Ministrul român de externe: Dorim relaţii bune cu Rusia, dar pentru un dans este nevoie de doi

Autor: Iulian Anghel 28.07.2011

La începutul anilor '90 pentru a se putea întreţine la studii s-a angajat ca vânzător de bilete şi paznic la Notre Dame. Zece ani mai târziu era ambasador al României la Vatican; adevăr sau mit, croit de el sau de alţii, despre Teodor Baconschi (48 de ani) s-a spus la vremea respectivă că ar fi fost ambasadorul preferat al Papei Ioan Paul al II-lea (are solide studii de teologie).

Douăzeci de ani mai târziu era numit ministru de externe, adus direct din fotoliul de ambasador la Paris. În mod nefericit pentru un fost ambasador în Oraşul Luminilor, mandatul său la Externe s-a suprapus peste o deteriorare majoră a relaţiei cu Franţa având ca rezultat "eşecul Schengen", asta şi pe fondul crizei economice fără precedent care a alimentat în Occident sentimentele antiimi­graţioniste. Relaţiile cu Rusia rămân în continuare extrem de reci, iar deficitul comercial cu China nu dă semne să se redreseze.

Cum încearcă diplo­maţia română să găsească punctul de echilibru în "jungla" politică şi economică a lumii şi ce sfori trag diplomaţii români pentru a impulsiona exporturile companiilor româneşti - un lucru esenţial având în vedere că acestea au reprezentat motorul ieşirii din recesiune? Care este viitorul UE şi care viitorul României în Uniune, aşa cum îl vede şeful diplomaţiei române?

Într-o vreme în care Europa abia mai respiră sub povara crizei, când salvarea Greciei este pusă în paranteze pentru că puţini cred că soluţia este una pe termen lung şi mai ales atunci când însăşi existenţa monedei euro este pusă în discuţie ministrul român de externe Teodor Baconschi crede în "izbăvire". Crede că Europa se va salva, că România poate avea relaţii bune cu Rusia cu condiţia ca Rusia să recunoască valoarea României. De unde atâta optimism?

Renaţionalizarea politicilor monetare, cea mai proastă soluţie

"Nu trebuie să salvăm euro printr-un acces de optimism, ci printr-o mare doză de luciditate. Eurozona este inima Uniunii Europene, este baza proiectului european şi trebuie să o protejăm", susţine ministrul român de externe într-un interviu pentru ZF.

Care va fi prima ţară care va abandona euro? Ministrul ezită o clipă: "Tratatele euro­pene permit ca un stat membru să renunţe la moneda unică. Dar orice renunţare ar produce imense probleme pentru că renaţionalizarea politicilor monetare nu este o soluţie: moneda unică este baza pentru consolidarea pieţei unice prin convergenţa economiilor statelor mem­bre".

Pe de altă parte, arată şeful diplomaţiei, Uniunea a elaborat un pachet legislativ con­sistent pentru consolidarea disciplinei fiscale, iar guvernanţa economică şi criza datoriilor suverane sunt subiecte conexe. Disciplina nu mai poate fi evitată, lucru valabil şi pentru România. Însă, adaugă ministrul: "Trebuie să temperăm declaraţiile alarmiste ţinând seama de cât de sensibile sunt pieţele financiare la astfel de declaraţii".

Lecţia crizei este legată de disciplină, subliniază Baconschi. "Acest lucru nu în­seamnă că, instituind disciplina ce presupune o atentă cheltuire a banilor, aruncăm în spatele celor săraci acest efort. Plafonarea nivelului de îndatorare, o disciplină fiscală mai ridicată nu înseamnă că ne întoarcem la statul inter­venţionist, ci doar că introducem o dietă a fondurilor publice şi eliminăm risipa."

Dar această disciplină este cu dus şi întors. Odată ce s-a angajat că îşi va reduce deficitul, România trebuie să şi facă acest lucru şi este posibil ca ţinta să fie atinsă renunţând la cheltuieli, dar şi la cheltuielile de investiţii. Cum să împaci această nevoie de reducere a chel­tuielilor cu imensa necesitate de a creşte din punctul de vedere economic, lucru im­posibil fără investiţii?

