Povestea unui manager de HR dintr-o multinaţională cu peste 1.000 de angajaţi pe care concurenţa încearcă să-l „vâneze“ de două săptămâni

O zi ca oricare alta, în care te aştepţi să discuţi cu managerii cu care ai deja întâlnirile programate, să mai lucrezi la diferite analize până la un moment dat, când primeşti un telefon. O voce de femeie se scuză pentru deranj, mă întreabă dacă pot vorbi, după care se prezintă: este reprezentanta unei firme de recrutare, îmi spune că a primit nişte recomandări despre mine şi îmi prezintă succint profilul unei poziţii. Discutăm puţin despre poziţie... discutăm despre aşteptările lor... o conversaţie aproape lejeră, ca între doi profesionişti. Îi spun că nu sunt interesat momentan şi că rămâne să ţinem legătura

Peste aproximativ o săptămână, primesc un telefon de la o altă colegă de la aceeaşi firmă de recrutare: acelaşi şablon - îmi cere permisiunea să-mi prezinte o poziţie, de data asta la un alt nivel, de country HR manager, cel pe care l-aş putea accepta. Fixăm o întâlnire de comun acord, ne şi întâlnim, discutăm timp de mai bine de o oră aspecte legate de job, de mine şi de experienţa acumulată în companiile în care am lucrat până acum. A doua zi am o discuţie cu reprezentantul firmei care îi angajase pe recruiteri, ne cunoaştem, aflu mai multe despre ei, vorbim despre climat, despre aşteptările lor de la viitorul ocupant al poziţiei ş.a.m.d. Continuarea este o chestiune de alegeri personale. Ar mai urma să aibă loc şi alte discuţii.

Ce este interesant într-un astfel de moment sunt aspectele de interes comun pe care cei doi trebuie să le găsească. Cel contactat - adică eu - nu este activ pe piaţa locurilor de muncă, deci nu îşi doreşte să părăsească compania. Pe de altă parte, recruiterul are recomandările potrivite şi crede că un anumit om este potrivit pentru poziţia pentru care recrutează. De ce mi-aş schimba jobul? Salariul mă motivează, însă oricând se poate mai bine. Şeful este ok şi avem o relaţie bună, mediul este de asemenea dezirabil. Ce îmi oferă poziţia propusă? O perspectivă de people management, următorul pas în cariera mea. Acesta este un plus. Compania... feedbackurile sunt pro şi contra. Salariul este mai mare decât aici, însă cât timp mă va motiva? Peste 6 luni nevoile mele vor creşte în raport direct cu veniturile şi atunci ajung la acelaşi status: ce mă va menţine motivat atunci? Climatul, oamenii cu care lucrez, provocările de acolo. Decid să aflu mai multe şi atunci jocul se schimbă. Fac ce ştiu să fac... apelez la cunoştinţe din mediul de business care au legături acolo, mă interesez de mediu, de oameni etc.

Decizia finală va fi influenţată în mare parte de ce voi afla în urma investigaţiei personale.

Mihai M., 32 de ani, se ocupă de implementarea politicilor de HR într-una dintre cele mai mari 50 de companii din România după cifra de afaceri de anul trecut, care are în prezent peste 1.000 de salariaţi.