Viziunea apocaliptică a lui Viktor Orban: "Occidentul a murit". Câtă spaimă şi cât adevăr? O analiză de Iulian Anghel

În urmă cu aproape 100 de ani, filosoful şi istoricul german Oswald Spengler publica o carte, "Declinul Occidentului", care avea să facă carieră nu doar în Germania, ci în întreaga Europă. Spengler susţinea că Occidentul va sfârşi curând pentru că istoria nu trebuie privită ca o evoluţie (cum făcea Hegel, de pildă). Paradigma lineară a evoluţiei istoriei era înlocuită de Spengler cu una ciclică, analogă dezvoltării organice - naştere, maturitate, moarte, Occidentul găsindu-se atunci, spunea istoricul, în ultimul stadiu.

Discuţiile despre un posibil declin al Occidentului (de ce să nu discuţi despre prăbuşiri, dacă civilizaţii şi imperii s-au prăbuşit?) au continuat să fie prezente în universităţi, dar cum să reacţionezi când ele sunt îmbrăţişate în discursurile politice, când devin nucleul unor acţiuni politice?

Premierul ungar Viktor Orban a susţinut sâmbătă la şcoala de vară a tinerilor maghiari de la Tuşnad că Occidentul se află într-un proces inevitabil de disoluţie care va conduce la un "colaps general" ce va însemna un nou început. Problema premierului ungar nu este ce se va întâmpla cu societatea de consum occidentală, ci cu ce va fi ea înlocuită.

Astfel, Orban refuză o teorie des întâlnită potrivit căreia naţiunile nu se pot opri din dezvoltate, iar revenirea se va baza tot pe consum. Orban nu a dat nicio şansă Greciei de a-şi plăti datoriile şi susţine că Estul Europei trebuie să-şi găsească propriul model de dezvoltare întrucât "ţările puternice devin tot mai slabe, iar cele slabe puternice".

Avertismentul său: "Imperiul Roman s-a destrămat şi întrebarea a fost ce urmează după el. Acum noi trebuie să vedem nu ce se întâmplă cu societăţile de consum, ci ce ar urma să vină după ele".

Viziunea aproape apocaliptică a premierului Ungariei este însă privită cu rezervă de profesorii de economie şi dur criticată de profesorii de ştiinţă politică, deşi unii dintre ei admit că ne aflam în faţa unei schimbări de paradigmă, vehiculată până în prezent în mediul academic, dar foarte rar în zona politică.

"Personal împărtăşesc ideea că suntem într-un moment de schimbare de paradigmă. Fiecare poate aştepta lucruri diferite de la această schimbare pentru că nu există aici profeţi. Suntem într-un proces în mişcare şi fiecare din acţiunile noastre poate schimba şi acţiunile altora", comentează analistul economic Aurelian Dochia care face trimitere la Imperiul Britanic, aşa cum Orban a făcut trimitere la Imperiul Roman: "Imperiul Britanic a dominat lumea şi apoi a decăzut, ceea ce nu înseamnă că a dispărut şi civilizaţia pe care a construit-o. Cred că şi cu civilizaţiia occidentală poate fi ceva asemănător. Chiar dacă se spune că din urmă vor veni China sau India care să aducă o nouă vigoare, deocamdată eu nu văd o extindere a filosofiei meditaţiei transcendetale, dimpotrivă văd că indienii se îndreaptă spre modelul de consum occidental. Va exista o schimbare de paradigmă, dar nu cred că modelul de consum va fi pus în discuţie, pentru că el face parte din civilizaţie. După ce depăşeşti nevoile primare, hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, ajungi să faci din aceste lucruri valori culturale: ce mănânci şi cum mănânci, cum te îmbraci, ce casă ai, intri într-un model care dă satisfacţie dincolo de nevoi. Nu cred că acest model cultural va dispărea", spune Dochia.

Dumitru Miron, prodecanul Academiei de Ştiinţe Economice (ASE), zâmbeşte la previziunile lui Viktor Orban: Ca să înlocuieşti o societate de consum trebuie să o fi avut.

"Este greu de spus că aparţinem unei societăţi de consum atâta vreme cât jumătate din Africa moare de foame. Unde este societatea de consum câd milioane de oamani nu au apă? Este greu de spus, aşadar, că ceea ce unii numesc societate de consum (care a avut conotaţii peiorative în comunism) şi-ar fi epuizat rezervele de contagiune. În cazul în care mult mai mult din globul pământesc ar fi atins nivelul de dezvoltare din Occident poate am putea vorbi despre apusul unui model. Dar nu acum. Şi, în orice caz, Europa de Est este prea departe de nivelul de dezvoltare al Occindentului încât preocuparea ei trebuie să fie sărăcia, nu bunăstarea altora. Estul Europei este atât de încât nu-şi poate propune să înlocuiască ceva cu altceva pentru că nu are ce înlocui", afirmă Miron.

Stelian Tănase, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti susţine, la rândul său, că liderul de la Budapesta se foloseşte de actuala situaţie economică şi financiară dificilă pentru a-şi argumenta teoriile sale care sunt antiliberale, împotriva pieţei şi în favoarea unui stat cât mai constrângător.

Orban, a cărui partid a câştigat alegerile de anul trecut cu 75% din voturi a luat o serie de măsuri considerate la vremea respectivă împotriva pieţei - impozit pe câştigurile băncilor, naţionalizarea pilonului II de pensii.

Sâmbătă la Tuşnad el a pledat pentru un stat puternic, afirmând că cei care mai susţin că piaţa liberă trebuie să dicteze regulile fac parte din "lumea veche" accea a consumerismului de tip occdental la a cărui sfârşit tocmai asistăm. Orban a mai susţinut că un stat puternic nu poate fi puternic dacă nu are în spate o naţiune puternică.

"Orban este antiliberal, împotriva pieţei libere, antibudapestan, antiintelectual, naţionalist, rural. El înţelege prin naţiune pe toţi maghiarii şi cei din Slovacia şi cei din Sfântu Gheorghe, este <părintele> naţiei. Discursul său legat de decăderea societăţii de consum este menită să-i întărească lui poziţia şi viziunea sa etatistă. Este de înţeles, existenţa unui stat puternic este susţinut mai degrabă de liderii unor ţări mici pentru că în competiţia liberă ei ar fi striviţi de ceilalţi", spune Tănase.