Pentru ministrul român de externe, şansa vine din fondurile europene, iar ţinta este nu doar actualul exerciţiu bugetar, ci şi viitorul buget al Uniunii, 2014-2020.

Vom obţine mai mulţi bani de la UE în viitor doar dacă cheltuim mai mult acum

Doar că din cauza absorbţiei modeste (doar 12% din totalul fondurilor structurale de 19 mld. euro între 2007 - 2013 au ajuns la bene­ficiari şi doar 4% din sume reprezintă ram­bursări de la Comisia Europeană) România ar putea fi penalizată în următorul exerciţiu financiar: dacă nu cheltuieşti, de ce să mai ceri bani?

"Poziţia noastră în negocierea viitorului buget al Uniunii este consolidată direct pro­porţional cu rata de absorbţie a fondurilor în actualul exerciţiu bugetar. De aceea, problema absorbţiei trebuie rezolvată rapid", admite ministrul.

Pentru România, spune Baconschi, este vital ca nivelul alocărilor din Planul Agricol Comun în viitorul exerciţiu financiar să rămână cel puţin la acelaşi nivel ca în cel actual. Esenţial va fi să avem alocate şi fonduri suficiente pentru covergenţă. Pentru că statele care s-au integrat în UE în anii '80 au beneficiat de fonduri însemnate pentru recuperarea decala­jelor şi este obligatoriu ca şi România să aibă această şansă chiar şi pentru simplul motiv că o creştere a valorii adăugate a unei ţări se răsfrânge asupra întregii Uniuni, arată mi­nistrul.

Şeful diplomaţiei admite că actuala criză a prins unele din instituţiile europene pe picior greşit - practic, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare odată cu criza şi de aici ezitările. În acelaşi timp, afirmă el, există un consens politic tacit, anume că avem o soartă comună.

"Statele îşi urmăresc sub impulsul unor calendare electorale interne propriile interese, dar conştientizează că ne aflăm în aceeaşi barcă. O repliere pe dimensiunea naţională ar putea să ne întoarcă în timp."

Criza este şi un test de luciditate şi responsabilitate care a fost trecut, cel puţin până acum, consideră ministrul.

A blocat România decizii în UE?

Într-o Uniune în care dimensiunea naţio­nală capătă noi valenţe şi există sentimentul că fiecare a început să joace doar pentru el, cum se poziţionează România? Care-i sunt prietenii?

"Noi ne promovăm în Uniunea Europeană o serie de proiecte şi cel mai bun exemplu este adoptarea în agenda Uniunii a proiectului Regiunii Dunării - iniţiat în comun de România şi Austria. Proiectul, care se întinde pe un orizont de timp de 10 ani, are deja asigurată o finanţare de 40 mld. euro şi va face ca Bazinul Dunării să devină un liant între ţările riverane. Noi suntem implicaţi în definirea agendei fiecărei preşedinţii rotative a Uniunii astfel încât interesele noastre să fie incluse pe această agendă."

Pentru ministrul român de externe, geometria contactelor în interiorul Uniunii este sofis­ticată: "Noi trebuie să găsim grupuri de state împreună cu care să ne susţinem pro­iectele, inclusiv în privinţa securităţii ener­getice. Putem face acest lucru atât la nivel bilateral, cât şi sectorial."

A blocat România decizii ale UE pentru a-şi apăra interesele în cadrul aşa-numitei "minorităţi de blocaj" (grup de state care fără să fie majoritate pot bloca o decizie)?

"Constituirea împreună cu alţi membri ai UE a minorităţii de blocaj în sânul Uniunii nu este metoda noastră preferată pentru că ea poate naşte tensiuni cu implicaţii mai consis­tente decât blocarea unei decizii. Cu toate acestea minoritatea de blocaj face parte din me­ca­nismele UE", răspunde prudent ministrul.

"Convergenţa economiilor României şi Franţei este matură"

În această "geometrie complicată" a relaţiilor din interiorul UE a intervenit criza în relaţiile cu Franţa, plecată de la situaţia romilor români din Paris şi finalizată cu blocarea accesului României în Schengen. Când se va încheia capitolul?

"În relaţia cu Franţa sunt mai multe lucruri care ne apropie decât cele care ne despart. Contactele la nivel de ministere de externe au fost reluate", spune ministrul.

