Poate înţelegem greşit, dar nu noi am triplat datoria publică a ţării

"Adesea, din lipsă de profesionalism, mijloacele mass-media din România înţeleg foarte greşit ce se întâmplă în România sau nu înţeleg deloc". Aşa a spus preşedintele Traian Băsescu recent într-o întâlnire cu studenţii români din străinătate.

Este probabil ca informaţiile exclusive de care beneficiază înalţii funcţionari ai statului să le dea senzaţia că sunt mult deasupra, că de fapt cei din jur nu înţeleg adevăratele resorturi ale funcţionării administraţiei, societăţii şi economiei.

Dar de ce nu sunt folosite aceste informaţii pentru a administra ţara astfel încât să nu o aduci în starea de a trebui să se împrumute peste noapte cu 20 miliarde de euro sau să majorezi TVA cu 5% de pe o lună pe alta?

Se tot aruncă în faţă ca reuşite ale administrării mica reformă a justitiţiei, coduri judiciare schimbate, reforma salarizării în sistemul public, reforma pensiilor, reforma educaţiei, reforma asistenţei sociale. Reforme şi legi.

Dar faptele? Ce ne arată? Că schimbarea sistemului de salarizare în sistemul public nu a aşezat toate salariile din sistem pe o scară ierarhică, că un primar sau un ministru este plătit mai prost decât un şef de sucursală de agenţie autofinanţată şi în niciun caz la nivelul său de responsabilitate. Sau că reforma pensiilor speciale a dus la creşterea deficitului în loc de scădere.

Nu presa este "duşmanul", domnule preşedinte, ci lipsa de perspectivă a afacerilor, pierderea de locuri de muncă, stagnarea economică şi devalizarea banilor publici. Două milioane de români au plecat în străinătate şi nu se vor mai întoarce pentru că nu văd aici decât birocraţie, dezorganizare şi corupţie.

Compară preţurile din supermarket şi constată că sunt mai mari decât în Franţa sau în Italia, că benzina este aproape la fel, iar dobânzile la credite sunt triple.

"Noi nu suntem în situaţia Greciei sau a Ungariei", se spune, dar realitatea arată că de trei ani salariile stagnează în România şi au dispărut 600.000 de locuri de muncă, aşa încât numărul celor plecaţi creşte chiar în ţările despre care se spune că o duc rău acum.

La solicitarea Ziarului Financiar, Ambasada României în Grecia a răspuns că dacă în 2009 erau 33.000 de români înregistraţi în Grecia, numărul lor a crescut cu 11.000 până în 2010. Este de înţeles, având în vedere că salariul minim la Atena este de 750 de euro, de cinci ori mai mare decât în România.

Perioada 2005-2011 va rămâne ca perioada oportunităţilor nefolosite, a banilor aruncaţi. Cum e să cheltui an de an 3 miliarde de euro de la bugetul Transporturilor şi să nu ai o trecere pe două benzi a Carpaţilor, pe la Braşov sau pe la Sibiu?

Din acest punct de vedere, afirmaţiile preşedintelui nu mai sunt de interpretat, ci chiar de taxat. Ce nu înţelegem, domnule preşedinte, este cum administraţiile pe care le-aţi numit în funcţie reuşesc să risipească cele 40-50 de miliarde de euro strânse de la buget în fiecare an pentru că la sfârşit tot e nevoie de tăieri de salarii sau de majorări de TVA?

În 2005 datoria publică era de 16 miliarde de euro, iar în octombrie 2011 era de 48 de miliarde de euro. Toate se decontează aici, la datorie. Ce fel de reforme sunt dacă trebuie decontate an de an cu miliarde de euro în plus la datoria publică?

Pe datorie şi un robot poate administra o ţară.

"Am reuşit să nu dăm faliment, uitaţi-vă ce este în Europa" - aceasta este marea realizare cu care răspund oficialii.

Se tot vorbeşte de modernizarea statului. Dar cum se face această modernizare de care se tot vorbeşte, prin triplarea datoriei publice sau prin eficientizarea cheltuielilor şi transparentizarea actului de guvernare?

Puţine, prea puţine întrebări sunt puse celor care trebuie să iasă şi să arate linie cu linie cum cheltuie banii oamenilor.

Unde te duci dacă nimeni nu te întreabă ce faci? Imunitatea demnitarilor nu funcţionează şi în faţa erorilor. Când începi să spui că cei din jur nu înţeleg nimic, că le ştii pe toate, derapajul este aproape. Dacă nu deja s-a şi produs.