O capcană pentru noul guvern: să-şi facă duşmani din parametrii economici

"Va trebui să guvernăm pentru oameni, nu numai pentru indicatorii macroeconomici", "Trăim bine macroeconomic şi trăim rău la nivel microeconomic" - sunt propoziţii extrase din programul de guvernare al alianţei USL, care ar urma să preia guvernarea săptămâna viitoare dacă guvernul va fi votat în Parlament.

Ca fiecare program, şi actuala propunere conţine o lungă listă de măsuri, mai mult sau mai puţin generale, mai mult sau mai puţin preluate din programele prezentate de guvernele anterioare.

Ce este important este maniera, tonul în care sunt puse în pagină. Iar ceea ce transpare din exprimările de mai sus, luarea "la ţintă" a indicatorilor macroeconomici, este un război fals care va avea costuri dacă i se dă curs.

Este o capcană să crezi că indicatorii macroeconomici pot arăta bine dacă situaţia menajelor, a gospodăriilor populaţiei, arată prost.

Nu, nu arată bine nici indicatorii macro în România după trei ani de şoc economic, şi nici bugetul populaţiei. Şi orice înrăutăţire a indicatorilor macro se va vedea imediat în sens negativ în buzunarele oamenilor.

Deficitul bugetar de 1,9% din PIB pentru anul acesta este bun? Ne arată că "trăim bine la nivel macroeconomic", aşa cum abrupt este exprimat în programul de guvernare? Aparent este o îmbunătăţire faţă de -7%, -5% sau -4% din PIB din anii 2009, 2010 şi 2010. Dar cu ce preţ? Cu preţul majorării într-o noapte a TVA cu un sfert, de la 19% la 24%, ceea ce nu a suportat nicio ţară din Europa, preţ care s-a transpus imediat în creşterea evaziunii şi într-o colectare mai redusă a veniturilor bugetare relativ la Produsul Intern Brut. Aşa că în 2011 am avut doar 31,4% pondere a veniturilor bugetare în PIB, faţă de aproape 33% din PIB în anii anteriori. Trăim bine macroeconomic când statul colectează la TVA doar jumătate din cât ar trebui, după cum arată analizele Consiliului Fiscal?

Creşterea economică, un alt indicator macro, este "bună" la 1,5% din PIB în 2012? Nu. Este mediocră şi în plus este puţin probabil să fie atins şi acest nivel. Fără o creştere economică de minim 5% din PIB, România nu poate recupera decalajele faţă de Vest, nu poate fi destul de atractivă pentru investitori, nu îşi poate aduce cetăţenii acasă. Din acest punct de vedere, din acest document care prezintă liniile care vor ghida noul guvern nu rezultă nicăieri că obiectivul principal este relansarea creşterii economice la un nivel care să readucă bunăstare pentru români.

"Vom avea preocupări pentru politici economice care să genereze o creştere economică durabilă prin stimularea muncii, a economisirii, a investiţiilor şi competitivităţii". Doar atât? "Preocupări?"

După căderea brutală din 2009 şi lâncezeala din 2010 şi 2011, după trei ani în care oamenilor li s-a spus permanent că trebuie să strângă cureaua, parcă altfel trebuia să sune angajamentul pentru creşterea economică: mai decis, mai concret, chiar mai "înflăcărat" - adică să transmită un mesaj de încredere.

Nu mai ţinem cont de faptul că de acum fosta Opoziţie USL a beneficiat de un suport masiv în o parte a mass media, de multe ori necondiţionat, de care probabil nu a a avut parte până acum nici un partid de opoziţie.

Sunteţi capabili să eliberaţi resursele ţării ca să readuceţi economia pe creştere cu 5%? Că dacă nu sunteţi, dacă oamenii vor avea parte tot de vorbe, atunci degeaba a mai venit această schimbare.

În afară de viziunea departe de realitate a rupturii dintre cifrele macro şi nivelul de trai, există alte afirmaţii din noul Program de guvernare care pun cabinetul anunţat de Victor Ponta într-un conflict pe o temă capitală: fondurile europene.

"Pentru restabilirea echilibrelor economice a fost necesară o corecţie fiscală de amploare, ale cărei efecte trebuia să fie atenuate de o absorbţie foarte accelerată (sic -n.red) a fondurilor europene în scopul înlocuirii fluxurilor de capital străin care s-au redus drastic după 2008. Nerealizarea acestui obiectiv a fost determinată atât de carenţele programelor guvernamentale ale PDL, cât şi de incapacitatea practică de implementare a guvernelor Boc şi Ungureanu".

"Carenţe" de strategie, de program, "incapacitate de implementare". Corect, având în vedere că la un disponibil de 20 miliarde de euro fonduri structurale au fost atrase în perioada 2007-2012 doar 1,2 milarde de euro,adică 6%.

Şi atunci de ce mergeţi cu acelaşi om la fonduri europene, d-le Ponta? Dacă la implementare stăm prost, este evident că acceptaţi că partea de execuţie, aflată în responsabilitatea directă a d-lui Leonard Orban din octombrie anul trecut încoace, a fost ineficientă.

După atâtea şi atâtea critici la adresa nivelului redus de absorbţie a fondurilor europene, să mergi cu acelaşi om ce arată? Că nu aţi fost suficienţi de pregătiţi, că nu aveţi specialişti în stare să preia o asemenea însărcinare, nu?

Ce i-a lipsit d-lui Orban până acum să mărească gradul de absorbţie - pe trimestrul I au fost decontate de la Bruxelles 195 de milioane de euro deşi ţinta era de 800 de milioane de euro - şi va avea în noul guvern USL?

De neînţeles această decizie şi va costa cabinetul, pentru că aici era o incompatibilitate mai mare decât în cazul lui Victor Alistar: incompatibilitate fundamentală între obiectivul de a a avea o absorbţie "foarte accelerată" (citat din Program), de a rezolva punctul cel mai sensibil al guvernării, care ne poate asigura saltul înainte şi cine s-a ocupat până în prezent de fonduri.

Deficit bugetar, creştere economică, fonduri europene - nu "trăim bine" aici şi este o iluzie să crezi că fără îmbunătăţirea reală a acestor parametri oamenii vor avea parte de bunăstare.