Începe să bântuie fantoma Lehman Brothers: criza datoriilor din Europa devine motiv de îngrijorare pentru întreaga lume

Autori: Alexandru Matei , Bogdan Cojocaru , Constanta Catalina Apostoiu 05.08.2011

Criza datoriilor suverane se apropie cu paşi repezi de Spania şi Italia, a treia şi a patra mare economie din zona euro, ceea ce trimite unde de şoc şi în sectorul bancar, unde băncile preferă să ţină banii la BCE decât să îi împrumute altor creditori. Acest lucru duce cu gândul la situaţia generată de falimentul băncii Lehman Brothers, când băncile refuzau să se mai împrumute reciproc. Pentru că se îndreaptă spre economii de peste 1.000 de miliarde de euro, criza devine nu numai o problemă europeană, ci una mondială, liderii ţărilor G7 (cele mai industrializate state din lume) fiind mereu în legătură pentru a discuta despre ceea ce se întâmplă în Europa. Ei se tem că odată atinse Spania şi Italia, economia mondială ar reintra în recesiune într-o perioadă în care guvernele din întreaga lume nu mai au muniţie pentru a lupta cu o astfel de situaţie. Soluţia ar fi o creştere a capacităţii de împrumut a fondului de urgenţă al UE, la care se pare că se lucrează deja în spatele uşilor închise, dar implementarea acesteia ar putea dura câteva luni, ceea ce ar putea forţa BCE să intervină pe pieţe şi să cumpere obligaţiuni ale celor două ţări.

Băncile europene preferă să ţină banii la BCE decât să şi-i împrumute între ele

Turbulenţele de pe pieţele datoriilor statelor din zona euro, unde investitorii duc preţurile împrumuturilor guvernelor spre valori prea mari pentru a fi suportate de ţări precum Italia sau Spania, se propagă în sistemul bancar. Cele mai mari bănci din cele două ţări deţin în cantităţi atât de mari obligaţiuni emise de statele de origine încât sunt slăbite de creşterea randamentelor acestor instrumente de împrumut, scrie The New York Times.

Creşterea vulnerabilităţii grupurilor bancare uriaşe din aceste state alimentează temerile că cele mai recente eforturi ale Europei de a îngrădi criza datoriilor suverane nu sunt pe măsura problemelor pe care ar trebui să le rezolve. Îngrijorările complică situaţia, făcând mai dificil şi mai costisitor pentru bănci să împrumute bani de pe pieţele interbancare pentru finanţarea operaţiunilor zilnice, ceea ce ar putea degenera, în cel mai rău caz, în probleme de lichiditate.

Şocul acestei noi turnuri a crizei datoriilor va fi simţit în primul rând de băncile mari, precum UniCredit din Italia, şi Santander din Spania, pe care guvernul se bazează pentru finanţare, în condiţiile în care multe dintre aceste instituţii de credit deţin portofolii de obligaţiuni emise de statele de origine care depăşesc în valoare capitalul de bază al acestora. UniCredit are o expunere la datoriile italiene de peste 120% din capitalul de bază. Raportul se ridică la 193% în cazul BBVA, a doua mare bancă spaniolă, şi la 76% pentru Santander.

Dacă, pe fondul pierderilor cauzate de obligaţiuni, băncile va trebui să fie recapitalizate urgent, acestea nu vor putea apela la fondul european de salvare EFSF, care ar avea această putere - nou conferită, dar care nu va fi funcţional în acest sens timp de cel puţin două luni, atât cât ar trebui parlamentelor din zona euro să aprobe modificările produse instituţiei. Personalul EFSF lucrează zi şi noapte la transformarea instituţiei într-un fond monetar european, spun oficialii organismului.

Într-un semn că băncile nu mai au încredere să se împrumute reciproc, depozitele constituite de bănci la BCE s-au dublat marţi la maximul ultimelor cinci luni, de aproape 105 miliarde de euro. De asemenea, preţul pe care băncile îl plătesc pentru dolari a crescut.

Europa ar putea avea două fonduri de salvare

În spatele uşilor închise se lucrează la măsuri de a extinde capacitatea Uniunii Europene şi a zonei euro de a salva ţările cu probleme, potrivit The Wall Street Journal.

Reprezentanţii zonei euro lucrează de luni întregi la extinderea capacităţii de creditare a principalului fond de susţinere financiară, EFSF, la 440 de miliarde de euro de la aproximativ 250 de miliarde de euro, însă măsura necesită ratificarea din partea parlamentelor naţionale, care nu va veni probabil până în toamnă. De asemenea, un acord încheiat în iulie de liderii politici ai celor mai puternice economii de a conferi fondului EFSF noi atribuţii de intervenţie şi de creditare a ţărilor care nu se află în pragul falimentului nu a fost încă implementat.