Înseamnă că, dacă relaţiile au fost reluate, au fost şi întrerupte la un moment dat.

"Relaţiile nu au fost blocate, ci puţin destabilizate de temele politice de anul trecut. Acum prin cooperare şi voinţă comună am reuşit să reintroducem în tablou temele esenţiale de dialog."

Pe de altă parte, remarcă ministrul, relaţiile ceva mai încordate nu au dăunat mediului de business, iar structura lor arată cât de importantă este România pentru Franţa: "Investiţiile franceze în România - în energie, comunicaţii, auto - au avut o logică structurată pe termen lung. Convergenţa celor două economii este matură".

Dacă investiţiile franceze sunt atât de bine înfipte în România este şi pentru că ele au fost sprijinite inclusiv la nivel politic (este de amintit insistenţa preşedintelui francez Nicolas Sarkozy în favoarea grupului nuclear Areva pentru ca acesta să participe la dezvoltarea programului nuclear civil în România). Ce lecţie a învăţat de aici România de-a lungul vremii?

Ataşaţii comerciali trebuie mutaţi de la Ministerul Economiei la MAE

Ministrul arată că reţeaua de ataşaţi comerciali de pe lângă ambasade funcţionează pe lângă alt minister, Ministerul Economiei (MECMA), şi spune că, dacă aceasta ar funcţiona la MAE, ar fi mai bine.

"Anul trecut am redus reţeaua de ataşaţi, dar fişa postului a rămas neschimbată: promo­varea exporturilor, atragerea de investiţii, acordarea de asistenţă companiilor româneşti pe piaţa locală, realizarea de studii pe piaţa locală. Colaborarea MAE cu MECMA este bună. Sigur există vârfuri şi depresiuni. Este, pe de altă parte, nevoie de mai multe resurse, mai multă pregătire continuă, dar şi de mai multă motivare. Acum salariul este fix şi relativ mic în raport cu costul ţării în care sunt trimişi. Protocolul dintre MECMA şi MAE funcţio­nează, dar ar fi mai bine ca ataşaţii comerciali să fie subordonaţi Ministerul de Externe pentru că s-ar elimina astfel dubla coordonare - avem, practic, o dublă contabilitate. Şi apoi, una este să răspunzi direct în faţa unui şef de misiune şi alta este să colaborezi în baza unui protocol."

Asta cu atât mai mult cu cât ceea ce numim "diplomaţia economică" este fundamentat la Ministerul de Externe, arată ministrul, dând exemplul ţărilor din Golf care în primăvară s-au reunit într-un summit economic la Bucureşti, întâlnire pusă la punct de MAE, cu ţinta precisă evocată de ministru în felul următor: "Avem ca ţintă nu doar atragerea de investiţii, ci şi să facem din România un «hub» de afaceri financiare la nivelul estului european".

Pe de altă parte, arată Baconschi, Mi­nisterul de Externe poate crea o breşă, dar are nevoie de o susţinere pe orizontală a minis­terelor de linie.

"După ce creăm o breşă constatăm că nu există consecvenţă, apar anumite reflexe naţionale. De pildă, când vin investitori pu­ternici din alte state şi se arată interesaţi de un anumit sector de activitate de pe piaţa locală, unii de aici sunt, dacă nu ostili, cel puţin pre­cauţi cu competitorii din străinătate."

Candidat la alegerile prezidenţiale?

De când a atacat politica la vârf, Baconschi a intrat în vârtejul acuzaţiilor politice. Iar faţă de momentul "ambasadorul preferat al Papei" imaginea sa publică a avut de suferit, deşi demnitarul refuză o astfel de teză.

Era încă ambasador la Paris în momentul alegerilor prezidenţiale când a fost acuzat că a contribuit la "măsluirea" votului - nu trebuie uitat că balanţa în favoarea lui Traian Băsescu a fost înclinată de votul din străinătate. (Baconschi se apără cu argumentul că din comisia de numărătoare a votului au făcut parte toate partidele.)

Dar ambiţiile politice ale ministrului sunt mari, deşi el se fereşte să o spună public. Va candida la alegerile prezidenţiale din partea PDL, partid al cărui vicepreşedinte a ajuns în primăvară?

