Lăsaţi managerii din privat să conducă firmele de stat ca pe multinaţionale şi veţi avea rezultate

"Aş accepta să conduc o com­panie de stat strict pentru bani, pe un con­tract de management încheiat cu ajutorul unei firme mari de avocatură, cu obiective clare şi pentru o perioadă bine stabilită. Fără îndoială că este o provocare să lucrezi într-o companie de stat, însă trebuie să iei în considerare că vei lucra într-un mediu acid, dificil, în contextul în care presiunea de a nu rezilia anumite contracte care sunt în defavoarea companiei sau presiunea de a atribui contracte «cu dedicaţie» nu poate dispărea dintr-o dată", este de părere Ovidiu Wencz, cel care a ocupat timp de nouă ani funcţia de director general al producătorului de mezeluri Campofrio (până la fuziunea cu rivalii de la Caroli).

Wencz nu ar accepta să lucreze la o companie de stat pe un salariu mai mic de 150.000 de euro/an (12.500 euro/lună), în condiţiile în care el crede că un manager nu este plătit pentru munca depusă (cum se întâmplă în cazul angajaţilor), ci pentru responsabilitatea pe care o are şi pentru deciziile care duc la îndeplinirea obiecti­velor.

"La companiile de stat este nevoie de «turnaround manage­ment», de executivi care pot face o companie să funcţioneze. A rezista presiunilor şi a încerca să fii etic înseamnă să ai resurse şi putere", a mai spus Wencz.

Dacă se păstrează influenţele politice, nu se va schimba nimic

Înlocuirea managerilor compa­niilor de stat cu executivi care au acumulat expe­rienţă în sectorul privat, idee adusă din nou în atenţie de către Guvern şi de repre­zen­tanţii FMI, nu ar aduce schimbări în perfor­manţa acestor companii cel puţin în următ­o­rii doi ani, însă riscul merită asumat, chiar dacă procesul ar presupune costuri mai mari.

"Problema majoră nu o constituie diferenţa de salariu dintre un eventual CEO adus din mediul privat şi angajaţi sau echipă, ci mai degrabă dacă i se dau unui nou CEO (de la privat sau de oriunde) şi instrumentele şi libertatea necesare pentru a face schim­bări. Desigur că motivarea angajaţilor este un aspect foarte important, însă, din punctul meu de vedere, nu este, în cazul de faţă, aspectul determinant", este de părere Magda Manea, consultant în cadrul grupului cu activităţi în resurse umane AIMS Human Capital România.

Există câteva condiţii prin care managerii buni din privat vor accepta să vină la conducerea companiilor de stat: să fie lăsaţi să ia decizii fără să aibă constrângeri politice, să fie motivaţi de un salariu la nivel de multinaţională, să aibă obiective de performanţă bine stabilite şi să primească şi bonus dacă le îndeplineşte.

"Nu cred că e o problemă de compe­tenţă sau de capacitate de muncă a unui manager, ci este o problemă de sistem. Atâta timp cât toate pârghiile pe care le are un manager pentru a face schimbări sunt influenţate politic, nu se va schimba nimic într-o companie de stat. În general, în companiile de stat numai o mână de oameni fac treabă cum trebuie, iar restul fie sunt prost plătiţi şi nu sunt motivaţi, fie sunt incompetenţi. Cerinţa FMI poate fi rezolvată formal, însă dacă se doreşte într-adevăr o eficientizare, atunci trebuie eliminate influenţele politice", spune Sorin Roibu, managing partner în cadrul firmei de consultanţă în resurse umane Arthur Hunt, care a lucrat timp de zece ani în cadrul Ministerului Apărării.

În opinia lui Wencz, salariul este doar unul dintre vectorii motivaţionali pentru o poziţie de conducere la stat, pe lângă echipele performante de angajaţi şi stabilirea unor obiective de performanţă realizabile.

"Când sunt interese de milioane de euro, cei care «au ciugulit» de la stat ani de zile nu vor sta cu mâinile în sân dacă vor vedea că nu vor avea aceleaşi beneficii ca până acum. Reţeta nu este să-i dai un salariu mare unui manager din privat, ci trebuie să-i dai şi obiective realizabile şi timp ca să cureţe echipele de angajaţi de SRL-uri de tipul «Naşii şi finii» sau «Unchii şi nepoţii»", a mai spus Wencz.

Cum s-au făcut schimbările privat- stat până acum

Există însă câteva exemple de manageri care s-au format în privat şi care au fost puşi la conducerea unor companii sau bănci de stat: Radu Gheţea (CEC Bank), Ionuţ Costea (Eximbank), Adrian Băicuşi (care a lăsat conducerea Siemens pentru Trans­electrica) care pot să ofere o imagine asupra a ceea ce ar putea să fie şi în cazul în care cele 15 mari companii de stat, printre care Tarom, Poşta Română sau Metrorex, ar avea management privat.

Ionuţ Costea, preşedintele Eximbank, funcţionarul de la stat care are cel mai mare salariu cunoscut, de 27.000 de euro net pe lună, rivalizează la veniturile încasate cu un bancher privat de top. Eximbank se află pe locul 20 în clasamentul celor 42 de bănci din România, cu active în valoare de 823 mil. euro şi profit de 17,7 mil. euro în 2010 faţă de 34,6 mil. euro în 2009, potrivit anuarului ZF "Cei mai mari jucători din economie". El a fost numit la Eximbank în timpul guvernării din 2009 PDL-PSD. Este cumnatul liderului PSD Mircea Geoană, actualul preşe­dinte al Senatului şi numărul doi în stat. Schimbarea lui ar costa statul 800.000 de euro, acesta fiind pachetul de exit pe care şi l-a negociat la preluarea funcţiei, potrivit unor surse de pe piaţă.

