Petarde anti-antisemite (I)/ de Alexandru Ciolan

Autor: Alexandru Ciolan 02.09.2011

Petarda

Spre deliciul presei, care în toropeala de mijloc de Gustar nu prea avea subiecte de senzaţie, a apărut o sesizare adresată, prin e-mail, Academiei Române de un oengeu autohton care, în antetul celor două pagini ale documentului, îşi pune pe primul rând titulatura engleză (The Centre for Monitoring and Combating Anti-Semitism in Romania, abreviat MCA) şi abia pe rândul al doilea pe cea românească (Centrul pentru Monitorizarea si (sic!) Combaterea AntiSemitismului (sic!); din titulatura românească numele ţării noastre lipseşte…). În sfârşit, cel de-al treilea rând al antetului cuprinde ceea ce, iarăşi în engleză, ar trebui să constituie lozinca mobilizatoare a forţelor MCA (All that is necessary for the triumph of evil is that good men do nothing, cuvinte care, nefiind puse între ghilimele, sugerează că ar aparţine Centrului, când, de fapt, sunt ale conservatorului englez Edmund Burke, nemenţionat de piraţii intelectuali de la MCA; echivalarea românească a citatului din Burke, izgonită în subsolul paginii, se face prin siluitul "Tot ce este necesar pentru ca raul (sic! ) sa (sic!) triumfe sunt oameni buni care nu fac nimic"). Tot în subsol, sub datele de contact (oferite în engleză), este scris ceva cu semne, bănuim, ebraice, care nu pricepem ce caută într-o hârtie înaintată unei instituţii româneşti (Art. 13 din Constituţie stipulează că "În România, limba oficială este limba română").

Ce pretinde, în esenţă, anti-antisemitul Centru? Constatând că în DEX 2009, după cuvântul-titlu jidan, sunt indicate registrul stilistic "familiar" şi sinonimul "evreu", Centrul se inflamează şi, după aproape o pagină de etichete ideologice precum antisemitism, rasism, naţional-extremism, conspiraţionism, însoţite de adjective care ne amintesc de limbajul politrucilor cincizecişti, precum abject, conspiraţionist, distructiv, negativ, îmbuibat (cu sânge şi durere), fascist, nazist, xenofob, solicită ca Academia Română să corecteze "imediat, fără întârziere şi în mod permanent, definitia (sic!) rusinoasă (sic!) şi josnică a cuvântului «JIDAN», care, aşa cum este ea scrisa (sic!) in (sic!) DEX ediţia 2009, contravine atât bunului simt (sic!) cât şi legislaţiei în vigoare". Înţelegem noi greşit sau ne aflăm în faţa unui ultimatum şi a unei ameninţări cu justiţia? Apoi, cum se împacă un asemenea ton imperativ cu porumbelul cu o ramură de măslin în cioc, pe fundalul stelei lui David, care se vrea a fi logo-ul Centrului? Pacea se construieşte, cumva, cu ultimatumuri şi ameninţări?

Primul lucru care sare în ochi în solicitarea Centrului este aspectul ei îngălat. Este inacceptabil să te adresezi forumului ştiinţific suprem al României:

- folosind o românească pe alocuri agramată - scriind, de pildă, "crează" când corect este "creează", "sub ochii nostrii" când corect este "sub ochii noştri", "Internetul… este infectată" când acordul corect este "Internetul… este infectat";

- socotind facultativă folosirea diacriticelor româneşti - numele Capitalei României, de pildă, este "Bucureşti", nu "Bucuresti";

- vorbind de "timpul alocat" în loc de "timpul acordat", de parcă timpul ar intra într-un capitol bugetar;

- necenzurând delirul verbal - de exemplu, o exprimare logic fracturată precum "bunurile lor să fie jefuite, arse şi distruse" nu ne lămureşte dacă a) bunurile au fost jefuite spre a fi ulterior arse şi distruse, ceea ce oricum ar fi tautologic, pentru că arderea este o formă de distrugere, ori dacă b) au fost mai întâi jefuite de ceea ce aveau de preţ şi apoi arse ORI distruse în alt fel, ori dacă c) au fost jefuite SAU arse SAU distruse în vreun alt fel;

- confundând paronime ale limbii române, ca în "(cuvânt) îmbuibat cu sânge şi durere" (îmbibat înseamnă "impregnat", iar îmbuibat înseamnă "ghiftuit");

