Comisiei Europene, să se fi considerat că trecerea prin Parlament a codurilor ar fi fost nesigură, spre exemplu, dacă ne referim la coduri, şi că eventualele modificări ar fi alterat conţinutul codurilor sau conţinutul Legii micii reforme.

Nu ştiu exact care au fost elementele luate în calcul de Comisia Europeană. Eu cred, totuşi, că plecând de la premisa existenţei unei majorităţi care a susţinut Guvernul, la moţiunile de cenzură, cu ocazia asumării răspunderii, poate că este prea dură aprecierea legată de Parlament. În rest, susţin fără rezerve şi aprecierile pozitive pentru Guvern, DNA, DGA, ANI, Parchet General şi Direcţia de Investigare a Fraudelor din IGPR, cum susţin fără rezerve şi aprecierile legate de activitatea neconvingătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a CSM. Nu vreau să intru în detalii. L-am rugat pe Valeriu Turcan să vă pună la dispoziţie un tabel în care, în dreptul fiecărei instituţii, sunt aprecierile pozitive, aprecierile negative şi ceea ce trebuie făcut până la următorul raport. Deci nu vreau să intru în aceste detalii. Apelul meu la dumneavoastră este ca presa să facă o prezentare corectă, echilibrată, a acestui Raport, pentru că nici presa nu mai poate, parte din presă nu mai poate minţi la nesfârşit. Marele minciuni promovate de presă, alături de grupuri de politicieni, sunt legate de comanda politică la diverse instituţii, mai ales când e vorba de ANI sau de DNA sau de Parchetul General. Dragi jurnalişti, am rugămintea să înţelegeţi următorul lucru: instituţiile despre care am vorbit, ANI, DNA şi Parchet General, nu mai sunt cele din 2004. Instituţiile funcţionează autonom şi toată încercarea dumneavoastră de discreditare a acestor instituţii - a dumneavoastră, a politicienilor şi a altora - spunând că ar lucra la comandă politică nu fac decât să vă penibilezeze, pe dumneavoastră şi pe politicienii care susţin acest lucru. Şi ei, politicienii, sunt din toate partidele. Nu vă mai crede nici măcar Comisia Europeană, care laudă exact ce atacaţi şi desfiinţaţi dumneavoastră - ANI, DNA - dumneavoastră şi politicienii. Deci, înţelegeţi că cei şase ani, de la instituirea mecanismului sau şase ani din 2004 - mecanismul a fost instituit mai târziu - cei patru ani de la instituirea mecanismului şi până acum au însemnat un efort comun al guvernelor care s-au perindat şi al Uniunii Europene, al Comisiei Europene, pentru ca instituţiile care ţin de aplicarea legii în România să devină autonome.

Avem confirmarea, şi acum, ca şi în rapoartele anterioare, că o serie de instituţii au devenit autonome şi au un singur stăpân: legea. Cum încă mai avem instituţii care ezită, nu ştiu cum să se poziţioneze, întârzie în a finaliza procese, şi aici mă refer la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la CSM, care nu e convingător, deocamdată, cu toată schimbarea care s-a făcut la nivelul CSM. Deci, principalul mesaj al acestui Raport este că România a început să aibă instituţii autonome - şi le-am enumerat - care nu sunt subordonate nici politic, nici nu aşteaptă alegerile, nici nu întreabă pe nimeni când să deschidă un dosar sau când să-l închidă. Este câştigul celor patru ani de funcţionare a Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Uitaţi mentalităţile din 2004. Instituţiile nu mai funcţionează ca în 2004; marea lor majoritate sunt cu totul altfel. Aş mai face o ultimă observaţie, care vizează, în primul rând, instanţele de judecată, şi ea se referă la eficientizarea funcţionării instanţelor, nu numai a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar, în mod deosebit, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când este vorba de judecarea dosarelor de corupţie la nivel înalt. Este obligatoriu ca şi judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să înţeleagă faptul că nu preşedintele României le cere, nu Guvernul României le cere acest lucru, ci este o condiţie obligatorie în vederea evaluării din 2012. Aţi văzut că Raportul reclamă inclusiv acceptarea nejustificată a unui mare număr de termene pentru ca procesele, dosarele să ajungă în zona de prescripţie, iar măsura decisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu scoaterea din perioada de prescripţie a timpului cât dosarele au stat, eventual, pe la Curtea Constituţională nu este credibilă. Având în vedere evoluţiile şi abordările constante ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acest paleativ nu poate fi crezut nici la Bruxelles, nici măcar în România. Tare m-aş bucura să mă înşel şi să-i văd că vor judeca şi vor scoate perioada de blocaje legată de Curtea Constituţională din termenul de prescripţie.

