Trei mari greşeli ale economiei americane pe care le repetă acum China
La prima vedere ar putea părea o întrebare stupidă, dar ce au în comun economia americană cu cea chineză, în condiţiile în care statul asiatic literalmente "nu mai poate de atâta bine", în timp ce de cealaltă parte se fac eforturi disperate pentru evitarea unui default, scrie revista Time.
Problema este însă că economia supraalimentată a Chinei se dezvoltă atât de repede încât nu mai poate face faţă solicitărilor sociale, iar mediul politic reacţionează deseori greoi la noile provocări. China începe astfel să se confrunte problemele pe care chiar ea le-a pus în urmă cu câteva decenii economiilor dezvoltate, în special celei americane.
Prima mare problemă a Chinei este concurenţa preţurilor. Vremea "chinezăriilor ieftine" a apus, după cum afirma recent un furnizor de mărfuri chinezeşti pentru Occident, iar state vecine cum este Vietnamul, vin puternic din spate cu o politică de preţuri inferioară celei oferite de China. Alternativa pentru statul chinez ar fi să se axeze pe inovaţie şi calitate şi să scape de eticheta mărfurilor "nesigure". Pentru că nu a făcut paşi importanţi în această direcţie, China începe să piardă investiţii în segmentele de producţie, la fel cum a pierdut şi SUA în favoarea Chinei.
China suferă de iresponsabilitate fiscală. La fel ca SUA, care se zbate acum să evite o catastrofă dintr-un posibil default din cauza îndatorării excesive, China are o mare problemă cu datoriile atrase de municipalităţi. Deşi teoretic nu au dreptul să se împrumute deloc, studiile arată comasarea unor datorii de 30% din PIB. Nu există o situaţie foarte clară la nivel central în privinţa datoriilor pe care le-au făcut administraţiile locale, însă premierul Wn Jibao spune că nivelul este "sub control".
Avansul economiei chineze devine din ce în ce mai dependent de piaţa imobiliară. Aici nu este foarte mult de comentat. Nimeni nu ştie mai bine decât un american cât de riscant este să te bazezi pe case în economie. Economia Chinei este motorizată de investiţii, însă în ultimii ani ponderea investiţiilor în sectorul construcţiilor a crescut considerabil, de la 6% din PIB în anii '90, la 13% din PIB anul trecut. Piaţa rezidenţială reprezintă 75% din totalul construcţiilor, în termeni de valoare a investiţiilor. Jonathan Anderson, economist la UBS, consideră astfel că economia chineză tinde uşor să fie alimentată de piaţa rezidenţială decât de investiţii.