"Marele Zid" din jurul arsenalului nuclear al Chinei, dărămat de o mână de studenţi

Chinezii l-au numit "Marele Zid Subteran" - o reţea vastă de tunele proiectată să ascundă arsenalul sofisticat al ţării. În ultimii trei ani, un mic grup de studenţi de la Universitatea Georgetown a avut altă denumire: temă pentru acasă.

Conduşi de profesorul lor, un fost oficial al Pentagonului, ei au tradus sute de documente, au cercetat imagini din satelit, au obţinut documente militare chineze secrete şi au analizat sute de gigabiţi de informaţie online, reuşind în final să ofere cea mai completă bază de date publică despre tunelele săpate de Corpul al Doilea al Artileriei, o divizie secretă al armatei chineze, care se ocupă de protejarea şi depozitarea rachetelor balistice şi a focoaselor nucleare, scrie Washington Post.

Studiul care urmează să fie lansat a generat deja o audiere în Congresul SUA şi circulă printre oficiali de rang înalt de la Pentagon, inclusiv adjunctul Forţelor Aeriene.

Atenţia celor mai mulţi lideri militari se îndreaptă însă spre concluzia celor 363 de pagini ale studiului care arată că arsenalul nuclear al Chinei ar putea fi de câteva ori mai mare decât estimările experţilor din cadrul armatei, respectiv circa 3.000 de focoase.

"Nu este tocmai o ştire şoc, dar studiul este coroborat acum cu ceea ce ştiam deja pe baza informaţiilor secrete", a declarat un strateg de la Departamentul Apărării, sub protecţia anonimatului.

Criticii studiului contestă însă metodele de cercetare, care se bazează mult pe informaţiile care circulă pe Internet, pe imaginile furnizate de serviciul Google Earth, şi poate cea mai naivă dintre toate, un serial documentar despre artileriştii chinezi. Cea mai mare critică vine de la activiştii mişcării de neproliferare nucleară, care sunt îngrijoraţi că astfel de studii ar putea submina eforturile de dezarmare care se fac în prezent.

Profesorul care a condus studiul, Phillip A. Karber, 65 de ani, a fost strateg-şef în perioada Razboiului Rece, fiind subordonat direct secretarului Apărării şi Şefului de Stat Major al SUA. Reputaţia sa vine însă dinainte de această perioadă, când, lucrând cu Henry Kissinger - pe atunci consilier la Casa Albă în probleme de securitate naţională - a strâns informaţii despre puterea militară reală a forţelor sovietice.

Karber a pornit cercetarea în urmă cu trei ani, după ce un cutremur din provincia chineză Sichuan a rezultat în modificări suspecte ale solului şi intervenţii majore ale echipelor de decontaminare nucleară. Profesorul a analizat imaginile pe care le-a obţinut din regiune cu studenţii săi de la Georgetown, întâi pentru câteva ore pe săptămână.Cei câţiva studenţi de la început au crescut într-o grupă de peste 20 de persoane, pe măsură ce Karber recruta unu-doi studenţi vorbitori de chineză pe semestru. Provocarea majoră a fost traducerea volumului uriaş de informaţii care începea să fie dezvăluit de autorităţile chineze pentru a populariza în faţa cetăţenilor magnitudinea forţei militare. După cum spune Karber, "toată lumea ştia că tunelele există, însă nimeni nu avea vreo idee despre structura lor".

Studenţiii cooptaţi de Karber pentru traducerea informaţiilor au reuşit să obţine de la legăturile lor din China şi un manual de 400 de pagini al Corpului de Artilerie, disponibil în mod normal doar pentru membri ai armatei. Documentul a fost foarte util pentru identificarea procedurilor de lansare a rachetelor din tunelurile unde erau depozitate.

În luna decembrie a anului 2009, pe măsură ce studenţii lui Karber începeau să facă progrese, Armata Chineză a recunoscut public pentru prima dată existenţa unor tuneluri consttruite de Corpul al Doilea de Artilerie. Conform raportului oficial, China are circa 5.000 de kilometri de astfel de tuneluri.

Amninţarea nucleară a fost concentrată timp de mai multe decenii în două părţi: SUA, cu 5.000 de focoase nucleare, şi Rusia cu 8.000, însă China a fost trecută cu vederea mai mereu, până în prezent, pe baza presupunerii că deţine între 80 şi 400 de focoase, situaţie care s-ar putea schimba însă după raportul lui Karber.

Având în vedere lipsa de transparenţă a Chinei în ceea ce priveşte arsenalul nuclear, Karber argumentează că experţii trebuie să lucreze cu supoziţii care de multe ori pot fi eronate. El dă ca exemplu o situaţie din Rusia, unde s-a deplasat cu fostul secretar al Apărării Franc Carlucci pentru a discuta securizarea arsenalului nuclear sovietic. SUA a oferit circa 20.000 de canistre de securizare a focoaselor nucleare, pe baza informaţiilor furnizate de experţi. Când au ajuns în Rusia, generalii ruşi i-au spus că ar avea nevoie de 40.000.