Wolfgang Munchau, Financial Times: Sunteţi norocoşi că nu v-aţi grăbit să intraţi în zona euro

Ziarul Financiar: Bine aţi venit în România. Mulţumim că aţi acceptat invitaţia la evenimentul nostru. Aveţi un angajament de lungă durată faţă de euro, aţi scris mult timp despre zona euro. Sunt aceste zile cele mai importante din cariera dumneavoastră de jurnalist de business? Opiniile dumneavostră au fost foarte dure în ultimele săptămâni. Cum explicaţi duritatea opiniilor despre viitorul zonei euro?

ZF: Italia plăteşte dobânzi de peste 7% pentru a vinde pe piaţă titlurile de stat. Cât va mai dura această situaţie? Ce poate face Guvernul român pentru a-şi finanţa deficitul în aceste condiţii dure de piaţă?

Wolfgang Munchau: Condiţiile de piaţă pentru Italia şi România sunt diferite. Pentru Italia, problema care a apărut este că pieţele includ în preţ riscul de default, ceea ce nu este cazul României. Problema Italiei este că datoriile sunt de 120% din PIB-ul anual şi că are o problemă de competitivitate pe care trebuie să o rezolve în acelaşi timp, iar pieţele cred că Italia ar putea fi nevoită să părăsească zona euro şi de aceea pieţele evaluează bondurile italiene la acest nivel. Nu există astfel de aşteptări pentru România. România are un nivel al datoriilor mult mai redus. Riscul de default este aproape zero pentru România. Faceţi parte din economia globală, faceţi parte dintr-un context caracterizat prin deficit de finanţare şi de cerere, de care nimeni nu se poate feri, dar nu există un risc specific cu care România s-ar putea confrunta şi alte ţări nu.

ZF: Ce nivel al deficitului este bine ca România să aibă anul viitor, şi chiar pentru anii care urmează, pentru a convinge pieţele de stabilitatea financiară?

Wolfgang Munchau: Cea mai bună opţiune pentru România, ca de altfel pentru orice altă ţară, este un plan credibil de reducere a deficitului bugetar. Acest lucru funcţionează atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Cu siguranţă nu aş recomanda o politică bruscă de deficit zero în speranţa că va impresiona pe cineva. Nu va impre­siona pe nimeni pentru că pieţele îşi vor da seama că dacă aţi făcut acest lucru, dacă aţi adoptat măsuri drastice de austeritate, creşterea economică va fi afectată, va avea un im­pact negativ asupra economiei, de fapt va însemna o creş­tere a datoriilor. Pieţele vor deveni foarte sceptice. Pie­ţele vor să vadă ceva credibil pe termen lung, cu tra­iec­to­­rie raţională în concordonaţă cu creşterea economică.

ZF: Cum văd acum pieţele datoriile României?

Wolfgang Munchau: Problema României, şi a ţărilor din regiune, este că aveţi o criză a creditului. Această criză a creditului este rezultatul evenimentelor din sistemul bancar şi a reglementatorilor străini. Acesta este cel mai mare risc pentru România, şi de aceea există o percepţie de risc pentru că sectorul bancar este foarte important pen­tru economie. Consecinţele unui sector bancar care nu funcţionează bine poate fi devastatoare. Astfel că strategia prioritară pentru orice ţară, dar şi pentru oricare din instituţiile financiare multinaţionale precum BERD, este să se asigure că creditul nu va muri.

ZF: În România subiectul fierbinte al momentului este dacă băncile austriece îşi vor reduce fondurile pentru România. Cum ar trebui să reacţionăm? Este important să avem bănci puternice cu capital local? Cum putem avea bănci puternice cu capital local?

Wolfgang Munchau: Irlandezii au o vorbă: "Eu nu aş începe de aici". În ultimii zece ani a fost o strategie bună să ai bănci cu capital străin active în economie, pentru că acestea i-au asigurat României finanţări consistente, dar dezavantajul acestei strategii este că după ce s-a încheiat perioada de supracreditare, acum există o restrângere a finanţărilor în sectorul bancar şi nu băncile cu capital românesc au fost afectate, ci băncile cu capital străin. România este acum indirect afectată de restrângerea finanţărilor. Strategia pe care trebuie să o urmeze România este cea de construire a unor bănci cu capital local moderat de puternice pentru stabilitate financiară. Am văzut că băncile locale sunt mai dispuse să cumpere titlurile emise de propriul stat, sunt mai supuse regle­mentărilor locale, în timp ce băncile cu capital străin sunt influenţate de reglementările din alte state precum Austria. Provocarea este să construiţi un sistem bancar finanţat prin capital local. Acesta nu trebuie să reprezinte neapărat 50% din întregul sistem bancar, dar cred că pentru stabilitatea economiei trebuie să existe un număr de instituţii financiare puternice cu capital local. Poate fi vorba şi despre o abordare regională, ţări din Europa Centrală şi de Est care să colaboreze. Nu este nimic rău ca România, Cehia şi Polonia să stabilească grupuri bancare în regiune. Este prea riscant să depinzi prea mult de Austria, Germania sau Italia, având în vedere insta­bilitatea prin care trec acum aceste ţări. Este ca în teoria portofoliului care spune că trebuie să îţi acoperi riscurile pentru pariurile făcute.

