Povestea lui Ştefan Gadola, unul din proprietarii EnergoBit: Nici nu visam noi că de la un fax şi 50 de dolari o să ajungem la 100 mil. euro afaceri

În 20 de ani, clujenii de la EnergoBit au construit un grup cu afaceri de peste 100 de milioane de euro care a ajuns să se bată de la egal la egal cu toţi greii internaţionali din piaţa echipamentelor energetice. Totul a pornit într-un apartament, cu un fax, 50 de dolari şi trei foşti angajaţi ai RENEL. Ce urmează?

Lucram toţi în acelaşi departament şi an de an făceam aceleaşi liste de memorii tehnice justificative. Repetam aceleaşi liste an de an. Lipsa de libertate era mare, iar noi asta ne doream, să facem ceea ce credeam noi că este mai bine", spune Ştefan Gadola, vicepreşedinte al EnergoBit. Aşa că după Revoluţie Gadola împreună cu Ioan Socea şi Peter Pal, care mai întâi erau colegi de muncă la RENEL şi abia apoi au devenit prieteni, pun pe picioare EnergoBit, una dintre primele companii private din Cluj. Şi în prezent cei trei au participaţii egale în compania pe care au creat-o şi toţi ocupă funcţia de vicepreşedinte. EnergoBit nu are preşedinte.

"În '89 toţi trei lucram în RENEL Cluj. Acesta a fost primul şi ultimul job pe care l-am avut ca angajat. Am fost printre primele societăţi înfiinţate din Cluj, în aprilie 1990. Când am început, niciodată nu ne-am gândit că vom ajunge aici. Nici măcar nu visam acest lucru. Noi voiam să facem consultanţă", îşi aminteşte Gadola.

"Eram noi, bancherii şi minerii ca nivel salarial, dar ne doream altceva"

La început nu au fost doar trei oameni, ci cinci, dar doi au renunţat pe parcurs din motive personale.

"Ţin minte că prin februarie ne-am apucat şi am trimis peste 100 de scrisori în străinătate ca să facem rost de lucru. Niciodată nu aş mai scrie o scrisoare ca atunci, dar nu ştiam în '90 cum se fac astfel de lucruri. Primul contract pe care l-am câştigat a fost în iunie-iulie '90 cu Întreprinderea Metalurgică Beclean", spune reprezen tantul EnergoBit.

În prima fază, pentru că planul era acela de a face consultanţă în domeniul instalaţiilor electrice, cei trei şi-au păstrat şi joburile de la RENEL, afacerea proprie fiind în acea etapă doar una part-time.

"Lucram după-amiaza la mine acasă. Undeva în '91 am reuşit să ne luăm primul fax. Veneau prietenii la mine şi îmi spuneau că este mai rău ca la Poştă din cauza zgomotului. Am pornit la drum cu 50 de dolari, echivalentul a 1.000 de lei pe acele vremuri şi timp de un an de zile nu am luat niciun ban din firmă", spune Gadola.

Încă de la început însă, cei trei au bătut în cuie anumite principii pe care le respectă şi acum şi despre care Gadola spune că au contribuit în mare măsură la menţinerea relaţiilor bune din cadrul conducerii pe parcursul celor 20 de ani.

"Încă de la început am bătut în cuie nişte principii. Soţiile să nu fie implicate în conducerea firmei, iar când doi ridică mâna şi sunt de acord cu ceva, al treilea zâmbeşte indiferent de alegerea pe care ar fi făcut-o. Eu am zâmbit de multe ori în aceşti 20 de ani în CA-uri care ţineau de multe ori până la 5 dimineaţa", spune râzând Gadola.

După o perioadă, cei trei au plecat deodată din cadrul RENEL pentru că deja nu mai puteau face faţă volumului de muncă.

"După doi ani de muncit 16 ore pe zi am rupt legăturile cu RENEL. Nu mai puteam lucra în acest ritm. Am ieşit toţi deodată. Nu am plecat de rău ce ne era în RENEL pentru că aveam salarii bune. Eram noi, bancherii şi minerii ca nivel salarial, dar ne doream altceva. La acel moment m-am gândit că dacă nu fac acest pas, acesta este ultimul meu tren. Aveam 38 de ani", îşi aminteşte Gadola. În total, la momentul respectiv erau patru persoane în firmă, pentru că în afară de cei trei acţionari mai era şi o secretară, care în prezent este directoare în cadrul EnergoBit.