Aş mai face o observaţie care vine din Raportul tehnic: este vorba de achiziţii publice şi de sistemul de sănătate. În ceea ce priveşte problematica achiziţiilor publice, în urma unor verificări, în urma unor audituri făcute de Comisia Europeană - şi vă aduceţi aminte de auditul făcut la drumuri în judeţele Teleorman, Ilfov şi nu mai ştiu ce judeţe - vreau să ştiţi că am propus Guvernului să aibă o abordare extrem de serioasă legată de achiziţiile publice. Marea problemă la achiziţiile publice este, pe de o parte, respectarea procedurilor şi nişte caiete de sarcini care duc către un anume câştigător şi, pe de altă parte, creşterea preţului în execuţie. Este adevărat că sunt două ministere, Transporturile şi Dezvoltarea, care au limitat posibilitatea de a creşte preţurile cu 50%, prin ordine ale ministrului se poate încasa maximum 10% peste valoarea contractului. Dar cred că nu este suficient. Aici, legat de achiziţiile publice, riscăm o mare problemă şi ceea ce am discutat cu Premierul şi cu membri ai Cabinetului şi sper să se pună în aplicare este ca pentru moment, România să înceteze să mai trimită facturi la decontare la Bruxelles pe lucrări executate de orice natură, fie că e vorba de lucrări pe transporturi, pe dezvoltare regională, pe mediu sau în orice altă zonă, mai puţin agricultura. De ce acest lucru? În Regulamentul Comisiei Europene se precizează foarte clar, legat de utilizarea fondurilor, că atunci când un audit sau Curtea de Conturi Europeană depistează nereguli în derularea contractelor cu bani europeni, banii se retrag ţării şi se diminuează corespunzător suma alocată pe programe.

Este cu totul altceva dacă autorităţile române constată eventuale iregularităţi, iau măsuri de diminuare a sumelor alocate şi ele pot fi realocate pe alte proiecte. Din acest motiv, cred că măsura pe care a dispus-o Premierul de a se verifica implementarea tuturor proiectelor aprobate până în prezent şi a nu se trimite pentru moment facturi la Bruxelles este una corectă şi necesară. În ceea ce priveşte sănătatea, tot timpul am avut presiuni, şi fac referiri la aceste două zone pentru că ele sunt în Raportul tehnic, pe care dumneavoastră probabil nu l-aţi citit dar când îl veţi citi sunt convins că îl veţi prezenta public în mod competent, dacă îl veţi citi. Avem probleme serioase la achiziţiile de medicamente. Probabil lobby-ul furnizorilor de medicamente este atât de puternic încât nimeni nu reuşeşte să stăvilească această veselie a arieratelor adunate de pe urma medicamentelor. Avem chiar acum delegaţia Fondului Monetar Internaţional la Bucureşti, cu siguranţă arieratele din sănătate şi în mod deosebit din plăţile la medicamente vor fi o prioritate. Vreau să ştiţi public punctul meu de vedere, indiferent ce va decide Guvernul: nu trebuie plătit niciun leu pentru arieratele la medicamente până când nu se reglementează sistemul de achiziţii de medicamente şi în spitale, şi cele distribuite prin farmacii. A continua la fiecare şase luni să tot constatăm că avem arierate în condiţiile în care şi Comisia Europeană constată nereguli în achiziţiile de medicamente cred că este o mare greşeală, indiferent cine ne cere să plătim cu prioritate în zona de arierate la medicamente. Acestea erau două observaţii conexe care nu sunt în Raportul politic, ci în Raportul tehnic, achiziţiile publice şi arieratele din sănătate, şi pentru că Raportul este astăzi lansat pe piaţă şi pentru că am dubii că veţi citi şi Raportul tehnic, v-aş rămâne dator, teribil de dator, îndatorat dacă aţi citi măcar cele cinci pagini pe care vi le-am dat, nu tot Raportul, că e prea mult deja, dar sigur nu veţi citi Raportul tehnic şi am ţinut să-mi exprim un punct de vedere public cu privire la cele două aspecte relevate în Raportul tehnic: achiziţii publice şi sănătatea, arierate.