ZF: Ce ar trebui să facă autorităţile române? Se pot gândi chiar la ridicarea licenţelor?

Wolfgang Munchau: Nu aş merge aşa de departe, pentru că băncile au credite. Dacă ridici licenţa, asta înseamnă că băncile vor cere înapoi creditele. Nu poţi fi aşa de agresiv. Se pot face presiuni prin măsuri de reglementare, iar banca centrală din România le poate spune că o criză a creditului nu este acceptabilă, se pot folosi măsuri fiscale sau stimulente. Cu toate acestea, nu se poate face nimic pentru a împiedica aceste bănci să îşi reducă expunerea. Până la urmă, orice bancă trebuie să îşi asume un risc pe care îl poate controla. Dacă aceste bănci nu mai acordă împrumuturi, nu din cauză a ceea ce se întâmplă în România, ci din cauză a ceea ce se întâmplă în alte ţări, va avea un impact negativ asupra României. Nu cred că vreţi să fiţi afectaţi de faptul că în Ungaria au fost acordate prea multe credite ipotecare.

ZF: Deci trebuie să obţinem o anumită independenţă a sistemului monetar?

Wolfgang Munchau: Da, este importantă indepen­denţa monetară. Nu trebuie neapărat să fie naţională. Soluţia mea favorită este o instituţie regională, care să unească mai multe ţări. Băncile din România, Polonia şi Ungaria trec prin situaţii similare. Este benefică o consolidare treptată a sistemului bancar, însă nu este vorba despre ceva ce trebuie să se întâmple în următorul an. Acest lucru nu vă scoate din criză. Consolidarea sistemului bancar este un proiect pentru următorii zece ani. Statele din regiune trebuie să îşi construiască o infrastructură financiară puternică.

ZF: Guvernul a construit bugetul de stat pentru anul viitor pe o proiecţie de creştere economică de 2%. Este o creştere rezonabilă, luând în calcul ceea ce se întâmplă în zona euro?

Wolfgang Munchau: Nu, proiecţia de creştere economică nu este rezonabilă. Proiecţiile ar fi fost bune dacă această criză nu ar fi apărut. În cel mai optimist scenariu: dacă criza se va rezolva până la finalul săptămânii viitoare şi apoi lucrurile vor reveni la normal, ceea ce nu cred că se va întâmpla, am avut trei luni de criză a creditului şi de dobânzi ridicate în sectorul bancar şi la obligaţiuni, toate aceste lucruri au avut un impact, iar guvernele au fost nevoite să cheltuie foarte mulţi bani, sectorul bancar din Europa sângerează, toate acestea nu vor dispărea prea uşor chiar dacă se va ajunge la o soluţie. Vom avea recesiune economică, de fapt suntem deja în recesiune din luna septembrie. Întrebarea este dacă va fi o recesiune normală sau va fi o depresiune. În oricare dintre aceste două situaţii, o proiecţie de creştere economică de 2% pentru România este probabil prea optimistă.

ZF: În condiţiile actuale de piaţă, pe termen mediu sau lung, este bine ca România să se gândească la zona euro? Dacă vom îndeplini condiţiile, ne va accepta zona euro?

Wolfgang Munchau: Dacă zona euro va mai exista bineînţeles, atunci probabil că România îşi va dori să adere, atâta timp cât zona euro nu doar că va exista, ci va fi şi funcţională. Un scenariu este ca zona euro să supra­vieţuiască, însă dacă sistemul e complet disfuncţional, în acest caz nu vă doriţi să aderaţi la zona euro.

Dar să presupunem, şi aceasta este singura presu­punere pe care o puteţi face, că euro zona supravieţuieşte şi supravieţuieşte într-o formă destul de bună, în acest scenariu România ar trebui cu siguranţă să respecte politicile pentru a se califica în zona euro. Aţi semnat tratatele europene şi moneda euro face parte din aceste tratate, deci există supoziţia că veţi adera la zona euro dacă veţi îndeplini criteriile.

Dar gândiţi-vă la acest aspect ca la un proces de lungă durată. Sunt excepţii doar pentru două ţări, dar nu şi pentru altele. Dar nu există să fii în Uniunea Europeană, dar în afara zonei euro pe termen lung.

Dar sunteţi norocoşi că nu v-aţi grăbit să aderaţi la zona euro, pentru că dacă v-aţi fi grăbit la momentul nepotrivit, adică înainte de a fi pregătiţi, şi am văzut asta la Grecia şi Portugalia, care cu certitudine nu au fost pregătite pentru zona euro, şi în multe privinţe nici Irlanda nu a fost pregătită. Şi nici Germania şi nici Franţa nu sunt pregătite pentru că le vine greu să facă angajamentele politice.

Cred că oamenii au subestimat ce anume înseamnă zona euro, dar acum avem o înţelegere mai bună a realităţii în ceea ce priveşte uniunea monetară.

