Opinie Adrian Vasilescu: „Cavaleria grea“ deschide tabloul de bord

Ziarul Financiar 29.02.2012

De acum, din februarie 2012, o nouă sintagmă - tabloul de bord - va da bătăi de cap celor 27 de ţări din Uniunea Europeană. Şi României, deci. Eurostat (biroul de statistică al Uniunii Europene) a publicat zilele trecute, în premieră absolută, o listă cu zece indicatori. Toţi zece, laolaltă, constituind un mecanism de alertă. Iată-i: soldul contului curent; poziţia investiţională internaţională netă; cursul de schimb real efectiv; ponderea în exporturile mondiale; costul unitar al forţei de muncă; evoluţia preţurilor caselor; creditul sectorului privat; datoria sectorului privat; datoria publică şi rata şomajului. Analiza tabloului de bord va asigura an de an în fiecare ţară şi la nivelul Uniunii Europene detectarea dezechilibrelor macroeconomice. Iar ori de câte ori va suna alarma "va însemna că se impun analize mai aprofundate". Şi, poate, sancţiuni.

Tabloul se deschide cu soldul contului curent. Limitele fiind ferme: deficitul să nu fie mai jos de minus patru la sută din PIB, iar excedentul să nu depăşească plus şase la sută. Iar deficitul, de numai minus patru la sută, trebuie să fie acoperit de suma investiţiilor străine directe. De "cavaleria grea", deci. Şi scriu "cavaleria grea" sugerând acele capitaluri în piaţa globală ce pot fi asemănate cu caii solizi, de tracţiune grea, ce vin într-o ţară şi rămân; cu investiţiile de durată, aşadar, în fabrici, în instituţii financiare, în campanii comerciale. Spre deosebire de "cavaleria uşoară": acele capitaluri speculative, care vin, dau lovitura şi apoi pleacă. La mijloc fiind o opţiune: pe care le dorim şi pe care nu le dorim.

Preferabilă e cavaleria grea: investiţiile străine directe sau investiţiile legate de investiţiile directe. La Craiova, bunăoară, a fost o conjunctură favorabilă: a venit cavaleria grea. Ford a investit acolo. Spre deosebire de "Tractorul" Braşov, unde cavaleria grea n-a putut fi atrasă. Acolo a venit "Moş Costache". A descins din paginile cărţii lui George Călinescu ("Enigma Otiliei") aşa cum îl cunoaştem, tipul clasic al burghezului român din preajma Primului Război Mondial: om de treabă, dar strâns la pungă (în sensul că nu se "aventura" să facă investiţii mari), preocupat îndeosebi de afaceri imobiliare. Afaceri în care se vânturau mulţi bani fără ca oferta de mărfuri de pe piaţă să sufere vreo schimbare. După decembrie '89, "Moş Costache" a revenit. Între capitaliştii noştri, puţini sunt cei ce "s-au înhămat" să facă bani din procese de fabricaţie. În timp ce fabricile statului, destul de multe, au risipit şi mai risipesc bani. Numai că fără fabrici care să producă, nici în buzunarele noastre nu intră mai mulţi bani, nici în magazine nu intră mărfuri mai multe şi mai bune, nici în buget nu intră mai multe resurse.

Fără îndoială că şi afacerile imobiliare practicate d'alde "Moş Costache" sunt aducătoare de bani. La urma-urmei, din închirieri de case ori din vânzări de case s-a câştigat enorm înainte de criză. Ajungem astfel într-un punct fierbinte: "Tractorul" Braşov. În loc să producă - mărfuri şi bani, inclusiv valută din exporturi - a fost cumpărată de o societate de afaceri imobiliare. Păcat.

Desigur, salariaţii uzi­nei - de sus până jos, serie după serie - au contribuit şi ei la acest final: falimentul. Pentru că valoarea muncii, pe care o exprimă produsele, depinde şi de salariaţi: de pregătirea lor, de spiritul lor competitiv, de cultul lor pentru performanţă. Nu însă salariaţii constituie factorul determinant. Intervin mulţi alţi factori, între care tehnologiile, managementul, organizarea producţiei, climatul în care se desfăşoară munca. Aceşti din urmă factori, într-o măsură decisivă, au trântit "Tractorul".

Creştere economică aduce numai "cavaleria grea". Putem gândi deja cum să fie cuplate restructurarea şi retehnologizarea într-un proces complex, care să fie demarat în condiţii optime. Fără îndoială, cu inteligenţă, cu scopuri clare şi cu bani pentru investiţii.