La 250 mld. euro, fondul nu este destul de mare pentru a face faţă unui bailout destinat Spaniei. Chiar şi la 440 mld. euro, acesta nu este suficient pentru Italia şi Spania.

În acest context, guvernele din zona euro au început să discute o nouă strategie: în loc ca actualul fond să fie eliminat treptat până la mijlocul anului 2013, fiind înlocuit cu unul nou, ESM, ambele fonduri să fie menţinute.

Noul fond de bailout urmează să aibă o capacitate de 500 de miliarde de euro, astfel încât cele două fonduri ar totaliza aproape 1.000 de miliarde de euro. Scăzând cele aproximativ 200 de miliarde de euro destinate Greciei, Portugaliei şi Irlandei, ar rămâne peste 700 de miliarde de euro pentru eventualitatea în care Italia şi Spania ar avea nevoie de ajutor.

Discuţiile pe marginea acestei idei sunt încă la început, numai între câteva guverne, şi nu este nici pe departe clar dacă jucători vitali ca Germania şi Olanda ar fi de acord cu acest demers. Ambele ţări s-au opus angajării de sume suplimentare pentru fondurile de urgenţă.

BCE ţine dobânda la 1,5% şi ar putea interveni pe pieţe

Banca Centrală Europeană (BCE) a menţinut dobânda de politică monetară la 1,5%, în condiţiile în care economia zonei euro dă semne de încetinire, iar criza datoriilor s-a propagat în Italia şi Spania.

Analiştii anticipează că BCE va fi forţată să nu mai umble la dobânzi în 2011, după ce a majorat rata în iulie pentru a doua oară în acest an, potrivit Bloomberg.

"Chiar dacă unii insistă pentru încă o majorare a dobânzii, şansele ca dobânda să nu fie modificată în acest an au crescut puternic", a afirmat un analist al ING.

Analiştii se aşteaptă, de asemenea, ca BCE să reînceapă să cumpere de pe pieţele secundare obligaţiuni ale statelor cu probleme de finanţare din zona euro. Din luna mai a anului trecut, BCE a cumpărat active de 74 de miliarde de euro pentru a detensiona pieţele.

Spania s-a împrumutat pe pieţe, dar mult mai scump

Spania a vândut ieri obligaţiuni cu scadenţa la trei şi patru ani de 3,3 mld. euro la randamente mai mari decât în cele mai recente licitaţii pentru titluri similare. Licitaţia vine după ce atacurile pieţei au împins randamentele obligaţiunilor spaniole pe zece ani aproape de nivelul la care Grecia, Irlanda şi Portugalia au fost forţate să ceară ajutor, scrie Bloomberg.

Ministerul de Finanţe a vândut obligaţiuni scadente în 2014 de 2,2 mld. euro la un randament de 4,813%, faţă de 4,291% într-o licitaţie de pe 7 iulie pentru titluri similare. Spania a vândut, de asemenea, obligaţiuni cu scadenţa în 2015 de 1,1 mld. euro la o dobândă de 4,984%. Spania a scos ultima dată pe piaţă titluri cu această maturitate în 2009. Valoarea obligaţiunilor vândute joi reprezintă 95% din limita maximă stabilită pentru ofertă.

Randamentul obligaţiunilor spaniole scadente la zece ani, care au atins maximul istoric de 6,46% pe 2 august, au scăzut joi până la 6,11%.

Spania mai are de vândut obligaţiuni de 38 mld. euro până la finele anului şi a acoperit până în prezent 60% din nevoia de finanţare pentru 2011. Spre deosebire de Italia, profilul datoriei publice a Spaniei nu este unul bun, aceasta urmând să urce vertiginos până în 2016, conform estimărilor FMI.

Economia mondială este slăbită şi poate face faţă cu greu unei noi crize

Ecourile crizei datoriilor din zona euro depăşesc graniţele Europei, ţinând în priză liderii celor mai importante economii ale lumii. Oficiali de rang înalt ai statelor G7 (Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Japonia, SUA şi Canada) sunt continuu informaţi în legătură cu evoluţia crizei, iar oficialii americani fac presiuni ca liderii europeni să majoreze capacitatea financiară a mecanismului prin care zona euro sprijină membrii cu probleme. Teama oficialilor este că criza de încredere care înconjoară economiile mai slabe din Europa va scăpa de sub control şi va lovi Italia şi Spania - printre cele mai mari economii europene, provocând unde de şoc pe pieţele financiare şi trăgând economia mondială în recesiune, scrie The Wall Street Journal.