"Am deocamdată multe lucruri de făcut aici la minister, sunt apoi vicepreşedinte al PDL şi preşedinte al Fundaţiei Creştin-Democrate. Nu împărtăşesc în totalitate analiza că odată cu intrarea în politică imaginea mea publică s-a deteriorat, dar pasul pe care l-am făcut reprezintă un risc asumat. Mi s-au adus nenumărate injurii publice. Dar eu cred că acest clişeu: «Băieţii buni rămân buni doar dacă stau în afara politicii» trebuie demolat. Pentru că există o criză de resurse umane bune în toate partidele, drept urmare este nevoie de o implicare în politică a oamenilor bine pregătiţi pentru a încheia un capitol şi a deschide un nou ciclu", detaliază Baconschi raţiunea pentru care s-a lansat în politică.

El susţine că înainte de a avea vreo nouă aspiraţie politică are de dus la capăt câteva proiecte: "În primul rând proiectul unui muzeu al dictaturii comuniste, apoi unul la care ţin şi el priveşte atragerea tinerilor bine pregătiţi înapoi în ţară".

Instituirea votului prin corespondenţă, un proiect extrem de criticat de opoziţie pe motiv că ar putea legaliza furtul votului în străinătate, este apărat de ministru cu următorul argument: "Va elimina discriminarea între cei de aici şi cei plecaţi peste graniţe", care au dificultăţi administrative în a-şi exercita dreptul de vot.

8 aprilie 2008 BucureŞti: Aflat la summitul NATO, fostul preşedinte rus Vladimir Putin s-a întâlnit cu preşedintele Traian Băsescu, dar nu a adus cu el şi dezgheţul

RUSIA: 2010, anul în care exporturile către spaţiul ex-sovietic au atins nivelul lui 1989

Ca şi în cazul Chinei, deficitul comercial în relaţia cu Rusia este major. Relaţiile politice sunt reci de 20 de ani şi nu dau semne de îmbunătăţire. Căderea comunismului a însemnat şi căderea pieţei CAER, iar exporturile româneşti nu au mai contat în această ţară imensă, în vreme ce importurile, în majoritatea lor produse energetice, s-au majorat substanţial. (Rusia ocupă locul şase în importurile României şi locul 17 în exporturile ei.)

"În ultimii 20 de ani Bucureştiul şi Moscova au avut viziuni diferite pe două paliere, unul istoric (Tezaurul românesc şi Tratatul Ribbentrop - Molotov) şi unul legat de prezent (admiterea noastră în NATO şi scutul antirachetă). Dar noi pledăm pentru colaborare. Avem interes într-o relaţie regulată NATO - Rusia, aşa cum s-a stabilit la summitul de Lisabona", spune şeful diplomaţiei române.

El arată că România şi Rusia cooperează în domenii de interes comun - combaterea terorismului sau războiul din Afganistan.

"În ceea ce mă priveşte, pledez şi acţionez pentru o treptată normalizare a relaţiilor comune. O relaţie normală ne avantajează ca vecini, pentru că ea conferă ambelor părţi stabilitate. În acelaşi timp este nevoie de doi pentru a dansa. Dacă România vede în Rusia un partener şi Rusia trebuie să vadă în România un partener şi să-l trateze la valoarea lui - un vecin care păzeşte frontierele UE şi NATO, dar şi unul care, în pofida unor relaţii ceva mai tensionate în trecut, se comportă extrem de serios."

În relaţiile economice, arată ministrul român de externe, anul 2008 a reprezentat un vârf al schimburilor comerciale care au depăşit 6 mld. dolari. În 2009 pe fondul crizei schimburile s-au mai diminuat. În 2010 creşterea schimburilor comerciale s-a intensificat şi a ajuns la 3,8 mld. dolari. Şi, foarte important, exporturile României au reprezentat 1,1 mld. dolari, cel mai înalt nivel de după 1989.


CHINA: Nimic fără Partidul Comunist

Despre afaceri se crede, în general, că nu au graniţe şi că businessul nu ar fi afectat într-o mare măsură de relaţiile politice. Principiul nu se aplică însă în relaţiile cu China, unde, dacă nu ai "intrare" la decidenţii politici, nu poţi spera să faci afaceri la nivel de anvergură, ci cel mult bişniţă.