Fac o ultimă precizare. Raportul este un raport care arată progres şi în acelaşi timp stabileşte 18 obiective pe care ar trebui să le îndeplinim până la raportul de anul viitor pentru a se putea discuta ridicarea Mecanismului. A doua precizare este că a trecut vremea când se mai putea plânge cineva că nu are cadru instituţional. Cadrul instituţional este recunoscut a fi, în linii mari, finalizat, cu mici alte sarcini pentru Guvern în perioada următoare. Deci, depinde de fiecare instituţie să implementeze cadrul instituţional existent. Nu se mai poate spune: e răspundere politică. Nu. E răspunderea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este răspunderea Consiliului Superior al Magistraturii, este răspunderea curţilor de apel şi aşa mai departe. Fiecare instituţie are obligaţii precise până anul viitor. De asemenea, fac precizarea că România nu consideră corect ca Mecanismul de Cooperare şi Verificare să fie anexat la condiţiile de intrare în Spaţiul Schengen. În acelaşi timp, România constată că se află în faţa unei realităţi - sunt state care insistă ca Raportul MCV să fie luat în consideraţie atunci când spun "da" intrării României în Spaţiul Schengen. Între aceste două realităţi, lege şi voinţa statelor membre, este clar că trebuie să găsim formula de a împăca ambele exigenţe. Noi exigenţa respectării Tratatului în ceea ce priveşte accesul în Spaţiul Schengen am îndeplinit-o. Vom încerca, prin acţiune, nu diplomatic, pentru că nimeni nu îţi poate spune că în România, ce să negociezi politic, ce să facă Ministerul de Externe, preşedintele, primul ministru, când unele state membre spun foarte clar: «domnilor, la voi nu se judecă în cazurile de corupţie la nivel înalt». Nu ai ce să negociezi aici, pentru că e evident. «Domnilor, la voi se dau câte 35 de termene în cazuri de corupţie la nivel înalt», nu ai ce să negociezi, aici nu mai e o chestiune de politică externă. Eşti în faţa unei realităţi pe care nu o poţi contrazice.

Deci trebuie să ţinem cont şi de exigenţa acestor state şi instituţiile responsabile să îmbunătăţească atingerea acestor obiective, de judecare a cazurilor de corupţie la nivel înalt. Sigur, este inadmisibil ce s-a întâmplat săptămânile trecute, lunile trecute, după ce ţii dosarul câte trei ani, trei ani şi jumătate la Înalta Curte, pe urmă îl retrimiţi la Parchet pentru că nu ştiu ce procedură nu era îndeplinită. Asta nu poate convinge nici pe români, nici pe mine şi cu atât mai puţin Comisia Europeană că discutăm de judecători care au lucrat cu bună-credinţă. Puteau să constate de la bun început că nu sunt îndeplinite procedurile şi să trimită dosarul de acum trei ani înapoi, nu după trei ani şi jumătate, împingând, practic, către prescripţie dosarele. În acelaşi timp, vreau să se înţeleagă foarte clar: apelul meu, apelul Comisiei Europene, nu este pentru un anume verdict. Insistenţa este pentru a se judeca. Nimeni nu cere ca judecata să se facă într-un anume fel. Dar nu mai putem sta cu aceste dosare deschise. Eu vă mulţumesc, vă doresc o zi plăcută în continuare şi probabil, de mâine intrăm pe tematici legate de Fondul Monetar Internaţional. O zi bună!"