Emiterea de titluri de stat către populaţie

Pe fondul crizei internaţionale, a devenit evident că dependenţa economiei, atât la nivelul sectorului privat cât şi a celui public, de finanţarea din străinătate este o vulnerabilitate majoră, în condiţiile în care aceasta a devenit mai greu accesibilă şi mai scumpă. Un model de creştere economică bazat pe îndatorare din străinătate are astfel constrângeri semnificative.

Este nevoie de politici publice îndreptate în direcţia stimulării creşterii economisirii interne (nu numai prin depozite bancare, ci şi prin economisire în fonduri private de pensii, asigurări de sănătate, bănci de economisire-creditare, planuri de economisire pentru studii, etc) ca sursă de finanţare a investiţiilor şi reducerea dependenţei de intrările de capitaluri străine (economisire externă).

În cazul particular al finanţării deficitului bugetar, este nevoie într-adevăr şi de o diversificare a bazei de investitori în titlurile de stat româneşti, băncile având deja o expunere relativ ridicată faţă de stat. În astfel de momente devine evident că plătim şi tributul unei reforme întârziate a sistemului de pensii (spre deosebire de alte ţări în regiune care au deja fonduri de pensii dezvoltate), fondurile de pensii neavând încă masă critică necesară să poată cumpăra sume foarte mari de titluri de stat şi să lărgească astfel baza de investitori în instrumentele de datorie publică. În plus, nici societăţile de asigurări nu au dimensiunea necesară.

Problema finanţării, dată fiind adâncimea relativ redusă a pieţelor financiare locale, este constrângerea esenţială pentru care datoria publică nu trebuie să mai crească foarte mult în România în anii următori şi este una din explicaţiile principale pentru care deficitul bugetar trebuie să scadă.

Cred că includerea investitorilor de retail (populaţiei) în lista de investitori potenţiali în titluri de stat poate fi o idee bună, în condiţiile în care aceştia vor diversifica baza de investitori, contribuind şi la o cerere mai stabilă de titluri de stat. În momente de volatilitate în pieţele financiare, prezenţa investitorilor de retail în titluri de stat poate fi un factor de stabilitate. Trebuie găsite însă soluţii optime de penetrare a acestei pieţe din perspectiva costurilor administrative implicate. În plus, poate fi şi o modalitate de mobilizare a unor economii ale populaţiei aflate în afara sistemului financiar (deţineri de numerar), ştiut fiind faptul că în vremuri de criză astfel de economii au tendinţa să crească.

Existenţa pieţei de retail pentru titlurile de stat este o caracteristică standard pentru ţări precum Canada, Germania, Austria (există chiar o platformă electronică dedicată), SUA, Suedia, Ungaria, Polonia şi recent Republică Cehă (au reintrodus acest produs începând cu 2011).

Diversificarea bazei de investitori în titluri de stat către persoanele fizice se poate obţine şi prin instituirea unui tratament egal din punct de vedere fiscal între plasamentele directe în titluri de stat şi plasamentele indirecte (prin subscrieri în fonduri de investiţii care plasează sursele atrase în titluri de stat). În prezent, câştigurile realizate din plasamentul direct în titluri de stat sunt exonerate de impozit, în timp ce cele realizate prin subscrieri în fonduri de investiţii care plasează sursele atrase în titluri de stat nu sunt exonerate.

Ionuţ Dumitru este economist şef Raiffeisen România şi preşedintele Consiliului Fiscal