ZF: Credeţi că se vor schimba criteriile de aderare la zona euro, vor deveni mai dificil, mai greu de îndeplinit?

Wolfgang Munchau: Eu nu le-aş face mai greu de îndeplinit pentru că nu are niciun sens. Criteriile au fost stabilite în 1991, când ponderea medie a datoriilor în PIB era de 60%.

După experienţa prin care a trecut zona euro, cred că oficialii vă vor întreba în plus acum despre cum veţi reacţiona în situaţie de criză, veţi păstra angajamentul legat de nivelul deficitului, veţi face ajustări, este economia suficient de flexibilă, este sectorul financiar suficient de puternic, cum se prezintă piaţa forţei de muncă, vor pune întrebări legate de economia reală, pe care nu le-au mai pus până acum.

Acestea sunt întrebări de bun-simţ care trebuie adresate pentru că fără un mecanism de adaptare la condiţiile din piaţă atunci când vine furtuna nu poţi să supravieţuieşti. Zona euro trebuie să se adapteze, nu doar ţările care au aderat, pentru că acum avem nevoie de un mecanism de politici care să găsească o soluţie la criză, politici care să poată răspundă la şocuri asimetrice.

ZF: Aspirăm să aderăm la zona euro în 2015. Credeţi că până atunci problemele zonei euro vor dispărea?

Wolfgang Munchau: Într-un fel sau altul cred că zona euro va depăşi aceste probleme până în 2015. Ce se întâmplă acum în Grecia nu poate dura 10 ani. Este adevărat că o depresiune poate dura zece ani, dar cred că vom găsi o soluţie la această criză. Deci fie Italia va părăsi zona euro, fie zona euro va renunţa la Italia sau va trebui să găsim o altă soluţie. În momentul de faţă nu avem o astfel de soluţie. Mă aştept să găsim această soluţie cel târziu în trei-patru luni, situaţia aceasta nu poate continua la nesfârşit. Cred că va avea loc o mare schimbare. Este greu de prezis cum anume vor evolua lucrurile.

Stabilirea unui calendar de aderare este important pentru că atunci când spui că trebuie să aderăm până în 2015 trebuie să fii pregătit şi pentru anumite acţiuni. Însă nu vă gândiţi la această dată ca la un termen limită.

ZF: Care va fi impactul în România dacă Italia va intra în colaps?

Wolfgang Munchau: Dacă Italia va intra în colaps, va fi un eveniment cataclismic pentru toată lumea eco­nomică, nu cunosc date specifice cu privire la relaţia dintre Italia şi România, dar în mod clar în România funcţionează bănci cu capital italian, deci un posibil colaps va avea un impact direct asupra stabilităţii financiare.

Dacă Italia s-ar retrage din zona euro, aştept o depresiune de mare amploare în toată lumea, nu doar în zona euro, ci şi în America. Dacă Italia va intra în colaps, atunci băncile germane şi franceze vor intra în colaps. Guvernul german ar trebui să plătească sute de miliarde de euro pentru a salva sistemul financiar, germanii ar putea pierde ratingul AAA.

ZF: Care sunt riscurile ca Italia să intre în colaps?

Wolfgang Munchau: Nu cred însă că există probabilitatea ca Italia să intre în colaps. Cel mai probabil este ca Italia să găsească o soluţie să se împrumute, dar nu de pe piaţa de obligaţiuni, ci prin intermediul Fondului European de Stabilitate financiară (EFSF). Poziţia Germaniei nu permite colapsul Italiei. Însă Angela Merkel şi-ar putea schimba poziţia. În opinia mea există un pericol ca sistemul politic să nu reacţioneze la timp.

Suntem în Europa, nu în America: avem 17 guverne, 17 parlamente care trebuie să se pună de acord. În Europa aveam parte de birocraţia care se mişcă cel mai lent din lume, însă ar trebui să reacţioneze mai repede decât orice altceva.

ZF: Dacă ţări mici ca Grecia sau Portugalia vor părăsi zona euro, care va fi efectul?

Wolfgang Munchau: Dacă Grecia ar ieşi din zona euro, dacă se va permite acest lucru sau dacă se va întâmpla, cred că populaţia din Portugalia ar scoate a doua zi banii din bănci, oamenii se vor grăbi să îşi scoată banii din bănci.

ZF: Unde se vor duce aceşti bani?

Wolfgang Munchau: Banii retraşi din această ţară îi vor pune la adăpost poate la o bancă din Elveţia. Temerea mea este că această acţiune de retragere a banilor ar putea cauza instabilitate financiară, iar investitorii vor reduce volumul investiţiilor. Primul lucru care ar trebui făcut în cazul în care Grecia nu va mai fi în zona euro ar fi stabilizarea zonei nucleu. Nu există încă aceste politici de stabilizare, aceasta este temerea mea. În absenţa măsu­rilor, un sector financiar poate fi distrus în zece ore, dar pentru a implementa aceste măsuri sunt necesare mai mult de zece ore. Deja mari companii multinaţionale spun că fac pregătiri pentru colapsul zonei euro, această situaţie trebuia evitată. Nu trebuia să se ajungă la acest lucru.