China este o piaţă imensă şi teoretic orice produs românesc poate fi vândut acolo. Doar că deficitul comercial al României în relaţiile cu China este major şi nu dă semne că s-ar diminua. China ocupă locul cinci în importurile României, 5,5% din total, dar în topul exporturilor această ţară nu este decât pe locul 15-17.

"Relaţiile cu China sunt vechi, dar trebuie adaptate la nivelul secolului XXI", spune ministrul de externe. Potrivit şefului diplomaţiei, MAE a iniţiat un grup interministerial pentru a identifica domeniile prioritare cu focus pe atragerea investiţiilor chineze.

Există, arată el, trei paliere distincte în această relaţie: "dialogul politic (esenţial în afaceri - n.n.) care este în expansiune. Dezvoltarea relaţiilor economice şi subsecvent "avem în vedere identificarea a 2-3 domenii prioritare de anvergură".

Ministrul mai spune: "Avem în vedere deschiderea la Beijing a unui institut cultural român şi la Bucureşti a unui centru cultural chinez. Studenţii chinezi la Bucureşti sunt mai puţini ca în trecut, dar ne propunem să revenim la situaţia de dinainte".

Ultimul înalt reprezentant chinez care a venit la Bucureşti este Li Changchun, membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez, în vreme ce preşedintele Băsescu s-a întâlnit cu preşedintele Chinei Hu Jintao în 2008. Intenţiile Bucureştiului sunt bune, doar că România nu are ambasador la Beijing de aproape opt luni.

India: Cum să ajungi cu produsele într-o ţară de 1 mld. de suflete

De mai mulţi ani diplomaţia românească se uită cu jind nu doar înspre China, ci şi spre India, o altă ţară cu potenţial imens pentru exporturile româneşti. Deocamdată însă nu s-a întâmplat mare lucru.

Două investiţii majore indiene sunt prezente în România - Ranbaxy (farma) şi Mittal, companie cu proprietari indieni care au cumpărat Sidex Galaţi.

Ministrul de externe spune însă că România poate oferi expertiză părţii indiene mai ales pe segmentul gazelor naturale: "În toamnă o comisie mixtă va analiza oportunităţile dezvoltării businessului pe gaze naturale. Am constituit un grup de lucru care să stabilească sectoarele unde este nevoie de expertiză. România poate să ofere expertiză în petrol şi gaze pentru a participa la proiecte comune împreună cu companiile indiene.

Ţările din Golf: Cum pot fi recuperate pieţele?

În ultimii 20 de ani România a pierdut piaţa Africii de Nord şi ţările arabe. Cum se explică şi ce este de făcut?

Cooperarea cu spaţiul arab s-a redus pentru că ne-am concentrat pe piaţa europeană. Acum avem o strategie de revigorare a dialogului politic, spune ministrul român de externe.

Volumul schimburilor comerciale cu bogatele ţări din Golful Persic, reunite în organizaţia Consiliul de Cooperare a Golfului sunt însă slabe - 600 mil. dolari anul trecut. În martie a avut loc la Bucureşti summitul economic "Consiliul de Cooperare al Golfului România-Bucureşti: Oportunităţi de Afaceri în Europa Centrală şi de Sud-Est", de la care România aşteaptă mult.

"Am iniţiat dialogul cu ţările din Golf, am fost în Arabia Saudită şi Qatar. Am primit la Bucureşti mai mulţi miniştri. Golful are largi resurse financiare pentru a investi direct (sunt interesaţi de agricultură, IT), dar şi disponibilitatea de a primi acolo inclusiv grupe de consultanţi români."

"Am fost şi în Egipt şi Tunisia (cu o lună în urmă - n.n.) pentru a le spune că suntem dornici să facem un transfer de expertiză posttotalitară. Dar şi să arătăm că suntem interesaţi şi economic de zonă. Vrem să revină companiilor noastre pe piaţa tunisiană, pe cea egipteană şi, sper, şi pe cea libiană", spune Baconschi.


Teodor Baconschi (48 de ani)