De la consultanţă la import de echipamente

"De la apartamentul meu am trecut la chirie şi deja începusem să importăm echipamente. Pasul a venit în mod logic pentru că noi le propuneam nişte soluţii clienţilor, iar ei veneau şi ne întrebau: Păi bine, bine şi de unde îmi iau eu echipamentele. Ţin minte că aveam un aparat de predat. Am luat bateriile de la trenuleţul copiilor şi am început să verificăm aparatul, dar tot nu era gata când clientul ajunsese în gară. Aşa că unul dintre noi a mers, l-a întâmpinat şi l-a plimbat prin grădina botanică, astfel încât noi să avem timp să terminăm echipamentul. Când a venit clientul, aparatul era cald, dar omul era mulţumit că firma se ocupase bine de el, îl plimbase printr-un loc frumos, un customer service deosebit", mai spune reprezentantul EnergoBit.

În această perioadă, cei trei erau mai tot timpul pe drumuri pentru a se pune la punct cu noutăţile din Vest. Prima colaborare cu un furnizor de echipamente de talie internaţională a venit tot în această perioadă.

"Prima colaborare cu o firmă mare de echipamente a fost cu Schlumberger Ganz din Ungaria. Şi azi avem colaborarea cu ei şi de la ei am învăţat cum se fac afacerile. Apoi am început să avem colaborări şi cu alte companii cu Schneider Electric sau cu Schreder din Belgia pe partea de corpuri de iluminat public", spune Gadola.

Şapte sedii în 20 de ani

Odată cu mărirea portofoliului de lucrări şi de clienţi, a crescut şi numărul de angajaţi. "La acel moment cred că am ajuns la 30 de oameni. Ţin minte că vorbeam între noi şi ne spuneam: când ajungem la 10 oameni ne oprim. Sunt de ajuns.

Bine, hai că merg şi 20, nu mai mult de 50. Peste 100 nici nu se mai discută. Azi am ajuns la 850 de oameni şi de fiecare dată avem o problemă: sediile prea mici. Noi la fiecare doi ani ne mutăm, aşa că până acum am schimbat vreo şapte sedii.

De fiecare dată luăm unul prea mic." După faza de consultanţă şi import de echipamente, spre finalul anilor '90 EnergoBit a luat o nouă decizie de afaceri: producţia.

"În '97-'98 am început să fa bricăm în garaj primele tablouri electrice, ca Apple. Apoi am trecut la un atelier mai mare şi apoi am avut şi noi un atelier adevărat. Pe atunci importam totul. Până şi şuruburile le importam, pentru că astea de aici rugineau. În '99 s-a dat legea zonelor defavorizate, iar noi am ales Jibou (judeţul Sălaj - n.red.). Toţi banii pe care îi făcuserăm până atunci, un milion de mărci germane şi un împrumut nerambursabil de 100.000 de dolari, i-am băgat acolo într-o fabrică. Am fost primii care au făcut posturi de transformare din România şi a fost un business tare, tare bun. Aveam 80% din piaţă. Practic făceam nişte cutii pe care le montai şi apoi aveai lumină."

De la primul contract cu o ţesătorie la CEZ

De aici, EnergoBit a început să participe la licitaţii cu lucrări complete, de la proiectare până la punerea în funcţiune, ajungând în 2008 să lucreze cu giganţi precum cehii de la CEZ la proiecte care reprezintă premiere chiar la nivel european, aşa cum este parcul de 240 de turbine eoliene pe care grupul îl face în două comune dobrogene.

"Apoi am început să mergem la licitaţii unde propuneam lucrări complete de la proiectare până la construcţie şi montaj. Primul contract a fost cu o ţesătorie. A fost mândria noastră. Azi am ajuns să lucrăm cu CEZ." Eolienele au ajuns să reprezintă o felie importantă din businessul EnergoBit, după CEZ compania câştigând contracte cu Petrom, ButanGas, Energias de Portugal Renovables sau Verbund (Austria), firme care la rândul lor au bugete de sute de milioane de euro pentru a capta energia vântului.

Potrivit celor mai recente date, 20% din businessul estimat la 120 de milioane de euro pentru anul acesta al EnergoBit vor veni din vânt.

Energia eoliană a reprezentat şi plasa de susţinere pentru afacerile EnergoBit în perioada crizei.

"Nu pot să spun că am simţit criza pentru că am avut briza bună. Mă refer la contractul cu CEZ pe care l-am câştigat chiar în 2008 şi care este cel mai mare pe care l-am avut până acum. Înainte de criză nu găseam oameni. Plecau de la 1.400 de euro de la noi şi se duceau la 2.000 de euro. Acum aşa de linişte şi de normal este. Aşa de liniştiţi suntem. Unii s-au întors la noi", a mai precizat Gadola.