Temerile sunt întemeiate, deoarece economia globală are puţin spaţiu de manevră pentru a lupta cu o nouă criză mondială. În anumite privinţe, situaţia din prezent este mai îngrijorătoare decât în 2008. SUA riscă să piardă ratingul de credit AAA, cel mai bun nivel posibil, iar atacurile pieţei asupra obligaţiunilor Italiei pun sub semnul îndoielii rezistenţa pe termen lung a zonei euro.

Acţiunile băncilor europene şi americane au ajuns la nivelurile avute în preajma colapsului băncii americane de investiţii Lehman Brothers, potrivit unei analize a agenţiei de presă Thomson Reuters. De asemenea, băncile centrale au mai puţin spaţiu de manevră pentru relaxarea politicilor monetare decât au avut în urmă cu trei ani. În plus, guvernele aflate în criză de lichiditate nu-şi permit să mai majoreze cheltuielile, iar dezbinarea la nivel politic din anumite ţări face cooperarea internaţională mai dificilă.

Pe de altă parte, criza anterioară a determinat băncile să se consolideze, economia mondială este departe de recesiune, iar bursele lumii sunt cu mult peste minimele atinse în 2009.

Cum a evoluat criza

2009

În octombrie 2009, pe fondul nemulţumirii generale privitoare la corupţia şi cheltuielile guvernului anterior, socialiştii conduşi de George Papandreou câştigă alegerile generale din Grecia.
În decembrie Grecia admite faptul că datoriile sale au atins 300 miliarde de euro, cel mai ridicat nivel din istoria modernă.
Grecia resimte povara unei datorii ce reprezintă 113% din PIB, aproape dublul limitei impuse ţărilor din zona euro, de 60%. Agenţiile de rating încep să reducă ratingul datoriilor băncilor greceşti şi guvernului grec.

2010

În ianuarie un raport al UE condamnă "neregulile ample" din procedurile contabile greceşti. Deficitul bugetar al Greciei pe 2009 este revizuit în sus la 12,7% de la 3,7%, de peste patru ori maximul admis de reglementările UE.
În februarie Grecia anunţă o serie de măsuri de austeritate menite să-i reducă deficitul.
Pe 11 februarie UE promite să ia măsuri cu privire la datoriile Greciei şi cere ţării să aplice noi reduceri de cheltuieli. Planurile de austeritate declanşează greve şi proteste.
În martie Papandreou continuă să insiste că nu e nevoie de un bailout. Moneda euro continuă să se deprecieze în raport cu dolarul şi lira sterlină.
Zona euro şi FMI aprobă o plasă de siguranţă de 22 de miliarde de euro pentru susţinerea Greciei, dar niciun împrumut.
În aprilie, în urma deteriorării condiţiilor de pe pieţele financiare şi a înmulţirii protestelor, ţările din zona euro convin acordarea de credite de urgenţă de până la 30 de miliarde de euro.
Costurile de finanţare pentru Grecia ating noi maxime record. UE anunţă că deficitul grec este şi mai ridicat decât se credea după revizuirea cifrelor, de 13,6% din PIB şi nu de 12,7%.
Într-un final, pe 2 mai, ţările membre ale zonei euro şi FMI se pun de acord asupra unui pachet de bailout în valoare de 110 miliarde de euro pentru salvarea Greciei.
În noiembrie UE şi FMI pun la punct un pachet de bailout de 85 de miliarde de euro pentru Irlanda. Irlanda aprobă la scurt timp după aceea cel mai dur buget din istoria sa.

2011

În februarie 2011 miniştrii de finanţe din zona euro creează unui fond permanent de bailout, European Stability Mechanism, în valoare de aproximativ 500 de miliarde de euro.
În aprilie Portugalia cere ajutorul UE.
În mai zona euro şi FMI aprobă un pachet de bailout de 78 de miliarde de euro pentru Portugalia.
În iunie miniştrii din zona euro spun că Grecia trebuie să vină cu noi măsuri de austeritate înainte de a primi următoarea tranşă din împrumutul ce-i fusese acordat, tranşă fără de care ţara ar fi intrat probabil în default.
În iulie zona euro aprobă un pachet de 109 miliarde de euro menit să soluţioneze criza din Grecia şi să preîntâmpine extinderea problemelor către alte economii europene.
Pachetul include opţiuni de a acorda Greciei mai mult timp pentru plata datoriilor şi de reducere a plăţilor şi pentru participarea voluntară a sectorului privat.