- lăsându-se purtaţi de elanul combativ, semnatarii sesizării, care avem bănuiala că nu gândesc în româneşte, ci traduc, stângaci-automat, ceea ce chibzuiesc în altă limbă, vorbesc despre internet ca platformă de mass-media, o bâlbâială pe care nu ştim dacă să o interpretăm drept platformă media (care, în română, are un sens specializat, precum în "Intact Media Group reprezintă cea mai importantă platformă media din România") ori drept platformă pentru (ca în, de pildă, "Google Android este cea mai utilizată platformă pentru smartphoneuri"); oricum, exprimarea "Internetul, cea mai dezvoltată şi cuprinzătoare platformă de mass-media şi de informare a generaţiilor viitoare" din sesizarea-somaţie păcătuieşte prin viziunea… discriminatorie, pentru că exclude de la informarea prin Internet generaţiile prezente;

- nestăpânind mecanismele subtile, gramaticale şi stilistice, de generare a unor enunţuri corecte şi elegante în limba română, reprezentaţii MCA ajung să vorbească de-a dreptul caragialeşte. Spre edificare, să analizăm o lungă şi total scăpată de sub control frază, al cărei început construit pe o confuzie ne face să ne îndoim de seriozitatea şi capacitatea de analiză a semnatarilor: "DEX, Dicţionarul limbii Române este…". Ei bine, DEX nu este "Dicţionarul Limbii Române", ci Dicţionarul explicativ al limbii române - oricum, fără majuscule, acestea fiind rezervate exclusiv abrevierii (Dicţionarul limbii române, abreviat DLR, este dicţionarul realizat de Academia Română între 1950 şi 2010, în continuarea şi completarea Dicţionarului Academiei, din care un colectiv aflat sub coordonarea lui Sextil Puşcariu nu a apucat să scoată, între 1913 şi 1949, decât cinci, impecabile!, volume). Iar fraza continuă pe măsura începutului: "… o lucrare de referinţă la care apelează formatorii de opinie, politicieni, educatori, procurori, jurnalisti şsic!ţ, judecători şi forţele de ordine ori de câte ori este necesară clarificarea unor termeni lingvistici, inclusiv a acelora cu impact asupra dreptului fiecărui om la demnitate…" - o înlănţuire halucinantă de vorbe care, dincolo de constatarea că autorii ei nu sunt în stare să se exprime coerent, necesită comentarii aplicate:

a) în enumerarea persoanelor care apelează la DEX se disting, conform semnatarilor sesizării-ultimatum, două categorii principale, exprimate prin substantive sau sintagme substantivale articulate ("formatorii de opinie" şi "forţele de ordine"), ceilalţi membri ai enumerării fiind de fapt detalieri (în apoziţie) ale conceptului de formatori de opinie: politicieni, educatori, procurori, jurnalişti, judecători. Dacă s-ar fi obosit să consulte "Prefaţa" la prima ediţie, din 1975, a DEX, vajnicii noştri combatanţi ai antisemitismului ar fi aflat că Dicţionarul se adresează "tuturor celor care, folosind în mod curent limba română, au nevoie de informaţii şi lămuriri noi în legătură cu vocabularul românesc actual"; de ce limitează conducerea MCA publicul-ţintă al DEX la "formatorii de opinie" şi la "forţele de ordine" rămâne, pentru noi, o enigmă;

b) ce legătură au "forţele de ordine" cu DEX-ul iarăşi rămâne, pentru noi, de neînţeles - doar dacă printre "forţele de ordine" nu plasăm cumva însuşi Centrul emanator al sesizării-ultimatum, care şi-ar dori, poate, să instaureze, cu mijloace specifice acestor forţe buna rânduială în folosirea limbii române şi în alcătuirea operelor lexicografice ale acesteia;

c) cât despre "clarificarea unor termeni lingvistici" iarăşi nu pricepem ce caută în context, terminologia lingvistică neavând nimic a face nici cu (anti)semitismul, nici cu formatorii de opinie, nici, cu atât mai puţin, cu forţele de ordine (termen lingvistic înseamnă "termen folosit în lingvistică", adică în ştiinţa limbii, şi, nu, aşa cum presupun semnatarii sesizării, "*cuvânt al limbii române").

Gângava sesizare-ultimatum emanată de anti-antisemitul Centru s-a bucurat de o atenţie nemeritată, iar vina pentru aceasta este exclusiv a presei noastre imature şi superficiale care, muşcând cu inconştienţă din momeala întinsă de MCA, a dat apă la moară unui subiect fals, titrând senzaţionalist: "Evreii cer schimbarea cuvântului «jidan» din DEX" (Libertatea), "Academia Română e somată să scoată «jidan» din dicţionar" (Ziua veche), "Evreii cer Academiei Române schimbarea definiţiei cuvântului «jidan» din DEX" (Jurnalul naţional, care se pare că a fost declanşatorul reacţiei în lanţ) etc. etc.

