Sfârşitul unei ere: naveta spaţială Atlantis a aterizat pentru ultima oară. Ce urmează pentru NASA?
Naveta Atlantis a aterizat pentru ultima oară, joi, la ora 09.56 GMT, la Centrul spaţial Kennedy din Florida, punând astfel capăt programului navetelor spaţiale americane care a durat peste 30 de ani, a anunţat NASA, citată de AFP.
Atlantis s-a desprins pentru ultima dată de Staţia
Spaţială Internaţională (ISS), marţi, la ora 06.28 GMT, aşa cum era
prevăzut, la o altitudine de 350 de kilometri deasupra Oceanului
Pacific, la est de Noua Zeelandă.
Principalele momente din cursa pentru cucerirea spaţiului
Atlantis, având la bord un echipaj de patru
astronauţi - trei bărbaţi şi o femeie -, a încheiat astfel o
misiune de aproape opt zile în timpul căreia a aprovizionat
avanpostul orbital, la care se conectase pe 10 iulie, după lansarea
ei, considerată istorică, ce a avut loc pe 8 iulie, în Florida.
Pe 11 iulie, cei patru astronauţi de pe Atlantis
au scos modulul de tip cargo Raffaelo din cala navetei, folosind un
braţ robotizat de pe ISS, şi l-au ataşat apoi de staţie. Modulul
presurizat, de mărimea unui minibus, conţine patru tone de
alimente, furnituri, piese de schimb şi materiale pentru
experimentele ştiinţifice de la bordul ISS. Raffaelo a transportat
1,2 tone de alimente care vor permite echipajului de şase
astronauţi de pe ISS, schimbaţi la fiecare şase luni, să reziste în
spaţiu timp de un an.
Pe 12 iulie, a avut loc singura ieşire pe orbită
din cadrul acestei misiuni spaţiale, realizată de americanii Ronald
Garan şi Michael Fossum. Ei au scos de pe ISS o pompă cu amoniac
(un agent refrigerant) defectă, pentru a o instala în cala navetei
Atlantis, care a fost adusă pe Terra.
Astronauţii americani au instalat la bordul ISS un nou sistem experimental ce permite realimentarea cu carburant în regim automatizat a sateliţilor, cu scopul de a le prelungi durata de funcţionare.
Aterizarea navetei Atlantis a pus capăt
programului spaţial al navetelor americane, la 30 de ani după prima
lansare. Navetele vor fi apoi expuse în câteva muzee din Statele
Unite ale Americii.
După această misiune spaţială, a 135-a şi totodată
ultima, Statele Unite se află, pentru prima dată din 1981, în
situaţia de a nu avea niciun vehicul pentru a-şi transporta
astronauţii în spaţiu şi vor depinde timp de cel puţin cinci ani de
capsulele ruseşti Soyuz - care taxează cu 51 de milioane de dolari
un loc la bord -, până când un nou vehicul spaţial american va fi
construit pentru a înlocui navetele spaţiale.
Administraţia preşedintelui Barack Obama încurajează în acest scop sectorul comercial, iar companii precum Boeing şi SpaceX şi-au anunţat deja implicarea
Primele vehicule spaţiale americane private care transportă mărfuri
ar putea fi lansate la sfârşitul anului 2012, dar NASA trebuie să
aştepte cel puţin până în 2015 până când noile capsule capabile să
transporte astronauţi vor fi gata să decoleze.
Vehiculele de tip cargo automatizate - ATV-ul
european, HTV-ul japonez şi capsulele Progress
ruseşti - pot să transporte alimente şi echipamente la bordul
ISS.
ISS, a cărei construcţie a început în 1998 şi care
este ocupată în permanenţă, începând din noiembrie 2000, se află pe
orbita terestră la o altitudine de 350 de kilometri, efectuând o
rotaţie completă în jurul Terrei la fiecare 90 de minute, navigând
cu viteza medie de 28.000 de kilometri/ oră. Cântărind peste 408
tone, ISS oferă un spaţiu locuibil echivalent celui dintr-un avion
Boeing 747.
ISS este un proiect spaţial în valoare de 100 de miliarde de dolari, finanţat în principal de Statele Unite ale Americii şi la realizarea căruia participă 16 ţări.