Drumuri noi

De altfel, energiile regenerabile le-au atras atenţia şi celor trei acţionari de la EnergoBit, dar cu toate acestea lucrările electrice vor rămâne partea de bază a afacerilor celor trei clujeni.

"Avem în construcţie un parc eolian de 27 MW în Tulcea, dar nu cred că ne vom dezvolta mai mult pe această direcţie. Ne interesează şi hidrocen tralele de mici dimensiuni." Dincolo de aceste investiţii, Gadola crede că un segment de business va creşte semnificativ în următoarea perioadă, serviciile de tip ESCO. În linii mari, companiile de tip ESCO (companii de servicii energetice) livrează anumite proiecte către beneficiari, ele fiind cele care se ocupă de finanţarea şi realizarea investiţiilor. Banii şi-i recuperează din economiile de facturi pe care beneficiarii le fac după implementarea proiectului. Ţinând cont de faptul că în România multe comunităţi sunt confruntate cu lipsa de lichidităţi, astfel de parteneriate cu companii ESCO pot reprezenta o soluţie pentru anumite categorii de investiţii. În acest sens, EnergoBit tocmai a semnat un contract cu BERD în valoare de 10 milioane de euro.

"Contractul pe care l-am semnat recent cu BERD este un vis împlinit. Practic noi finanţăm lucrarea, iar primăria, de exemplu, nu face altceva decât să ne dea nouă diferenţa de bani între ce plătea înainte pe curent şi ce plăteşte acum. Cred că în trei ani acest segment de business va ajunge la 50 de milioane de euro", spune Gadola.

Deşi afacerile merg bine, anul acesta reprezentanţii EnergoBit mizând pe un ritm de creştere de 20% şi par a avea un segment nou de creştere, Gadola spune că dacă ar fi să dea timpul înapoi şi s-o ia de la capăt, nu ştie dacă ar mai porni pe acelaşi drum.

"Nu ştiu dacă aş face acelaşi lucru dacă ar fi s-o iau de la capăt, dar un lucru ştiu sigur: mi-aş lua aceeaşi soţie."

Cine este Ştefan Gadola

• Ocupă funcţia de vicepreşedinte al EnergoBit şi controlează 33,3% din acţiuni.
• Are 58 de ani.
• A studiat la Liceul Industrial Energetic din Cluj, plecând apoi la Bucureşti pentru a urma cursurile Facultăţii de energetică din cadrul Universităţii Tehnice Bucureşti.
• În 1989 devine doctor inginer în energetică la aceeaşi univeristate, iar în 2003 obţine un certificat de manager în energie de la Association of Energy Engineers
  
• În 1979 primeşte repartiţia la RENEL Cluj, unde rămâne până în 1992. Începe de pe poziţia de inginer, iar în iunie 1986 este numit şef serviciu.
• Este căsătorit şi are doi copii.

Ce spune despre:

Funcţii cu denumiri sofisticate Cea mai mare funcţie pe care am avut-o a fost cea de şef de scară. Aveam cartea de imobil. În rest am fost numai vicepreşedinte.

Politica de personal Ţin minte că vorbeam între noi şi ne spuneam: când ajungem la 10 oameni ne oprim. Sunt de ajuns. Bine, hai că merg şi 20, nu mai mult de 50. Peste 100 nici nu se mai discută. Azi am ajuns la 850 şi de fiecare dată avem o problemă: sediile prea mici. Noi la fiecare doi ani ne mutăm, aşa că până acum am schimbat vreo şapte sedii. De fiecare dată luăm unul prea mic.

Reguli corporatiste Încă de la început am bătut în cuie nişte principii. Soţiile să nu fie implicate în conducerea firmei, iar când doi ridică mâna şi sunt de acord cu ceva, al treilea zâmbeşte indiferent de alegerea pe care ar fi făcut-o. Eu am zâmbit de multe ori în aceşti 20 de ani în CA-uri care ţineau de multe ori până la 5 dimineaţa.

Preluări Am primit de-a lungul timpului şi oferte de preluare, dar nu am acceptat niciuna. Nu am primit atât cât credeam noi că valorează EnergoBit. Încercăm să păstrăm afacerea în familie.

Hobby-uri Îmi place să călătoresc mult şi am început să colecţionez picturi. Nu mă despart de tabletă şi de telefon. Pe mine nu mă deranjează deloc tehnologiile astea.