Un Guvern, 10 mari sperante

Ziarul Financiar 03.05.2012

Puţini ar fi intuit în urmă cu 6 luni că Victor Ponta va fi Premierul desemnat de Preşedintele Traian Băsescu să formeze un nou Guvern, după ce Cabinetul Ungureanu a stabilit un nou record negativ în istoria modernă, în ceea ce priveşte perioada de funcţionare.

 

 

Cu toate acestea iată că devine tot mai sigur că Victor Ponta va fi noul Premier al României, iar echipa sa va trece fără emoţii de votul Parlamentului, telefoanele din Kiselleff fiind cu siguranţă înroşite de noi si noi "trădători" din gaşca fostei Puteri, dispuşi fără doar şi poate, doar din "convingere" şi "patriotism", să susţină un Premier şi o structură Guvernamentală nouă, scăpând de sub "jugul" PDL, pe care sunt convins că l-au suportat cu stoicism doar pentru binele tării în ultimii 7-8 ani.

 

 

Cabinetul Ponta are cu toate acestea o misiune grea. Foarte grea aş spune chiar, deşi la prima vedere nu pare, fiind pus în funcţie cu principala sarcină de a organiza Alegerile Parlamentare şi Locale, în condiţii echitabile, pentru ca cetăţenii să fie corect reprezentaţi în Parlament, lucru care nu se întamplă acum, după cum arată majoritatea sondajelor de opinie din ultimii 3 ani.

 

 

Am să încerc să cristalizez principalele aşteptări la care trebuie să răspundă acest nou Guvern, pentru a reda, măcăr într-o anumită proporţie, încrederea alegătorilor în clasa politică, puternic zdruncinată în ultimii ani, tendinţă care pe termen lung ar putea arunca România pe o direcţie experimentată nefast şi în trecut, de genul unor regimuri totalitare sau experimente politice, absolut nocive din toate punctele de vedere.

1. Noul Guvern trebuie să găsească soluţiile economice de stimulare a economiei şi consumului intern, pentru că asta este singura sansă pentru dezvoltare şi re-echilibrare a deficitelor, fie că este vorba de cele relative la media UE, ale Bugetului sau ale Contului Curent.

 

 

 

Soluţii ar putea fi căutate, de exemplu, şi în sfera taxării (TVA, contribuţii sociale, impozitele pe profitul re-investit, etc), dar şi printr-un program activ de atragere a investitorilor din zone bogate în lichidităţi, cum ar fi Extremul Orient, sau lumea arabă, activităţi de acest gen având toate Cabinetele ţărilor dezvoltate.

 

2. Noul Guvern trebuie să repare nedreptăţile sociale legate de scăderea salariilor în sectorul bugetar cu 25%, această măsură fiind contestată în instanţă de bugetari, care au şi câştigat aceste drepturi, chiar retroactiv, dar acele hotărâri nu au fost puse în aplicare de Guvernele Boc şi Ungureanu, un caz clar de abuz.

 

 

 

De asemenea, trebuie anulată impozitarea pensiilor, un drept Constituţional încălcat prin această măsură abuzivă, ca şi scăderea perioadei de acordare a indemnizaţiilor de creştere a copilului, cât şi a cuantumului acesteia.

 

 

 

S-a dovedit clar că aceste măsuri, plus creşterea enormă a TVA în 2010, au adus venituri şi economii nesemnificative la Buget, dar au costat România un an în plus de Recesiune, prin impactul asupra consumului intern şi al Investiţiilor directe.

 

3. Noul Guvern trebuie să oprească cu orice preţ risipa banului public, pe proiecte costisitoare dar complet inutile, sau prin supra-încărcarea unor anumitor tipuri de lucrări (cum ar fi cele de infrastructură unde costurile sunt acum de 3-4 ori mai mari decât în Ungaria, Bulgaria sau chiar Germania).

 

 

 

Auditul despre care se tot vorbeşte trebuie să acorde o mare atenţie şi capitolului cheltuielilor cu bunuri si servicii, cheltuieli care din 2004 până acum au crescut într-un ritm ameţitor.

 

4. Absorbţia de fonduri UE. România trebuie să negocieze eficient pentru a obţine beneficii reale după mai mult de 5 de la aderarea la UE, perioadă în care românii au ajuns să pună sub semnul întrebării "reuşita" integrării, şi am putea deveni curând o naţiune de "eurosceptici" din simplu motiv care se cheamă lipsa resurselor, sporirea decalajelor faţă de media UE sau, mai simplu, sărăcia.

 

 

 

Aici vorbim în principal de Fondurile Structurale, dar nici Programele UE destinate agriculturii sau dezvoltării rurale nu trebuie uitate, mai ales că, nu trebuie să uităm, România are la ora actuală Comisarul UE pe Agricultură, domnul Dacian Cioloş, o persoană care cunoaşte extrem de bine realităţile din agricultura românească, şi nevoie uriaşă de fonduri şi know-how din partea Uniunii.

 

5. Noul Guvern trebuie să îşi construiască o credibilitate reală, într-un timp scurt, şi mai ales prin delimitarea cât mai clară de vechia Putere, atât din punct de vedere al susţinătorilor ("uşa" despre care vorbea Crin Antonescu trebuie cu orice preţ să rămână închisă "oprimaţilor" care au susţinut până în ultima clipă vechea Putere atât de criticată chiar de USL)

 

6. Nu trebuie să cadă însă în plasa atât de îmbietoare a politizării excesive a administraţiei publice, dar asta nu înseamnă sub nici o formă că oamenii vechii Puteri, mulţi din ei responsabili de situaţia grea în care ne aflăm trebuie să rămână în funcţii, dacă nu au demonstrat cu realizări că merită acest lucru.

 

 

7. Noul Guvern are sarcina să deschidă şi această "cutie a Pandorei" numită ANAF, zona asupra căreia planează de ani buni multe suspiciuni, reale sau nu, şi a cărui activitate este poate cea mai criticată de contribuabili, fie că sunt ei companii sau cetăţeni.

 

 

 

O reorganizare mai eficientă si mai transparentă a activităţii ANAF ar aduce atât venituri suplimentare la buget de care avem nevoie ca de aer (România are cam 32% venituri din PIB la buget, pe cand Germania şi Franţa colectează cam 45%), dar şi încrederea alegătorilor că sistemul de colectare al taxelor si impozitelor este echitabil şi mai presus de orice suspiciune.

 

8. În ceea ce priveşte Proiectul de Reformă a Sănătăţii, cred că echitatea şi un sistem performant de asistenţă de sănătate trebuie să primeze în faţa intereselor diferitelor companii de asigurări multinaţionale.

 

 

 

Nu am înţeles niciodată de ce România se uită la excepţia UE, Olanda (pe care o şi critică Preşedintele Traian Băsescu, pe bună dreptate), şi nu se uită la exemple cu adevărat de succes din acest domeniu, cum ar fi Franţa sau Germania, ignorând şi faptul că în Bulgaria de exemplu, cheltuielile medii anuale pe asigurat în sistemul de sănătate de stat sunt sensibil mai mari decât în România, codaşa UE la acest capitol.

 

9. Finalizarea proiectelor de infrastructură, în special autostrăzile, unele începute chiar de Premierul Adrian Năstase, şi încă nefinalizate. Prioritizarea lor eficientă, şi nu doar ca mostră de limbaj de lemn.

 

10. Asigurarea echităţii şi corectitudinii reale în ceea ce priveşte mult contestatul proiect al despăgubirilor foştilor proprietari, actualul proiect de lege aducând prejudicii masive celor care nu au avut dosarele "în faţă" la ANRP.