Pe gaura cheii (I). Adulmecând urmele personalităţii/ de Sam Gosling

Pachetul misterios

În camera de corespondenţă mă aştepta un pachet venit prin poşta rapidă. Era o cutie obişnuită, maronie, cam de mărimea unei cutii de pantofi, însă puţin mai pătrăţoasă. Ceea ce deosebea această livrare de altele era setul neobişnuit de instrucţiuni care o însoţise. Nu aveam voie să o deschid până când nu mi se dădea permisiunea să o fac. Potrivit unor instrucţiuni care îmi fuseseră lăsate pe căsuţa vocală, urma să mă înregistrez pe bandă video la o dată prestabilită când aveam să deschid pachetul. Aşa că, a doua zi la ora 15:00 am dus cutia într-o cămăruţă dotată cu cameră video. Aflat înăuntru, am îndreptat camera video către locul unde aveam să stau şi i-am dat drumul. M-am pus în câmpul vizual al camerei şi am scos din buzunar o bucăţică de hârtie, unde era mâzgălit un număr pe care l-am format pe mobil.

- Sunt dl Gosling. Aş dori să vorbesc cu Gary.

- Vă fac legătura.

Se aude un păcănit. Apoi o pauză.

- Gary la telefon.

- Sunt Sam şi sunt gata.

- Dă-i drumul, deschide-l.

Muzică house, chiuvetă murdară

În sfârşit liber să îmi exercit pornirile pandoriene, am tăiat pachetul şi am deschis cutia.

- Înăuntru vei găsi nişte lucruri care aparţin unei singure persoane, spuse Gary. Toate sunt luate din baia acelei persoane. (Am observat că evitase să spună a ei sau a lui). Scoate obiectele unul câte unul, continuă acesta, şi zi-mi ce îţi spun ele despre proprietarul lor.

Pe măsură ce scoteam obiectele, le întorceam pe toate părţile. Era un tub mic cu cremă de piele, un CD uşor zgâriat de muzică dance, o perie de păr din plastic maro şi o fotografie instant a zonei chiuvetei proprietarului. Pe măsură ce inspectam fiecare obiect ca să găsesc indicii am început să-mi depăn firul gândurilor în faţa camerei de luat vederi.

- Ei bine, periuţa de dinţi este destul de mare, deci aparţine probabil unui bărbat.

Teoria mea era susţinută de fotografia instant care înfăţişa zona chiuvetei cu suprafeţele din jurul ei fără chestii care să miroasă dulceag, cu straturi de jeg şi într-o oarecare dezordine, care se asociază mai degrabă cu bărbaţii decât cu femeile. Am observat că firele de păr din perie erau scurte, drepte şi închise la culoare. Poate că persoana respectivă era de origine asiatică sau hispanică. Fotografia arăta că uşa de la măsuţa de toaletă din baie nu era bine închisă si firul de la foen atârna afară; tubul de cremă de piele fusese stors la mijloc, nu la capăt, iar pe margine exista o crustă de reziduu în jurul capacului. CD-ul era o compilaţie de muzică house, un gen de muzică asociat în mod stereotip cu cluburile gay. Dacă e să mai adăugăm şi faptul că existau dovezi potrivit cărora persoana respectivă era preocupată de propria înfăţişare (acum eram destul de sigur că proprietarul era bărbat), începea să se contureze o imagine coerentă.

După câteva minute, Gary mă întrebă:

- Deci, ce-mi poţi spune despre proprietarul acestor lucruri?

Pe baza a ceea ce văzusem, am spus că eram de părere că proprietarul era un bărbat de origine asiatică trecut de douăzeci de ani şi că se prea putea să fie homosexual. Îi subestimasem vârsta cu câţiva ani - acesta avea vreo treizeci de ani - dar avusesem dreptate în legătură cu restul. Gary părea mulţumit.

Ce spune locuinţa despre tine?

Ce se întâmpla aici? Ce căutam eu să vorbesc cu această voce fără chip şi în condiţii atât de ciudate?

Misteriosul apelant era un producător de televiziune care planifica o nouă serie a unui reality show care avea să se ocupe de cea mai cunoscută şi aproape irezistibilă tendinţă umană, aceea de a îţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala. Dacă semănaţi cât de cât cu mine, atunci când intraţi pentru prima dată în spaţiul locuit de cineva faceţi mai mult decât să vă uitaţi distrat în jurul dumneavoastră. Mie îmi vine tot timpul să mă uit în jur şi să adun, să filtrez şi să procesez informaţii despre locatar. Producătorii de televiziune au dus acest impuls comun către punctul lui culminant: Ce poate spune un spaţiu fizic despre o persoană pe care nu ai cunoscut-o şi nu ai văzut-o niciodată? Scenariul acestei emisiuni - spre deosebire de populara producţie MTV Room Raiders - includea un rol pentru un expert care să ofere idei asupra procesului de "cotrobăire".

De ce mă contactaseră producătorii tocmai pe mine? Sunt profesor de psihologie la Universitatea din Texas şi sunt specializat în studiul diferenţelor de personalitate şi a modului în care oamenii îşi formează impresii despre ceilalţi în viaţa de zi cu zi. Linia mea de cercetare se concentrează pe aceeaşi problemă după care se ghidează şi acest program de televiziune: în ce fel obiectele oamenilor ne pot spune şi mai multe despre personalităţile lor decât întâlnirile faţă-în-faţă sau, decât cele spuse de, ce spun cei mai buni prieteni despre ei. Într-adevăr primul meu studiu despre această problemă, pe care l-am efectuat când eram încă student la Universitatea din California, Berkeley, este echivalentul ştiinţific a ceea ce au în minte producătorii pentru emisiunea lor. Studiul examina ce puteau afla observatorii despre nişte bărbaţi şi femei pe care nu îi cunoscuseră niciodată numai pe baza cercetării pe furiş a dormitoarelor acestora.

Fragment din volumul lui Sam Gosling "Pe gaura cheii. Află firea celorlalţi cotrobăind prin lucrurile lor", în curs de apariţie la Editura Trei, în colecţia "Psihologie practică". Traducere de Daria Protopopescu. Subtitlurile aparţin redacţiei.