Opinie Iulian Anghel: Domnu’ Boc, cum inauguraţi autostrada, pe lungime sau pe lăţime?

O caricatură într-un cotidian: uimită de măsurile cam pătrăţoase ale tronsonului de autostradă pe care urma să-l inaugureze premierul, secretara îl întreabă: "Cum doriţi să inauguraţi, pe lungime sau pe lăţime?"

Preşedintele Traian Băsescu a răspuns ieri în locul premierului, la Radio România Actualităţi, zeflemelii generale legate de "hobby-ul" şefului Guvernului de a inaugura orice, un picior de pod, o piscină, un tronson de autostradă de 10 km: "Cred că Guvernul are obligaţia să arate ceea ce se face, atât timp cât mediul mediatic în care evoluează este unul atât de ostil, în care îi spune de dimineaţă până seara: «Nu se face nimic, e dezastru în România»".

Ce adaugă şeful statului în apărarea unui asemenea punct de vedere? Că 2010 şi anul acesta cheltuielile cu investiţiile au fost cele mai mari din UE, ca procent în PIB.

"Dincolo de lista lungă de măsuri de stimulare a angajării, de garanţii pentru mici afaceri, vă pot spune că România a avut şi anul trecut şi anul acesta cel mai ridicat procent din PIB din UE destinat investiţiilor. Pentru că politica a fost să se creeze locuri de muncă."

Să vedem câtă dreptate are preşedintele. Cheltuielile de capital (doar investiţiile statului) au atins vârful în 2008, când au însemnat 26,7 mld. lei (7,2 mld. euro la cursul mediu anual al BNR), după care au scăzut continuu. În 2009 au fost de 21,9 mld lei (5,2 mld. euro), 2010 au însemnat 19,4 mld. euro (4,6 mld. euro), iar în primele cinci luni ale lui 2010 au fost de 5 mld. lei (1,28 mld. euro) în scădere cu 5,2% faţă de perioada similară a anului trecut). În iunie însă au avansat puternic, ajungând să fie, la şase luni, cu 30% mai mari decât perioada similară a anului trecut. Rectificarea bugetară va aduce sume importante pentru investiţii, aproape 400 mil. euro la Transporturi, 200 mil. euro la Agricultură sau 70 mil. euro la Ministerul Dezvoltării.

Dacă adăugăm însă cheltuielilor de capital şi sumele aferente programelor de dezvoltare finanţate intern şi extern, reiese că investiţiile totale reprezintă în doar primele cinci luni ale anului 10,6 mld. lei (2,5 mld. euro), ceea ce oferă premise pentru investiţii (totale) în 2011 de cel puţin şase mld. euro. Adică bani mulţi.

Datele Eurostat îi dau şi ele dreptate preşedintelui. Potrivit oficiului european de statistică, ponderea cheltuielilor de capital în PIB a fost în România între 2006 şi 2009 cea mai mare din UE, peste 5%, în vreme ce media Uniunii a fost de sub 4%. De ce nu se vede însă nimic, dacă aşa stau lucrurile?

Potrivit World Competitiveness Report, 2010, deşi a cheltuit între 1995 şi 2009 foarte mult ca procent din PIB pentru investiţii, în privinţa indicelui calităţii infrastructurii România este pe ultimul loc în UE.

Ce concluzie trage Consiliul Fiscal analizând aceste realităţi în raportul pe 2010 (publicat în primăvară)?

"Deşi România a avut în perioada 1995 - 2009 printre cele mai mari cheltuieli de capital în cadrul ţărilor europene, cu cheltuieli de capital mai mici ţări precum Polonia, Ungaria, Bulgaria au o calitate a infrastructurii mai bună, ceea ce demonstrează eficienţa scăzută a acestor cheltuieli în cazul României."

Acum mai înţelegem ceva şi întrebăm. Ce eficienţă are inaugurarea de către premieră unui bazin care nu va fi umplut cu apă pentru că Guvernul a blocat angajările în administraţia publică sau a unui drum de zece km în regim de autostradă, dacă după aceşti zece km plonjezi din nou într-un drum de ţară?

Câţi kilometri de autostradă s-au construit în timpul mandatului lui Emil Boc? Ceva mai mult de 50 cu tot cu centuri ocolitoare, inaugurate în porţiuni mici-mici. Pe de altă parte, premierul are dreptate când spune că în mandatul predecesorului său, liberalul Popescu-Tăriceanu, s-a construit infinit mai puţin. Dacă Boc a construit 54 de km de autostradă, iar Tăriceanu cinci, înseamnă că premierul în exerciţiu a construit de 10 ori mai mult. Ce relevanţă are acest lucru când România putea să aibă acum mii de kilometri de autostradă, cu banii mulţi, puţini cât are? Când te compari cu unul mai mic ca tine, oricât de mic ai fi tu tot eşti mai mare.

Aceasta este cea mai mare problemă. Dacă măcar atâţia câţi sunt banii - că sunt mulţi ca procent din PIB, că sunt puţini faţă de cât ar fi nevoie - ei ar fi cheltuiţi corect, iar oamenii chiar ar simţi că s-a făcut ceva concret care le foloseşte, atunci ar privi dacă nu cu simpatie, cel puţin mai îngăduitori şi inaugurările şi tăierile de panglici.

Pentru că aserţiuni prezidenţiale de tipul: " foarte mulţi dintre deţinătorii privaţi de mijloace media, politicieni, şi-au dorit din suflet eşecul Guvernului", ar putea fi susţinute doar dacă ei, oamenii, ar vedea în jurul lor altceva decât văd duşmanii Guvernului.

În rest, îi dau dreptate preşedintelui: "Nişte oameni descurajaţi... e foarte greu să treci de criză cu un popor descurajat".