Analiza revendicărilor

Să vedem, calm, dacă ceea ce semnalează şi solicită vajnicii monitori şi combatanţi ai antisemitismului, atât de vigilenţi încât au aflat abia după doi ani, în 2011, că în ediţia din 2009 a DEX cuvântul jidan este definit într-un mod pe care îl socotesc inadecvat, este sau nu întemeiat.

Chiar dacă vehemenţii semnatari ai sesizării neagă această evidenţă, jidan şi evreu sunt, în limba română, sinonime, la fel cum sunt în franceză juif şi hébreu, în engleză jew şi hebrew, în spaniolă judío şi hebreo, în italiană giudeo şi ebreo etc. În toate aceste limbi, cel puţin unul dintre termenii lanţului sinonimic (care este mai lung decât am indicat noi aici) poate avea conotaţii negative. Or, conotaţiile, adică toate elementele care se adaugă sensului denotativ al unui cuvânt (descrierea a ceea ce cuvântul denumeşte) nu pot fi cuprinse în dicţionare, care se mulţumesc să indice, de obicei într-o paranteză care precedă definiţia, marca de uzaj (faptul că un cuvânt este literar, popular, familiar, argotic, vulgar, peiorativ, eufemistic, învechit, regional etc.).

Din cele de mai sus sperăm că s-a desprins cu claritate deosebirea dintre definiţia unui cuvânt (strict denotativă) şi indicaţiile de registru stilistic, care nu fac parte din definiţie şi care sunt, fatalmente, parţiale, pentru că nu pot surprinde varietatea practic infinită a situaţiilor de comunicare şi a conotaţiilor. Sensul complet al unui cuvânt este dat mai ales de context. Iată de ce pretenţia MCA ca Academia "să schimbe definiţia" din DEX a cuvântului jidan este nu numai prost formulată (pentru că nu definiţia i-a supărat pe căutătorii, cu lumânarea, de antisemitism, ci indicarea mărcii de uzaj, care, cum am arătat, nu face parte din definiţie, este o simplă informaţie suplimentară, exterioară denotaţiei), ci şi grav limitativă, pentru că vrea să lipească de jidan eticheta de cuvânt antisemit, iar de evreu eticheta de termen neutru - ambele, etichete mincinoase, pentru că jidan nu este folosit numai de antisemiţi, iar evreu este folosit şi în contexte care ţin de antisemitism. Nu cuvintele sunt antisemite, ci ideile pe care le exprimă, iar lucrul acesta par a-l ignora agitatorii de la MCA.

Să mergem la câteva dicţionare româneşti de referinţă, să vedem cum este definit jidan:

- În Dicţionarul universal al limbei române al lui Lazăr Şăineanu (lingvist de origine evreiască), cu prima ediţie în 1896 şi a opta în 1938, jidan este definit, sec şi descriptivist, "alt nume dat evreului", iar jidov este echivalat, la fel de sec, cu "jidan"; să nu fi simţit marele lingvist conotaţiile uneori negative ale termenului…? Nu avea cum să nu le cunoască, numai că le va fi socotit neesenţiale;

- În Dicţionarul Academiei (vol. J-L, 1937), realizat sub conducerea lui Sextil Puşcariu, definiţia este amestecată cu indicaţia de uzaj: "Nume popular (adesea cu înţeles dispreţuitor) dat Evreilor", iar adverbul adesea introduce o salutară şi ponderatoare nuanţă;

- Prima ediţie a DEX, din 1975, indicând statutul popular şi peiorativ al lui jidan, fără nici o nuanţare, comite, evident, o exagerare - jidan nu este, cum am mai spus şi cum vom mai repeta, întotdeauna dispreţuitor;

- În sfârşit, DEX 2009, închizând cercul deschis de Lazăr Şăineanu, indică doar uzul familiar, nemaisocotind cuvântul "peiorativ" - o exagerare la fel de mare ca şi aceea de a-l socoti întotdeauna peiorativ. Să mai notăm, în sfârşit, că modificarea indicaţiei de registru, din popular în familiar, subliniază o tendinţă generală a limbilor în epoca aceasta de comunicare în masă, de ştergere a diferenţei dintre "popular" şi "literar" sau "cult" în favoarea aceleia dintre "familiar" şi "oficial". Un jurnalist, de pildă, poate folosi în discuţiile cu colegii ori cu şefii de redacţie cuvântul jidan, fie cu, fie fără conotaţii negative, dar în materialele "oficiale", publicabile, îl va alege doar pe evreu.