Sistemul de sănătate iar se reformează

Sănătate

• Finalizarea şi aprobarea legii sănătăţii: sistemul de sănătate ar trebui să înceapă să funcţioneze după noua lege din 2013; până acum în dezbatere publică se află doar primul capitol;

• Achiziţii centralizate pentru a reduce costurile cu medicamentele: până acum spitalele îşi organizează propriile licitaţii pentru medicamente;

• Implementarea unui proiect pilot cu privire la salarizarea diferenţiată în domeniu, ceea ce ar permite ca medicii şi restul de personal sanitar să fie plătiţi în funcţie de performanţă;

• Promovarea consumului de medicamente generice, mai ieftine ca alternativă la terapiile scumpe;

• Înfiinţarea unor centre de permanenţă în colaborare cu autorităţile locale în zonele în care nu există alternativă pentru asistenţa medicală.

Singura măsură nouă din capitolul dedicat sănătăţii din programul de guvernare este cea referitoare la achiziţiile centralizate de me­di­ca­mente, ceea ce ar trebui să reducă sumele pe care statul le cheltuieşte pentru medi­camente.

Restul propunerilor se regăsesc într-o formă sau alta şi în discursurile foştilor miniştri ai sănătăţii. Discuţiile cu privire la o nouă lege au fost pornite în vara anului trecut şi au fost con­tinuate şi în primele luni din 2012. Propu­nerea pri­vind salari­za­rea personalului me­dical în funcţie de performanţă şi pro­gra­mul pilot cu care ar fi trebuit să în­ceapă a fost vehiculată încă din timpul man­datului lui Ritli La­dis­lau, mi­nis­trul sănă­tăţii din Guver­nul demis.

Despre promo­varea con­su­mului de medica­men­te ge­ne­rice se vor­beşte de mai mulţi ani, iar tendinţa de în­cu­ra­jare a pro­du­selor gene­rice (produse mai ief­tine, fabri­cate în mo­men­tul în care expiră pa­ten­tele me­di­ca­mentelor ori­ginale) se manifestă peste tot în lume.

Înfiinţarea mai multor centre de permanenţă se încearcă încă din 2011, din momentul în care mai multe spitale au fost închise. Altfel spus, cabinetul Ponta nu este primul şi cu sigu­ranţă nu va fi nici ultimul care încearcă reformarea sănătăţii, pro­mo­varea medica­men­telor ieftine sau înfiinţarea centrelor de permanenţă în zonele în care nu există asistenţă medicală.