Peste 50 de proiecte solare de 500 mil. euro au ajuns la faza construcţiilor. Câte intră în funcţiune în 2012?

După doi de ani de supremaţie a investiţiilor în parcuri eoliene, estimările specialiştilor potrivit cărora energia solară ar putea fi noul boom în ceea ce priveşte sectorul regenerabilelor par să prindă contur.

Costurile în scădere pentru echipamentele necesare, dar mai ales schema de sprijin pusă la dispoziţie de statul român, care după trei ani de zile îşi produce în acest moment pe deplin efectele, sunt factorii care alimentează apetitul investitorilor pentru parcurile solare.

Datele valabile pentru 10 ianuarie 2012 publicate de Transelectrica arată că în acest moment 51 de proiecte solare au contracte de racordare la reţelele de energie, ceea ce înseamnă că pot începe lucrările. În total, aceste proiecte au o capacitate de aproape 210,3 MW şi ar presupune o investiţie de circa 500 de milioane de euro.

Dintre acestea, datele Transelectrica arată că 14 proiecte cu o capacite de circa 61 MW au ca dată de punere în funcţiune anul 2012, investiţiile urmând a se ridica la circa 150 de milioane de euro.

Patru proiecte vor fi realizate în judeţul Prahova, 2 în Timiş, 2 în Olt, 2 în Dolj şi câte un proiect în fiecare din judeţele Gorj, Dâmboviţa, Brăila şi Botoşani.

Soare în toată ţara

Comparativ cu proiectele eoliene, care s-au concentrat cu precădere în zona Dobrogei, regiune cu un potenţial de vânt foarte bun, parcurile solare sunt presărate pe tot teritoriul României, din Arad până în Constanţa.

Prahova este judeţul în care sunt localizate cele mai multe astfel de proiecte, în total fiind 8 intenţii de investiţii. Timiş şi Bistriţa-Năsăud au atras la rândul lor interesul investitorilor, aici fiind câte 6, respectiv 5 proiecte de parcuri solare.

Dolj, Ialomiţa sau Satu Mare au intrat la rândul lor pe radarul "vânătorilor de soare" în fiecare judeţ fiind 3 astfel de proiecte, potrivit datelor Transelectrica.

Încă de anul trecut, producătorii de echipamente pentru astfel de investiţii spuneau că energia solară va prinde rădăcini şi în România, în contextul în care costurile scad destul de rapid.

De exemplu, Cristian Secoşan, directorul general al Siemens România, spunea că dacă în 2009 panourile fotovoltaice folosite pentru echiparea parcurilor solare costau circa 3 milioane de euro pentru fiecare MW, în prezent costurile au ajuns până la 2-2,5 mil. euro, iar tendinţa de scădere a preţurilor se menţine.

În cazul parcurilor eoliene, montarea unui MW costă între 1,5 şi 1,7 milioane de euro.

Soarele, mai de încredere ca vântul

Totodată, faţă de energia eoliană, energia solară are un avantaj major şi anume faptul că este mult mai predictibilă. Dacă parcurile eoliene produc energie după cum bate vântul, parcurile solare funcţionează jumătate de zi. Panourile pot funcţiona şi dacă ziua este mai puţin însorită, singura condiţie fiind ca afară să fie lumină.

De altfel, reprezentanţii Transelectrica au spus în repetate rânduri că dezvoltarea acestui tip de energie este benefică pentru sistem pentru că parcurile solare produc în timpul zilei, când consumul este mare, şi se opresc noaptea, când nevoia de energie scade.

Şi totuşi, tot subvenţiile contează

Dincolo însă de toate aceste avantaje, principalul magnet care-i atrage pe investitori sunt subvenţiile puse la dispoziţie de statul român, energia solară fiind cea mai privilegiată din acest punct de vedere dintre toate formele de energie regenerabilă.

În noiembrie 2011, pentru prima dată după mai bine de trei ani de amânări, sistemul de sprijin pentru energia verde şi-a produs pe deplin efectele. În România, la fel ca în toate ţările membre ale UE care au ales promovarea energiei regenerabile, guvernele au venit cu anumite scheme de sprijin. Cum proiectele de energie verde sunt mai costisitoare faţă de cele convenţionale, iar la nivel european s-au stabilit ţinte privind ponderea energiei regenerabile până în 2020, statele au fost obligate să promoveze anumite scheme suport pentru investitorii din acest domeniu. În cazul României s-a mers pe varianta certificatelor verzi şi a cotelor obligatorii.

Pe locul întâi la sprijin de stat

În linii mari, orice producător de energie verde primeşte pentru fiecare MWh livrat în sistem un număr de certificate verzi. Preţul unui astfel de certificat variază între 27 şi 55 de euro. Mai departe, aceste certificate sunt cumpărate de furnizorii de energie, aşa cum este Electrica, de exemplu, care în coşul de electricitate pe care îl livrează clienţilor sunt obligaţi să aibă o anumită cotă de energie verde.

Dovada îndeplinirii acestei cote stă chiar în numărul de certificate verzi achiziţionate.

Totodată, producătorii de energie verde pot să-şi vândă energia în piaţă la preţul dictat de cerere şi ofertă. Dacă până în luna noiembrie a anului trecut, fiecare producător de energie verde primea un singur certificat indiferent de tehnologia folosită, din noiembrie schema de sprijin a început să-şi producă efectele, aşa că în loc de un certificat investitorii în energie solară vor primi şase certificate.

Nicio altă formă de producere a energiei verzi nu este la fel de mult subvenţionată, energia eoliană fiind recompensată cu 2 certificate verzi, de exemplu. La un preţ de 55 de euro pe certificat, numai din schema de sprijin companiile vor primi 330 de euro la care se va adăuga şi preţul energiei vândute pe bursă.