Radu Gheţea, şeful CEC Bank, are o experienţă de peste 30 în sectorul bancar şi conduce banca de stat din 2007.

Adrian Băicuşi, fostul director general al Siemens România, care a fost la conducerea Transelectrica pentru un mandat mai scurt de doi ani, spune că îi este greu să creadă că se va schimba performanţa companiilor de stat dacă pe listele scurte ajung nume de manageri din privat dictate politic.

"În multe companii de stat există constrângeri, managerii nu pot să reducă forţa de muncă în exces din cauza sindica­telor sau să renegocieze din contractele existente. Transelectrica a fost o companie mai aparte, e o companie strategică, cu oameni foarte buni", a spus Băicuşi, care în prezent este directorul general al firmei de securitate G4S. Băicuşi a condus Transelectrica în ani de criză, iar când a părăsit funcţia, Transelec­trica a avut pierderi de 14 mil. euro (în primul semestru al anului trecut) din cauza nivelului ridicat al împrumuturilor în valută. În aceeaşi perioadă din 2009 compania avusese un profit de peste 2 mil. euro. "Ce nu am reuşit să fac la Transelectrica a fost să implementez un sistem de salarizare în funcţie de bonusuri din cauza sindi­catelor. Însă sunt convins că se pot vedea rezultate spectaculoase ale unui manager din privat la conducerea unei companii de stat chiar într-un an de zile. Eu am prins un an de criză la Transelectrica, însă chiar şi în aceste condiţii am redus cheltuielile cu 20%, lucru pe care l-am reuşit cu mult «scandal»", a mai spus Băicuşi.

În privat, managementul deficitar este depistat mai repede

Pentru ca procesul de recrutare a managerilor pentru companiile de stat să fie transparent, Banca Mondială a recomandat în urmă cu câteva luni să se folosească firme de head-hunting. Firma care ar câştiga o astfel de licitaţie ar putea încasa 750.000 de euro pentru recrutarea a 15 manageri pentru cele mai mari companii de stat.

Sorin Popa, managing partner al firmei de executive search Accord Group Ro­mânia, spune că înlocuirile managerilor de la stat cu manageri din privat presupun costuri foarte mari, pentru că trebuie schimbată cel puţin şi prima linie de management, pentru ca rezultatele să se vadă. "Nu cred că cineva care vine din privat ar putea face minuni. Şi în privat există manageri buni şi manageri proşti, dar spre deosebire de ce se întâmplă la stat, aceştia sunt prinşi mai repede, pentru că sunt în joc banii acţionarilor. Sunt mulţi manageri aflaţi «pe bară» din privat care ar accepta să vină la conducerea unei companii de stat, trebuie să aibă obiective clare şi să primească bonificaţii după ce îşi fac treaba. Iar singuri nu pot să schimbe nimic, trebuie schimbată cel puţin prima linie de management", a spus Popa, care are o experienţă de peste 10 ani în head-hunting.

Oricât de bun ar fi managerul, mai devreme de doi ani nu performează

Deşi discuţiile despre introducerea managementului privat durează de câteva luni, specialiştii avertizează că un proces de recrutare la nivel de management durează cel puţin şase luni, la care se adaugă încă şase luni în care managerul nu poate face performanţă, pentru că abia se acomodează cu procesele din companie.

"Un manager are nevoie de cel puţin doi ani pentru a arăta că face performanţă sau nu. Unii reuşesc, alţii nu, indiferent dacă provin de la stat sau de la privat. Nu mă aştept ca rezultatele companiilor de stat să înregistreze schimbări majore în următorii doi - cinci ani ca urmare a schimbărilor la nivel de management sau să aibă o performanţă de talia unor multinaţionale. Însă dacă vrei să schimbi ceva în bine, şi teoria paşilor mărunţi este bună", spune Alina Popescu, reward manager în cadrul companiei de consultanţă în management Hay Group România. Ea a mai spus că este puţin sceptică în ceea ce priveşte înlocuirea managerilor, pentru că şi în mediul privat se găsesc cu greu manageri buni.

"Cu toate acestea, cred că e mai bine să rişti o schimbare, să aduci un manager din privat la companiile de stat decât să nu schimbi nimic, însă în momentul în care aduci un manager din privat trebuie să-i acorzi un salariu competitiv la nivelul pieţei", a mai spus Alina Popescu de la Hay Group.

Fostul şef al Campofrio este de părere că înainte de a se începe procesul de înlocuire la nivel de management trebuie contractate serviciile unei companii care să facă o analiză de diagnostic a companiei, pentru a se vedea în ce stadiu este în momentul preluării, după care se vor stabili obiectivele de către o firmă de consultanţă, obiective care să fie agreate şi de către viitorul manager.

"Unui contract de management pentru o perioadă de sub trei ani nu-i văd rostul: un an îi ia ca să schimbe angajaţii, în anul doi începe să lucreze la obiectivele propuse, iar din anul trei se vor vedea primele rezultate", a mai spus Wencz.

Specialiştii recomandă Guvernului să înceapă câteva proiecte-pilot, cu companii de stat mai mici, la care să aducă manageri din privat şi să vadă dacă vor avea rezultatele dorite. "O altă soluţie ar fi ca echipa de mana­gement să fie formată din oameni buni de la stat şi oameni aduşi din privat, care să fie ajutaţi să înţeleagă procesele. Aducerea unor expaţi nu ar fi o idee bună, pentru că le ia mai mult timp pentru acomodare şi, dacă nu vor reuşi să atingă obiectivele, îşi vor lua banii şi vor pleca", a mai spus Sorin Popa de la Accord Group.