Dacă ar fi două ministere de finanţe în competiţie, ce repede ar mai răspunde la telefon când cad bursele!

Sfârşitul de săptămână marcat de turbulenţe pe pieţele financiare a fost o lecţie de comunicare pentru oficialii României.

Unii au fost "la post" şi au avut o reacţie la întrebările jurnaliştilor despre eventualul impact asupra economiei româneşti, alţii nu au putut fi contactaţi.

Cea mai interesantă este însă categoria celor care au putut fi contactaţi, dar au spus că nu este "acum momentul unei analize", cum este cazul ministrului economiei Ion Ariton.

Sigur că nu se aşteaptă nimeni la soluţii miraculoase, la declaraţii cu artificii. În general, oamenii vor doar să ştie că cineva acolo sus veghează, că este atent la ceea ce se întâmplă pe pieţele internaţionale cu potenţial impact asupra României.

De aceea, este surprinzătoare inabilitatea unora dintre oficialii statului sau a purtătorilor lor de cuvânt de a construi un mesaj credibil pentru a fi preluat de media.

În mod normal, ar fi trebuit să vină dinspre departamentele lor de comunicare declaraţii către toate mass-media înainte să fie întrebaţi despre orice eveniment de asemenea amploare.

Situaţia poate părea fără multă importanţă - aparent pentru România este mai importantă recolta din agricultură decât retrogradarea SUA.

"Să ne rugăm să avem o recoltă bună, asta ar trebui să fie preocuparea noastră", a spus preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor Radu Graţian Gheţea.

Este importantă recolta, agricultura are o pondere de 7-8% în PIB, dublă faţă de restul ţărilor din Uniunea Europeană, dar când într-o zi se evaporă un miliard de euro de pe bursa românească, aşa cum este ea mică şi nelegată de economia reală, parcă nu-ţi vine să spui că America este la 10.000 km, ci aici, lângă noi.

Dar aşa este când nu ai competiţie, când nu ai două ministere de finanţe, să te uiţi dacă ceilalţi au avut o reacţie mai rapidă şi mai convingătoare, îţi poţi permite să nu îţi pese foarte mult dacă eşti printre cei prezenţi pe piaţa informaţiilor sau nu.

Până nu pui instituţiile şi oamenii sub presiunea concurenţei, ca la examenul de admitere, cu colţul lucrării acoperind numele, nu obţii rezultate.

Testul reacţiilor la criză în mass-media este un indicator pentru organizaţiile puternice.

Şefii statelor dezvoltate au priceput demult că trebuie să ai aproape foşti "şacali" din presă. Nu degeaba şi l-a adus drept consilier pe comunicare premierul Marii Britanii David Cameron pe fostul editor al tabloidului The Sun, acum după gratii din cauza scandalului interceptărilor telefonice.

Liderii politici nu pricep că atunci când sunt într-o funcţie sunt 24 ore din 24, că nu pot avea concediu sau week-end. La ce mai folosesc armatele de angajaţi de la departamentele de comunicare şi de consilieri personali dacă nu să scaneze ce este nou şi important pe piaţă oră de oră şi să construiască "punctaje" relevante.

Sărăcia de idei şi de reacţii a liderilor români se datorează în primul rând lipsei unor echipe puternice de consilieri în spate. Nu este nouă chestiunea, dar când vezi la interviuri cu miniştri ce oameni au în spatele lor care să le pregătească documentarea, este clar de ce nu conving.

Nu ştiu cui, ce şi când să ceară. De ce pot tinerii bancheri români aflaţi la mii de kilometri distanţă, în Japonia sau la Paris, să răspundă aplicat într-o zi de sâmbătă în trei ore la întrebări despre tensiunile de pe pieţele financiare internaţionale şi miniştrii României, cu zeci de oameni în subordine, se mulţumesc să declare că vom analiza?

"Puteam să spun şi eu asta, dacă ştiam că asta vreţi", au venit către ZF mesaje după publicarea reacţiilor în ziar. Este posibil. Dar aici este vorba să înţelegeţi regula jocului. Ce vrea piaţa şi când vrea.

Sub presiunea media, sâmbătă seară preşedinţia americană a ieşit cu o declaraţie. Este adevărat, nu spunea nimic concret, dar dădea un semnal de preocupare.

De acum în lume se desfăşoară un mare meci - sau mai corect spus chiar un mare război - între ţări şi investitori. Iar o mare parte din acest meci se desfăşoară prin mesaje, nu numai prin cifre, care se mai pot şi greşi, după cum a arătat Trezoreria americană în cazul retrogradării de către Standard & Poor's.

De aceea, poate că este explicabilă şi căderea bursei româneşti de luni, cu 8%, cea mai mare din Europa. Dacă nici măcar oficialii plătiţi din bani publici să ducă această ţară spre civilizaţie financiară, spre creşterea gradului de economisire, nu dau doi bani pe ea şi se tot întorc la agricultură şi cât de mult aduce o recoltă bună la creşterea PIB, de unde să aibă resurse să reziste unor asemenea şocuri globale?